Luptă pentru avere în familia Dianei Șoșoacă. S-a solicitat restituirea unui teren pe care s-a aflat o fabrică

Parlamentul European a votat, pe 28 aprilie, pentru ridicarea imunității europarlamentarului SOS România Diana Şoşoacă (50 de ani). Procedura a fost declanșată după ce ministrul justiției din România, printr-o scrisoare din 24 septembrie 2025, a transmis o cerere formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind ridicarea imunităţii Dianei Iovanovici Şoşoacă, în legătură cu proceduri penale referitoare la mai multe infracţiuni presupus comise la diferite date, între 10 decembrie 2021 şi 11 februarie 2025. Printre acestea se numără mai multe declarații și luări de poziție legionare, rasiste şi xenofobe.

Familia Dianei Șoșoacă a moștenit un teren de 2 hectare în București

Diana Șoșoacă se luptă și în justiție, pe mai multe fronturi. Unul dintre ele este reprezentat de un proces cu miză imobiliară, în care Șoșoacă, alături de mama sa, Alice Philippot, și o altă rudă, B.C.I., au revendicat un teren de 2 hectare din București care a aparținut bunicii materne a lui Șoșoacă, care îl primise, la rândul ei, prin testament, de la o mătușă, în 1937. Demersurile pentru recuperarea terenului au demarat încă din 2002, dar Primăria Municipiului București nu a dat nici un răspuns, astfel că moștenitorii au formulat contestație la legea 10/2001 și la legea 165/2013, dosarul fiind înregistrat pe 29 noiembrie 2023 la Tribunalul București.

În dosarul consultat de FANATIK se arată că contestatorii, printre care Diana Șoșoacă și mama ei, au solicitat, în contradictoriu cu  Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, anularea dispoziţiei din 26.10.2023, constatarea calităţii acestora de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, conform art. 16 din Legea nr. 165/2013, pentru imobilul teren în suprafaţă de 5.050 mp, situat în Bucureşti, sector 1 şi construcţii. Au mai solicitat obligarea Primăriei să trimită dosarul către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, iar, în subsidiar, obligarea intimatului să emită dispoziţie cu propunere de acordare de măsuri compensatorii conform Legii nr. 165/2013.

Contestatorii au arătat că prin dispoziţia contestată a fost respinsă ca nedovedită notificarea din 05.12.2001 prin care autoarea acestora, bunica maternă a Dianei Șoșoacă, a solicitat restituirea în natură a imobilului teren în suprafaţă de 2 hectare, fosta Fabrică de teracotă, deşi în dosarul administrativ se regăseau toate înscrisurile prevăzute de Legea nr. 10/2001. Astfel, prin actul de schimb autentificat de Tribunalul Ilfov-Secţia Notariat prin procesul-verbal din 25.05.1939, s-a primit un teren în suprafaţă de 2.550 mp cu toate construcţiile aflate pe acesta, iar prin tranzacţia autentificată de Tribunalul Ilfov – Secţia Notariat prin procesul-verbal din 22.07.1939, s-a primit un teren de aproximativ 2.500 mp situat în strada Şcoalei, cu toate construcţiile ce se află pe acesta. Prin notificarea din 19.07.2001 s-a solicitat restituirea imobilului de locuit şi Fabrica de sobe de teracotă situate în Herăstrău, formându-se dosarul administrativ nr. 26676.

Digi24.ro

Concluziile lui Nicușor Dan după consultările informale: Noul Guvern va avea ca obiectiv până în septembrie să propună bugetul pe 2027

Totodată, prin notificarea din 13.02.2002, înregistrată la Primăria Municipiului Bucureşti la data de 14.02.2002, bunica Dianei Șoșoacă a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Bucureşti, str. Şcoala Herăstrău, compus din teren în suprafaţă de 2 hectare, fosta fabrică de teracotă, formându-se dosarul administrativ nr. 23679. În ceea ce priveşte notificarea din 19.07.2001, tribunalul a reţinut că aceasta a fost soluţionată prin dispoziţia din 20.04.2007 a Primarului General al Municipiului Bucureşti, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Bucureşti, compus din teren de 4900 mp şi construcţie demolată. Ulterior, a fost emisă dispoziţia din 5.01.2009, prin care a fost anulată dispoziţia din 20.04.2007, reţinându-se că pentru acelaşi imobil fusese formulată notificarea din 13.02.2002, care nu fusese soluţionată până la acel moment, iar prin sentinţa civilă din 26.01.2004 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti s-a reţinut că notificatorii aveau vocaţie la moştenirea defunctei în cotă indiviză de 1/5 din masa succesorală fiecare.

Digisport.ro

VIDEO Două cuvinte! Ce a spus Aryna Sabalenka la fileu, după ce Sorana Cîrstea a eliminat-o la Roma

Dianei Șoșoacă și rudelor sale nu li s-au achitat despăgubiri pentru imobil

Notificatorii au formulat cerere de anulare a dispoziţiei din 20.04.2007, ce a fost admisă prin sentinţa civilă din 14.10.2010, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă din 20.09.2011 a Curţii de Apel Bucureşti, reţinându-se că dispoziţia din 20.04.2007 nu poate fi revocată unilateral de emitent. Ulterior, Prefectul Municipiului Bucureşti a solicitat anularea în parte a dispoziţiei din 20.04.2007, cererea fiind admisă prin sentinţa civilă din 09.04.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, instanţa anulând în parte dispoziţia, în sensul că a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 1/5 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, unui pârât, şi pentru cota de 1/5 din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, unei pârâte, moştenitoarea unei persoane care a decedat între timp. Instanța a arătat că în dosarul administrativ nu se regăseşte niciun înscris în dovedirea susţinerilor din notificare, motiv pentru care intimatul Municipiului Bucureşti a respins notificarea formulată pe motiv că aceasta nu a fost dovedită, fără însă a le solicita contestatorilor să completeze dosarul administrativ.

