Editoriale

Tadici, un animal PREISTORIC!

Handbalul feminin ne-a oferit sîmbătă seara încă o experienţă traumatizantă: 19-20 cu Ungaria, după 17-15 în minutul 48 şi 19-18 în minutul 57! ...
15.12.2014 | 00:02
Tadici un animal PREISTORIC

Handbalul feminin ne-a oferit sîmbătă seara încă o experienţă traumatizantă: 19-20 cu Ungaria, după 17-15 în minutul 48 şi 19-18 în minutul 57! 

Această nouă suferinţă a venit la patru zile după incredibilul 29-29 cu Danemarca, partidă în care am condus cu 16-12 la pauză şi cu 29-27 cu mai puţin de două minute înainte de final.

Pare să fie un Campionat European blestemat pentru handbalistele noastre. Calculele sînt simple: o victorie cu Danemarca şi (măcar) un egal cu Ungaria ne-ar fi plasat acum cu şanse de calificare în semifinale. Aşa, cu un punct din trei partide (19-27 cu Norvegia, 29-29 cu Danemarca şi 19-20 cu Ungaria), sîntem printre codaşii grupei, alături de Polonia. Pentru calificare se bat Norvegia, Ungaria, Spania şi Danemarca.

Dar nu atît zestrea săracă este supărătoare, cît maniera în care am pierdut puncte pe care le aveam în mînă. Dacă nu le conduceam pe daneze şi pe unguroaice pînă spre final, ne consolam cu gîndul că asta e, nu putem mai mult de-atît. Dar înseşi handbalistele au demonstrat că potenţial există! Sigur, cu condiţia ca meciurile să nu dureze 60 de minute, ci 48 sau 58 de minute.

Şi ajungem la marele vinovat pentru această situaţie: antrenorul Gheorghe Tadici. Prima explicaţie, şi cea mai simplistă, ar fi aceea că handbalistele române au o proastă pregătire fizică. Posibil să fie şi aici un sîmbure de adevăr, dar problema esenţială e cu totul alta: catastrofala strategie adoptată de Tadici. Pur şi simplu, acesta nu ştie să joace finalurile de partidă. Se blochează şi le blochează şi pe jucătoare. Ţipă, urlă, face ca toţi dracii, cînd de fapt ar trebui să-şi păstreze calmul şi să gestioneze inteligent momentele decisive. Educaţia precară şi incapacitatea de a fi un bun psiholog îl transformă pe Tadici într-un apostol al dezastrului.

Depăşit de situaţie, Tadici recurge la o armă primitivă: dă vină pe arbitri. E posibil ca unele decizii ale acestora să ne dezavantajeze, după cum e posibil ca altele să ne favorizeze. Nu cred în teoria conspiraţiei, conform căreia România este vînată de toţi monştrii planetei. Cu aceiaşi arbitri, le-am condus, totuşi, şi pe daneze, şi pe unguroaice.

Pentru a-şi asigura un alibi, Tadici a lansat teoria arbitrilor hoţi încă dinaintea meciului cu Ungaria. La conferinţa de presă care a precedat partida, antrenorul naţionalei române a spus că se teme de jocuri de culise: “Interesul de marketing, de la organizatori la Federaţia Europeană, e ca Ungaria să ajungă la Budapesta. Dacă nu o va face, ar fi un mare dezavantaj din punctul de vedere al reţetei financiare”.

Impardonabilă greşeală! Păi, asta le transmiţi tu, ca antrenor, jucătoarelor tale? Că de fapt nu au nici o şansă, pentru că oricum le căpăcesc arbitrii? O asemenea abordare ar putea sta la baza falimentarei lipse de încredere care ne aduce eşecuri pe final.

Şi ar mai fi un aspect: cel de imagine. Manifestările clinice ale lui Tadici, care urlă ca apucatul pe marginea terenului, ne fac de rîs în faţa întregii lumi. Selecţionerul României pare un animal preistoric, abia ieşit din grotă şi rătăcit printr-o sală de sport a secolului XXI.

Grav este că de vreo 20 de ani ne tot învîrtim în jurul lui Tadici, stalinistul care din cînd în cînd e îndepărtat de la lot doar pentru a fi readus ca salvator. Este ca şi cum l-am dezhuma pe Ceauşescu din cimitirul Ghencea Civil şi l-am reinstala în fruntea ţării, să ne conducă spre noi şi noi izbânzi catastrofale!

P: Înregistreaza-te acum la Sportingbet si primesti un Free Bet de 400 lei!