Comuna din România unde, de sute de ani, oamenii au obiceiul de a-și îngropa morții în spatele casei, undeva în grădină. Acest obicei este privit cu uimire de către turiștii care ajung în zonă.
De aproape două decenii, România este o țară membră a comunității europene, postură care vine și cu o serie de obligații pentru cetățeni. În ciuda apartenenței la UE, în țara noastră încă mai există, prin unele zone, obiceiuri aparent ciudate și deloc în acord cu cerințele lumii moderne.
În mai multe sate din județul Alba, cetățenii au un obicei care pare unul pe cât de straniu, pe atât de ciudat pentru secolul în care ne aflăm. Mai exact, aceștia au locul de veci pentru cei dragi chiar în spatele casei, undeva în grădină.
Este cazul satului Vințu de Jos. Aici, printre pomi fructiferi şi fântâni, sunt şi cruci sau coroane de flori. Asta pentru că în această parte a casei își duc somnul de veci cei plecați din această lume.
Interesant este faptul că localitatea are cimitir. Acesta este însă la 10 kilometri distanță. Legislația stipulează clar ca înmormântările să aibă loc exclusiv acolo.
Cu toate acestea, autorităţile nu pot obliga rudele unui răposat să îl ingroape la atâţia kilometri de casă. “Aici in satele de munte obiceiul ăsta era. Preotul e obişnuit, obiceiurile astea dăteaza de mult înainte de cand s-a instalat el aici“, declară viceprimarul comunei, citat de Observator News.
Un turist străin spune că acest obicei i se pare unul unic, pe care nu l-a mai văzut în alte locuri. “Cred că e o tradiţie draguţă, sunt oameni care au trăit pe acest pământ de-a lungul vieţii şi e cam firesc să se odihnească aici. E prima oară când văd aşa ceva“, afirmă bărbatul.
Astfel de obiceiuri cum sunt cele din Vințu de Jos nu sunt singulare în țara noastră. Într-o altă localitate din Alba, Băcăinți, are loc același obicei. ”Noi de când ne ştim îngropăm morţii în grădină. Aşa au făcut şi strămoşii noştri. Biserica îi la 10 kilometri depăratre şi nu am avut cum să îi ducem acolo.
În plus, drumul era foarte rău şi mortul nu trebuie hurducat prin toate gropile şi pietrile de pe drum. Îi mult mai bine aşa pentru că suntem şi aproape”, spune Ana, o localnică.