Stațiunea din România unde Nicolae Ceaușescu avea de gând să organizeze Jocurile Olimpice. Aici, zăpada rezista și câte opt luni pe an, iar peisajul părea desprins din povești.
Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că Nicolae Ceaușescu a avut planuri mărețe pentru România. La un moment dat, la jumătatea anilor 1960, dictatorul avea de gând să transforme o zonă montană în locul de desfășurare al Jocurilor Olimpice.
Ținutul sălbatic din Munții Lotrului i-au atras atenția lui Ceaușescu. Deși aici era proiectat complexul hidroenergetic Lotru, dictatorul avea alte planuri.
Nicolae Ceaușescu avea de gând să aducă tradiția Jocurilor Olimpice de Iarnă și în România. Având în vedere că nu au fost niciodată organizate la noi în țară, acesta putea fi un adevărat eveniment pentru România.
Nicolae Ceaușescu și-a propus ca Jocurile Olimpice de Iarnă să ajungă în următoarele decenii în România. Din păcate, acest lucru nu a fost realizabil, însă, proiectul a fost de-a dreptul unul măreț.
Locul unde Nicolae Ceaușescu voia să aducă Jocurile Olimpice de Iarnă se afla în Munții Lotrului. Aici, peste așezările deja existente de muncitori, urmau să ia naștere stațiunile Vidra, Alba, Mura și Voineasa.
Potrivit proiectului lui Nicolae Ceaușescu, accesul urma să fie asigurat de drumurile montane DN 7C Sebeș – Novaci și Drumul Național 7A Brezoi – Petroșani. Planurile dictatorului propuneau ca Voineasa din județul Vâlcea să devină o importantă stațiune climaterică pe harta turismului din România.
Nicolae Ceaușescu își dorea ca aici să fie o stațiune cu 5.000 de locuri. La o distanță de 30 de kilometri, urma să fie locul unde să se desfășoare Jocurile Olimpice de Iarnă din România.
Primele lucrări la stațiunile ”olimpice” de pe malul Lacului Vidra au început în anul 1967. Potrivit declarațiilor făcute de arhitectul Adrian Oprea în revista Contemporanul din 1969, zona urma să treacă prin ample transformări.
Prima platformă situată la cota 625 metri urma să un hotel grandios, cu o capacitate de 350 de locuri, special pentru a caza turiștii sosiți în zonă. Planul mai cuprindea și numeroase baluri, un club-cazino, birouri și un bazin de înot.
A doua platformă urma să aibă un hotel cu 370 de locuri, dar și alte hoteluri mai mici, toate integrate într-un parc natural. În afara zonelor de cazare și relaxare, urmau să fie construite zonele dedicate sportului și agrementului.
Lucrările au început la finalul anilor ‘60, urmând ca ansamblul turistic de la Vidra să aibă o capacitate de 2.200 de locuri pentru turiștii veniți din toate colțurile țării și nu numai. Deși proiectul arăta promițător, lucrările au început să se desfășoare din ce în ce mai greu.
Totuși, nu au fost abandonate, ba chiar s-a apelat la ajutorul imaginației românilor. Cetățenii au fost invitați să propună cum ar arăta, în viziunea lor, stațiunea ”olimpică”.
Motelurile din Vidra au fost date în folosință în anul 1989, însă, un am mai târziu, dorința dictatorului de a organiza Jocurile Olimpice de Iarnă în România s-a stins. Multe hoteluri au fost date uitării, iar investițiile în acea zonă s-au oprit definitiv.