Jurnaliștii unei cunoscute publicații britanice au scris despre locurile din România care ar putea dispărea în viitor. Sunt importante pentru biodiversitate, însă schimbările recente le afectează.
Jurnaliștii de la publicația britanică The Guardian au scris despre unele dintre cele mai bogate ecosisteme de la noi din țară, și anume pajiștile tradiționale de fân.
În materialul publicației se precizează că aceste pajiști au un rol important pentru flora și fauna sălbatică. S-a scris, de asemenea, despre importanța căpițelor de fân, utilizate pentru hrana animalelor în sezonul rece. Acest lucru are beneficii importante pentru oameni, dar și pentru ecosistem.
“Căpițele aurii de fân în formă de picături au fost un simbol al vieții rurale în România timp de sute de ani. Aceste căpițe înalte de 3 metri reprezintă deznodământul a zilele întregi de muncă grea depusă de familii, de la copii până la bunici, în toiul verii.
Împreună, ei taie iarba înaltă până la talie, o lasă să se usuce la soarele fierbinte și o stivuiesc pentru a fi depozitată pe timpul iernii, pieptănând fânul în jos pentru a-l proteja de vânturile aspre, ploile abundente și zăpadă”, precizează publicația din Marea Britanie.
Potrivit cercetărilor, aceste pajiști reprezintă cele mai bogate ecosisteme din punct de vedere al biodiversității. Aici sunt multe lăcuste, precum și mulți fluturi și păianjeni. Există peste 100 de specii de ierburi și flori, printre care și lathyrus nissolia, sânziene și sipici.
Datorită activității umane, habitatele sunt atât de bogate pentru viața sălbatică. Numeroase specii de plante, insecte și păsări au reușit să se adapteze de-a lungul secolelor de cultivare și recoltare a pajiștilor.
În România se află unele dintre cele mai mari pajiști din Europa care sunt administrate folosind metode tradiționale. Acestea ar putea să fie chiar mai bogate în faună sălbatică decât rezervațiile naturale, după cum arată studiile citate de publicația britanică.
“Din mai până în iulie, înainte ca fânul să fie cosit, acestea sunt pline de flori sălbatice și insecte. România este casa unora dintre cele mai mari pajiști din Europa încă gestionate prin metode tradiționale.
Dar pe măsură ce agricultura modernă își face apariția, căpițele de fân devin un simbol al unui mod de viață pe cale de dispariție”, au mai scris cei de la The Guardian.
Cu toate acestea, există îngrijorări cu privire la transformările rapide, din cauza cărora pajiștile tradiționale sunt afectate. Un fermier din orașul Ghimeș-Făget, o localitate montană din Carpații Orientali, a vorbit despre acest subiect.
“Iubesc locul în care am crescut. Văd valoarea enormă în ceea ce au creat strămoșii noștri – atingerea lor blândă asupra naturii, respectul lor pentru ea și modul în care lucrează câmpurile, creând o biodiversitate atât de bogată”, a spus acesta pentru publicația menționată.
Timp de 400 de ani, satul său a fost autosustenabil. Din cauza mecanizării, dar și a migrării tinerilor, modul tradițional de viață a suferit schimbări mari.
“Etnoecologii au descoperit că mulți săteni (de aici) pot numi mai mult de 120 de specii de plante. În cea mai mare parte a Europei de Vest, apariția îngrășămintelor artificiale a pus capăt pajiștilor bogate în faună sălbatică care odinioară acopereau zona rurală”, mai arată publicația britanică.
Din anii 1939, Marea Britanie a pierdut 97% din pajiștile cu flori sălbatice. Există acest risc și pentru România. În contextul în care tinerii pleacă din sat, mașinile și îngrășămintele au înlocuit oamenii.
Timp de câteva secole, nu au existat schimbări, după cum a spus Sarig Attila. Acesta a mai precizat că “în ultimii ani se schimbă cu viteza fulgerului”.
În trecut, munca din Ghimeș-Făget se făcea manual. Treptat, au apărut mașini de tăiat iarba și tractoare. Attila a mai spus că, în prezent, este tot mai greu să găsească oameni pentru a-l ajuta la cosit. Din acest motiv, este mai ușor să fie folosite diverse mașinării.
Fermierul a tras un semnal de alarmă și a spus că întreaga biodiversitate este afectată de pierderea pajiștilor tradiționale. “Se întâmplă peste tot. Nu sunt suficienți oameni pentru a face treaba – tinerii abandonează satul. Pentru mine, este trist. Văd o valoare enormă în acest lucru, dar noua generație nu o vede”, a adăugat acesta.