Lovitură de ultim moment în dosarul Coifului de la Coțofenești! Statul român poate cere bani grei chiar și după recuperare: „Prejudiciul nu dispare!” Cine ar putea plăti

Dosarul jafului de la Coțofenești capătă o nouă dimensiune juridică, după ce un avocat a explicat că recuperarea parțială a tezaurului nu înseamnă și închiderea cazului. Statul român ar putea solicita despăgubiri consistente, care depășesc valoarea bunurilor furate și includ costuri și prejudicii colaterale, iar lista celor care ar putea fi trași la răspundere s-ar putea extinde.

Miza dosarului de la Coțofenești ia o altă turnură diferită după explicațiile unui avocat

Procesul celor trei bărbați acuzați de jaful spectaculos al Coifului de la Coțofenești a început marți, 14 aprilie, în Țările de Jos, readucând în prim-plan unul dintre cele mai șocante furturi de patrimoniu din ultimii ani. Este pentru prima dată când cazul intră în faza de judecată, după luni întregi în care ancheta a ținut în suspans atât autoritățile române, cât și pe cele olandeze. Jaful a avut loc în ianuarie 2025, la Muzeul Drents din Assen, unde hoții au folosit explozibili pentru a pătrunde în clădire și au spart vitrinele pentru a fura patru obiecte de o valoare excepțională: Coiful de la Coțofenești, datând din secolul al IV-lea î.Hr., și trei brățări dacice de aur. Furtul a provocat un val de indignare în România, fiind considerat nu doar o pierdere materială, ci un adevărat atac asupra patrimoniului național.

După o amplă operațiune de căutare, autoritățile au reușit să recupereze, la începutul lunii aprilie, coiful și două dintre brățări. Obiectele sunt în stare foarte bună, cu doar o ușoară urmă de lovitură pe suprafața coifului, însă cea de-a treia brățară rămâne dispărută. Recuperarea ar fi fost posibilă în urma unui acord cu doi dintre suspecți, în timp ce al treilea continuă să nege implicarea. Între timp, cazul a avut și consecințe administrative: directorul Muzeului Național de Istorie a României a fost demis, iar guvernul olandez a pus deoparte 5,7 milioane de euro pentru a acoperi eventualele despăgubiri cerute de statul român.

Recuperarea tezaurului nu șterge prejudiciul. România poate cere despăgubiri totale

O perspectivă importantă în acest dosar vine din zona juridică, acolo unde lucrurile sunt mai complicate decât par la prima vedere. Chiar dacă o parte din tezaur a fost recuperată, consecințele nu dispar odată cu returnarea obiectelor. În urma unei discuții cu avocatul Artin Sarchizian, FANATIK a aflat că statul român poate solicita despăgubiri complete, care depășesc valoarea pieselor furate și acoperă inclusiv cheltuielile de recuperare, eforturile administrative și prejudiciul de imagine.

Digi24.ro

„Părea doar un virus obișnuit”. Medicul testat pozitiv după focarul de hantavirus de pe vasul de croazieră vorbește din carantină

În același timp, evoluția procesului ar putea aduce noi răsturnări de situație. Dacă ancheta va scoate la iveală probleme serioase legate de securitatea muzeului, nu este exclus ca răspunderea penală să fie extinsă și asupra altor persoane, inclusiv din conducerea instituției. Așadar, chiar dacă o parte dintre comori au fost găsite, cazul rămâne departe de final, iar implicațiile financiare și juridice sunt considerabile.

Digisport.ro

Radu Naum: ”Știm situația reală a lui Dan Petrescu”

Explicația avocatului care schimbă datele problemei în cazul Coțofenești

Pentru a clarifica aceste aspecte, apărătorul a explicat în discuția cu reporterul FANATIK că simpla recuperare a bunurilor nu înlătură prejudiciul suferit de statul român, subliniind că miza este mult mai largă decât valoarea obiectelor în sine: „Furtul Coiful de la Coțofenești nu este doar o atingere adusă patrimoniului cultural, ci și o faptă care generează consecințe juridice concrete pentru statul român. În acest proces, România are deplin temei să se constituie ca parte vătămată, chiar și în ipoteza în care bunul va fi recuperat. Restituirea obiectului nu anulează prejudiciul produs.

Din perspectivă juridică, prejudiciul trebuie analizat în mod extins și include: cheltuielile efectuate pentru investigarea și recuperarea bunului, costurile administrative și logistice implicate de mobilizarea autorităților și eventualele pierderi asociate afectării imaginii patrimoniului cultural național. Cu alte cuvinte, recuperarea tezaurului nu înseamnă lipsa prejudiciului, ci doar limitarea acestuia”, a declarat Artin Sarchizian cu privire la speța furtului tezaurului de la Coțofenești.

Răspundere penală extinsă în dosar. Ce riscă inculpații și conducerea muzeului din Olanda

Avocatul admite totodată că recuperarea bunurilor nu înlătură răspunderea penală, care se stabilește în funcție de legislația statului unde au avut loc faptele. În opinia sa, fapta este una de o gravitate ridicată, fiind posibile pedepse cu închisoarea cu executare, iar dacă se va dovedi implicarea sau neglijența conducerii muzeului, nu este exclusă atragerea răspunderii penale și în cazul acestora: „În consecință, statul român nu doar că poate, ci trebuie să solicite repararea integrală a prejudiciilor, pentru a reafirma atât protecția juridică a patrimoniului, cât și principiul fundamental potrivit căruia orice faptă ilicită atrage răspundere.

Recuperarea prejudiciului nu exonerează de răspundere penală, care însă se angajează potrivit regulilor statului pe teritoriul căruia s-au săvârșit faptele. Cu siguranță, infracțiunea este deosebit de gravă cu consecința unor pedepse cu închisoarea cel mai probabil cu executare. În măsura în care se dovedește o legătură infracțională cu conducerea muzeului, sau în ipoteza unei conduite culpabile prin luarea măsurilor necesare asigurării evident că putem asista la o angajarea răspunderii penale și acestora”, a mai precizat apărătorul, pentru FANATIK.