Fotbal intern

Ionuţ Lupescu. Un discurs european

Editorialistul FANATIK Andrei Dicu face o amplă analiză a discursului electoral al lui Ionuţ Lupescu. Abil, dar nu cinic. Agresiv, dar nu violent. Într-un cuvânt, elegant.
13.04.2018 | 16:39
Ionut Lupescu Un discurs european

L-am urmărit pe Ionuţ Lupescu, la emnisiunea „Talk News”, moderată de Denise Rifai, pe Realitatea TV. Departe de a-i face, Doamne fereşte, campanie electorală fostului internaţional, înaintea alegerilor de la FRF, trebuie să remarc tipul de discurs al lui Lupescu. O manieră de limbaj mediatic demnă de un politician, nu veros, ci bun. Abil, dar nu cinic. Agresiv, dar nu violent. Elegant, aşa cum ar trebui să fie un preşedinte de Federaţie.

Puţină lume ştie că Ionuţ Lupescu, înainte de a lucra la FRF şi la UEFA, s-a instruit în arta dialogului în mass-media. Am avut, pe vremuri, bucuria de a fi colegi la un post de radio, la care mai lucra (culmea ironiei!) şi un alt candidat la preşedinţia Federaţiei, Marcel Puşcaş. Amândoi erau buni vorbitori, iar Ionuţ – e drept, când mai şi venea la serviciu (sîc!) – avea şi haz. Marcel era mai dur, mai… aplicat. Dar, să revenim la oile noastre, adică la discursul lui Lupescu, o mostră – cel puţin din punctul meu de vedere – de maturizare.

Lupescu contreaza cu un discurs european balcanismul lui Burleanu

În absenţa adversarului Burleanu, despre care am auzit că se fereşte să apară la televizor, Lupescu a oferit audienţei un discurs tipic european. Un discurs clar, cu o bază socială fermă, împănat cu adevăruri şi lipsit de „pamflete”. Spicuiesc, din memorie:

„Sportul nu există fără educaţie şi fără sănătate”.

„Lumea se fereşte să investească în fotbal”.

„Să ne batem pentru legislaţie. Să fim transparenţi. După 30 de ani, oamenii sunt pesimişti, dar trebuie să mergem în faţa legiuitorului cu un plan naţional pentru sport, împreună cu toate federaţiile”.

„Vreau ca la categoriile de copii, de 6-12 ani, să nu mai existe clasamente. Un copil, dacă pierde două meciuri, se duce acasă şi nu mai vine la fotbal”.

„Când am revenit în România, dacă era după florărese şi după taximetrişti, demult eram preşedinte”. (Ăsta a fost singurul „pamflet”, dar a fost demn de Donald Trump…)

Pledoarie de lider în loc de discurs lozincar

Şi a mai spus multe… Sigur, când vorbeşti despre fotbalul juvenil ori despre infrastructură şi nu apelezi la vreun atac la persoană, audienţa scade. Doar că, îmi permit să repet, deşi nu sunt agent electoral, am auzit „altceva” decât cacofoniile care mi-au ajuns la urechi în ultimii ani. Nu a fost, deloc, un discurs lozincar, aşa cum poate că ar contraataca susţinătorii celorlalţi candidaţi. Am asistat la pledoaria unui lider. Ionuţ Lupescu face parte dintr-o elită şi poate deveni un lider. Nu pentru că a făcut parte din „Generaţia de Aur” ci pentru că, alături de alţi colegi (vezi Chivu, Popescu, etc), ne poate ajuta să scăpăm de „Generaţia de Arginţi”. Ideea e să propunem lideri pentru societate, nu elite discutabile.

Nu avem voie să trăim imatur. Adică pe vorbe şi pe şampanie

Evident, nu e cazul să redevenim naivi, cum ne stă, nouă, românilor, în fire şi să dorim schimbare de dragul schimbării. În sport, ca şi în politică sau ca în alte „domenii”, nu avem voie să trăim imatur. Adică pe vorbe şi pe şampanie. Sigur, orice „revoluţie” e cu dus şi întors şi nu întotdeauna răsturnările de sistem au, exclusiv, valenţe pozitive. Dar realităţile sociale pretind aceste răsturnări, chiar dacă, spre exemplu, în cazul Revoluţiei Franceze, au căzut mai multe capete decât s-au ridicat. Asta, deşi domnii Voltaire sau Diderot m-ar contrazice… O revoluţie presupune o viziune. Iar viziunea trebuie să impună, cu adevărat, o schimbare, în primul rând în plan mental.

Să vorbim mai mult despre fotbal şi mai puţin despre deconturi

Cu siguranţă, n-o să vină peste noi Revelionul, dacă Ionuţ Lupescu va câştiga alegerile. Dar probabil că vom vorbi mai mult despre fotbal şi mai puţin despre deconturi. Dacă va câştiga, de miercuri încolo, vom fi cu ochii şi cu tunurile pe el, aşa cum am făcut-o, ca presă, în general, cu Emil Constantinescu (alt gagiu cool care ne-a promis o schimbare), în 1996. Asta, pentru că tot făceam o comparaţie cu lumea politică. Numai că, dacă Ionuţ va fi ales, asta va însemna o trezire după o mahmureală care durează de prea mulţi ani. Vorba lui Cristi Chivu, „nu primim lumea asta de la părinţii noştri, ci o împrumutăm de la copiii noştri”.

Cel mai interesant este că, dacă Lupescu va învinge, îl va bate pe Burleanu cu ceea ce s-ar presupune că ar fi taman armele acestuia din urmă.