Sport

Luminița Huțupan, interviu despre sacrificiile pentru o carieră stelară: “Mi-am pierdut ambii părinți, dar nu m-am oprit!”. Exclusiv

06.02.2021 | 22:10
Luminita Hutupan interviu despre sacrificiile pentru o cariera stelara Miam pierdut ambii parinti dar nu mam oprit Exclusiv
Luminița Huțupan, interviu despre sacrificiile pentru o carieră stelară: "Mi-am pierdut ambii părinți, dar nu m-am oprit!". Exclusiv
ADVERTISEMENT

Luminița Huțupan Dinu este considerată cel mai bun portar din istorie în handbalul feminin. A jucat timp de 21 de ani în naționala României și în carieră a evoluat la patru cluburi de handbal: Relonul Săvinești, Oltchim, Krim Ljubljana și Kometal Skopje. 

În anul 2000, echipa națională de handbal feminin a României s-a calificat la Jocurile Olimpice după o pauză de 24 de ani. Rezultatele au lăsat însă de dorit. “Tricolorele” s-au calificat în sferturi abia de pe locul patru și au fost învinse de Norvegia în primul meci eliminatoriu, scor 28-16.

ADVERTISEMENT

În episodul 19 din seria “Olimpicii României”, Luminița Huțupan Dinu a acordat un interviu pentru FANATIK în care vorbește despre participarea la Jocurile Olimpice din 2000, de la Sydney, bucuriile dar și sacrificiile pe care a trebuit să le facă în acest sport.

Luminița Huțupan, interviu despre participarea la Jocurile Olimpice, sacrificii și împliniri în handbal

Fostul portar al naționalei a spus că dispariția celor doi părinți a cutremurat-o, însă indiferent de probleme a trecut mai departe de fiecare dată și în handbal a avut o carieră de peste 30 de ani. Luminița Huțupan se simte împlinită din toate punctele de vedere când vede că fetița ei, în vârstă de 11 ani, îi calcă pe urme.

ADVERTISEMENT

Ce a însemnat pentru dumneavoastră prezența la Jocurile Olimpice? 

– Calificarea pentru prima dată la Jocurile Olimpice a însemnat foarte mult, deoarece este oricărui fiecărui sportiv. O realizare și o împlinire a tuturor eforturilor pe care le-am făcut pentru a ajunge acolo.

“Cred că și astăzi avem multe de învățat de la handbalul scandinav”

Din păcate, acolo lucrurile nu au mers cum am vrut noi. Ce s-a întâmplat? 

– Așa este. Olimpiada este grea. E mult mai dificil decât în meciurile de la Campionatele Europene și Mondiale. Am mers să câștigăm fiecare meci, însă echipele prezente acolo voiau toate să câștige titlul olimpic. Pregătirea este diferită. Vă dați seama, nu ne-am mulțumit cu acel loc 7, dar am învățat foarte multe.

ADVERTISEMENT

În meciul cu Norvegia din sferturi, diferența a fost destul de mare…

– Nu comparăm handbalul românesc cu cel scandinav. A fost o mare diferență. Noi ne-am dorit să câștigăm atunci, dar nu s-a putut. Am învățat multe, în schimb. Și cred că și astăzi avem multe de învățat de la handbalul scandinav.

“În cariera de 30 de ani am făcut multe sacrificii. Mi-am pierdut ambii părinți, dar aceste probleme nu m-au dărâmat”

 Referitor la cariera dumneavoastră, cum vă simțiți când vedeți atâtea premii, atâtea medalii și că sunteți considerată cel mai bun portar din toate timpurile? 

ADVERTISEMENT

– Mă simt extraordinar de bine și, în același timp, împlinită. În cariera de 30 de ani am făcut multe sacrificii. Mi-am pierdut ambii părinți, dar aceste probleme nu m-au dărâmat și mi-am văzut de cariera mea. Mi-am văzut de jocurile mele, de evoluțiile mele, indiferent că eram la club, la campionate europene, mondiale sau Jocuri Olimpice. Am fost o fire puternică din toate punctele de vedere și am știut ceea ce vreau. Pentru că iubesc handbalul și atâta timp cât iubești ceea ce faci, joci cu pasiune și plăcere. Am pus suflet în tot ceea ce am făcut.

“Nimic nu se compară cu nașterea fetiței mele, ceea ce este un dar de la Dumnezeu și sunt împlinită din toate punctele de vedere”

Care este cea mai frumoasă amintire? 

– Nu aș avea una anume. Au fost momente frumoase, chiar dacă am pierdut. Amintirile mi-au rămas în suflet indiferent de rezultate. Am câștigat Liga Campionilor, ne-am clasat bine la Mondiale, la Europene, au însemnat foarte mult. Dar, nimic nu se compară cu nașterea fetiței mele, ceea ce este un dar de la Dumnezeu și sunt împlinită din toate punctele de vedere. Nu regret absolut nimic din cariera mea, dar nașterea fetiței a fost cel mai frumos moment al vieții.

“Este destul de greu să mă uit la jocurile României. Dar acesta este nivelul și nu mai vine nimic din urmă”

Vă calcă pe urme?

– Da. Este la handbal, este plăcerea ei. A văzut camera plină de trofee. În acest an face 11 ani. Știe ce este jocul de handbal, l-a descoperit ea. Nu am obligat-o. Singură a venit pe teren, a pus mâna pe mingea de handbal. Am îndrumat-o la doamna Maria Ciulei, acum este la Nicoleta Lazăr și Diana Joița, la Chimia. Este legitimată de anul trecut, a fost luată la turnee din categoria 2008-2009, cu toate că e născută în 2010. Îi place și sperăm. Deocamdată joacă în teren, dar viața ne va arăta unde își dorește.  Dacă are talent și vrea în poartă, cu mare drag mi-ar plăcea să îmi calce pe urme.

Cum vedeți handbalul românesc de acum 15-20 de ani când evoluați dumneavoastră?

– Cu urcușuri și coborâșuri. Este destul de greu să mă uit la jocurile României. Dar acesta este nivelul și nu mai vine nimic din urmă. Îmi doresc enorm de mult să ne calificăm la Jocurile Olimpice. Din suflet îmi doresc pentru că le știu pe fete, știu că fac sacrificii și știu că vor să participe la Jocurile Olimpice. Îmi doresc enorm ca noi și Norvegia să trecem de barajul din Muntenegru.

  • 3 trofee ale Ligii Campionilor a obținut Luminița Huțupan (2001, 2002, 2003)
  • 3 titluri de cel mai bun jucător român al anului are Huțupan (2006, 2007, 2008)

 

ADVERTISEMENT