În atare împrejurare, instanţa a menționat că urmează să analizeze dacă contestatorii aveau calitatea de persoane îndreptăţite la restituire, iar în caz afirmativ întinderea dreptului, modalitatea de preluare a bunului, precum şi modalitatea de restituire. Tribunalul a mai reținut că sunt aplicabile dispoziţiile art. II din Legea nr. 223/2024 pentru modificarea Legii nr. 165/2013, în vigoare începând cu data de 20.07.2024, conform cărora „În cazul în care pentru imobilul solicitat nu se poate face dovada preluării abuzive de către stat în perioada de referinţă, iar acesta se regăseşte sau s-a regăsit în patrimoniul statului, se prezumă că imobilul a fost preluat abuziv.” Ca atare, în favoarea contestatorilor operează prezumţia legală relativă prevăzută de aceste dispoziţii, Primăria nefăcând dovada contrară, prezumându-se astfel că imobilul a fost preluat abuziv de către Stat, având în vedere că acesta s-a regăsit ulterior în patrimoniul Statului, cum anterior a fost arătat.

De asemenea, Tribunalul a reiterat că Diana Șoșoacă, mama ei și cealaltă rudă din dosar, nu au făcut dovada contrară celor reţinute prin sentinţa civilă din 09.04.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, prin care s-a reţinut că imobilul a fost preluat abuziv prin Decretul nr. 5/1983, sentinţa fiindu-le opozabilă. Tribunalul a mai reținut că din niciun înscris depus în cauză nu reiese că autorilor contestatorilor li s-ar fi achitat despăgubiri pentru imobil, Administraţia Fondului Imobiliar comunicând prin adresa din 18.04.2024 că nu deţine situaţia despăgubirilor pentru imobilul în cauză. Totodată, Primăria nici nu a invocat, de altfel, faptul că s-ar fi achitat despăgubiri la momentul preluării bunului. Prin urmare, contestatorii au calitatea de persoane îndreptăţite să solicite restituirea a 1/5 din imobilului preluat abuziv, Primăria respingând în mod nelegal notificarea formulată de autoarea acestora.

Tribunalul a menționat că nu este posibilă restituirea în natură a bunului

Referitor la modalitatea de restituire, instanţa a reţinut că la nivelul anului 1976 terenul avea o suprafaţă de 4.910 mp din măsurători, astfel cum rezultă din raportul de expertiză topografică întocmit în cauză, cu privire la care nicio parte nu a formulat obiecţiuni, imobilul fiind afectat de elemente de sistematizare, neputând fi restituit în natură. Astfel, imobilul nu avea, în realitate, dimensiunea de 5.050 mp, contrar susţinerilor contestatorilor formulate prin concluziile scrise, motiv pentru care tribunalul nu se va raporta la această din urmă dimensiune, neputându-se stabili despăgubiri pentru o suprafaţă mai mare decât cea care a fost efectiv preluată de către stat, chiar dacă titlul de proprietate al antecesorilor contestatorilor indica la nivelul anului 1940 o suprafaţă mai mare, de 4970 metri pătrați, se arată în dosarul consultat de FANATIK.

În ceea ce priveşte construcţia, tribunalul a reţinut că nu poate avea în vedere suprafaţa de 70 mp de vreme ce, cum anterior a fost arătat, persoanele menţionate ca fiind expropriate la poziţia respectivă sunt străine de prezenta cauză, imobilul nefiind expropriat prin decretul acesta. Ca atare, tribunalul se va raporta la suprafaţa menţionată la poziţiile nr. 7 şi 8 din Anexa 2 a Decretului nr. 5/1983, respectiv locuinţa în suprafaţa construită desfăşurată de 279 mp şi birourile şi magaziile în suprafaţă construită desfăşurată de 970 mp. Instanța a mai reţinut că aspectele reţinute de expert sunt confirmate de Primăria Municipiului Bucureşti, Direcţia Patrimoniu – Serviciul Cadastru, care prin adresa din 25.10.2024 a indicat faptul că terenul de 4.910 mp menţionat în raport este afectat de blocuri de locuinţe, alei pietonale, carosabil, străzi.

Prin urmare, nu este posibilă restituirea în natură a bunului, ci se impune restituirea prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte. Pe 17 februarie 2026, Tribunalul București a obligat Primăria Municipiului București să emită în favoarea contestatorilor, în cotă de 1/3 fiecare, decizie cu propunere de acordare a măsurilor compensatorii sub formă de puncte pentru cota de 1/5 din imobilul situat în Bucureşti, str. Şcoala Herăstrău nr. 32, compus din teren de 4.910 mp, locuinţa în suprafaţa construită desfăşurată de 279 mp, precum şi birourile şi magaziile în suprafaţă construită desfăşurată de 970 mp. A respins, în rest, cererea ce neîntemeiată. La această decizie au formulat apel atât contestatorii (Diana Șoșoacă, mama ei și cealaltă rudă), dar și PMB, astfel că dosarul a ajuns pe 7 aprilie 2026 la Curtea de Apel București. Nu a fost stabilit, încă, următorul termen.