Cercetătorii au descoperit, în Munții Madridului, locul unde neanderthalienii trăiau cu 90.000 de ani în urmă. Aceștia duceau o viață liniștită aici, aproape de natură.
Cercetătorii au descoperit, în inima Munților Sierra de Guadarrama, cunoscut și sub denumirea de Munții Madridului, o așezare neanderthaliană care rezistă de mii de ani. O combinație de factori naturali a dus la acest lucru.
Potrivit unui studiu realizat de Universitatea Complutense din Madrid, această enclavă se număram printre cele mai stabile și bogate regiuni din Peninsula Iberică și poate chiar din lume, în privința resurselor esențiale pentru a supraviețui.
Cu 90.000 de ani în urmă, în zona unde acum este actuala Pinilla del Valle, aflată în valea superioară a râului Lozoya, oamenii din Neanderthal au găsit locul ideal pentru a-și duce traiul.
Dovezi ale vieții lor au fost descoperite în peștera Cueva del Camino, care astăzi este un important sit arheologic. Descoperirile au confirmat prezența lor constantă în regiune.
Aproximativ 34 de indivizi trăiau aici, conform studiilor, iar comunitatea era un stabilă, dar și organizată. Este o zonă izolată, cu resurse din abundență, iar accesul la vânat se făcea ușor.
Această regiune era foarte bogată în faună. Aici trăiau mistreți, castori și căprioare, dar și specii care acum sunt dispărute, precum bourii sau rinocerul de stepă. Diversitatea de animale le asigura supraviețuirea, întrucât aveau tot ce era nevoie.
De-a lungul mileniilor, zona a fost locuită continuu, după cum arată dovezile arheologice. Astfel, relația dintre neanderthalieni și mediul înconjurător era una echilibrată.
“Este un exemplu unic în lume”, a spus excavațiilor și directorul Muzeului de Arheologie și Paleontologie al Comunității Madrid, care este una dintre cele 17 regiuni autonome din Spania și include capitala, precum și zonele adiacente, notează adevarul.ro.
Acesta a mai spus, de asemenea, că valea din Munții Madridului nu a fost doar un adăpost pentru oamenii din Neanderthal. Zona a fost și un centru de activitate umană, iar oamenii împărțeau același ecosistem cu prădători, cum ar fi leii de peșteră.
Cu toate că nu era o comunitate prea mare, cercetătorii cred că oamenii de acolo interacționau și cu alte grupuri aflate în regiunile din apropiere. În acest fel, erau evitate problemele genetice provocate de consangvinizare.
“Un grup cu atât de puțini adulți nu ar fi viabil genetic pe termen lung”, a explicat Juan Luis Arsuaga, directorul științific al săpăturilor arheologice.
Noua cercetare consolidează ipoteza potrivit căreia Valea Lozoya reprezenta un punct important al vieții preistorice. Natura oferea, aici, condiții foarte bune pentru a se forma o comunitate stabilă. Acest lucru nu era ceva des întâlnit printre neanderthalieni, care erau, în general, mai mobili.
Cu mult timp în urmă, înainte ca Madridul să se apropie de ceea ce este în prezent, această zonă reprezenta “cartierul de lux” din epocă, unde oamenii trăiau în echilibru cu natura.
Pinilla del Valle este o zonă extinsă și include mai multe situri arheologice importante. Printre acestea se numără Calvero de la Higuera și Peștera Cueva del Camino.
Cercetările în zonă au început în 1979. La momentul respectiv, a fost descoperită întâmplător o cavitate fosiliferă atunci când aveau loc lucrările de construcție ale barajului Pinilla. Dovezile privind prezența neanderthalienilor au apărut în urma primelor dovezi arheologice.
Peștera Cueva del Camino a fost considerată, inițial, o așezare umană, deoarece au fost descoperite aici resturi ce au fost asociate cu activități umane. Cercetările au demonstrat, ulterior, că a fost o vizuină a hienelor pătrățoase (Crocuta crocuta). Aceste specii aduceau resturi de mari mamifere.
Cu toate acestea, noile săpături aduc dovezi convingătoare ale prezenței umane active. Au fost găsite unelte, dar și resturi de animale vânate. Au mai fost descoperite inclusiv oase umane consumate de hiene.
Descoperirile recente reconfirmă, astfel, ipoteza inițială conform căreia Cueva del Camino era un spațiu împărțit de oameni și prădători. Era folosit în scopuri diferite, dar în epoci diferite.