News

Magistrații rup tăcerea. Judecătoarea Mădălina Afrăsinie: “Pensiile noastre speciale nu reprezintă în niciun fel un privilegiu. Ele vin la pachet cu foarte multe interdicții”. EXCLUSIV

25.01.2020 | 11:32
Magistratii rup tacerea Judecatoarea Madalina Afrasinie Pensiile noastre speciale nu reprezinta in niciun fel un privilegiu Ele vin la pachet cu foarte multe interdictii EXCLUSIV
Judecătoarea Mădălina Afrăsinie a prezentat într-un interviu contextul în care are loc protestul magistraților *foto: facebook
ADVERTISEMENT

Judecătorii de la Tribunalul București și Curtea de Apel au decis ca de miercuri să își suspende activitatea, într-un protest asemănător cu cel care a avut loc la sfârșitul lunii trecute. Gestul lor de atunci le-a atras oprobiul publicului și numeroase titulaturi negative, din cauza unei presupuse lăcomii și a lipsei de solidaritate cu oamenii mai săraci din societatea românească.

Mădălina Afrăsinie, unul dintre judecătorii cu ștate vechi din București, a avut o postare pe contul personal de facebook în care susține că oamenii care au ieșit la aceste manifestări nu au de ce să fie ostracizați. Mai vocală decât majoritatea colegilor din tagma magistraţilor, pornind de la un franc “şi noi suntem oameni”, Mădălina Afrăsinie a acceptat un dialog deschis cu FANATIK în care judecătoarea Tribunalului Bucureşti explică de ce magistrații își merită banii, inclusiv pensiile “speciale”.

ADVERTISEMENT

De asemenea, președintele secției a VI-a Civilă a Tribunalului din București nu s-a ferit să își spună opinia și despre alte teme din justiție, precum recursul compensatoriu sau modificările aduse legilor justiției și ne-a făcut o incursiune în felul în care se muncește la unul dintre cele mai “aglomerate” tribunale din România.

Interviu cu preşedintele secţiei a VI-a Civilă a Tribunalului Bucureşti, judecătoarea Mădălina Afrăsinie, despre pensiile speciale, protestul magistraţilor şi legile justiţiei

Judecătoarea Mădălina Afrăsinie a prezentat într-un interviu contextul în care are loc protestul magistraților
Judecătoarea Mădălina Afrăsinie a prezentat într-un interviu contextul în care are loc protestul magistraților *foto: facebook

– Intrăm direct în subiect… Care e părerea dumneavoastră despre problema pensiilor speciale, de la care a pornit protestul recent al magistraților? 

ADVERTISEMENT

Nu există termenul de „pensie specială”, este o pensie de serviciu. S-a rostogolit acest termen pentru a primi oprobiul opiniei publice. Acest tip de pensii există și în statele din Occident, mult mai evoluate decât noi din punct de vedere democratic. Pensia de serviciu a fost introdusă la începutul anilor ’90, pe când eram studentă, pentru că absolvenții de Drept nu mai doreau să intre în Magistratură, fiind un job foarte prost plătit în comparație cu foarte multe alte joburi de la acel moment. A fost o variantă de a încuraja aducerea a cât mai mulți profesioniști în acest domeniu. Printre alte modificări legislative s-a prevăzut și acest aspect, pe vechea Lege 92 din 1992, posibilitatea să ieși la pensie după 20 de ani în magistratură, cu diminuarea pensiei.

Cam de atunci există această pensie. Dacă este să mă întrebați pe mine, la câte interdicții avem noi în această meserie, singurul lucru pe care îl mai pot face este să predau la o facultate de drept. Or, dacă vă uitați să vedeți câte dosare am eu în acest birou, nu știu când aș putea să mai predau, să fiu la acel nivel la care să formez viitorii profesioniști ai dreptului.

ADVERTISEMENT

Pensiile de serviciu nu reprezintă în nici un fel un privilegiu, în opinia mea, pentru că ele vin la pachet cu foarte multe interdicții pe care le avem. Iarăși, mă nemulțumește profund că suntem comparați cu alte meserii. Nici noi nu ne putem compara cu medicii sau cu profesorii. Faptul că se încearcă să fim comparaţi și să spui că «X muncește și nu are cât ai tu» este o politică nesănătoasă pentru un stat de drept pentru că întreții o stare de dezbinare, de ură și probabil se merge pe ideea dezbină și conduce”.

“Tăierea lefurilor din 2009 se repetă în 2019. Este un arc de cerc și nu s-a învățat nimic de atunci”

De vreo 2-3 săptămâni, am tot urmărit în presă să văd ce s-a mai scris de noi. Suntem atacați din toate direcțiile și chiar nu înțeleg de ce. Vrei o magistratură slabă sau timorată? Haideți să ne vedem fiecare de bucata lui, să încercăm acolo unde suntem să ne facem treaba fără niciun fel de insulte, fără știri care se repetă ca într-o buclă, că„ei sunt răul suprem” pentru că nimeni nu profită.

ADVERTISEMENT

Da, toată lumea merită o pensie care să îi asigure un trai decent după încheierea unui ciclu de muncă. Faptul că unii sunt plătiți mai bine sau mai puțin bine sau deloc nu mi se poate mie reproșa, ca judecător.

Nu știu unde vom ajunge, dar nu întrevăd nimic bun dacă se va continua această stare de întreținere a stării de dezbinare, sistemul va face implozie. Și nu vorbesc doar de noi în magistratură, ci și de alte categorii bugetare.

– Au mai existat și un titlu cu “grefierii protestează pentru tăierea pensiilor speciale”. Ei au astfel de pensii? Pentru ce protestează grefierii?

Au un alt sistem de calcul al pensiei, nu au pensii speciale, ei nu ajung să ia cu pensia cât ar lua salariu. Alte fake news-uri răspândite care să arate că noi suntem răul în țara asta.

Grefierii protestează pentru că sporul de toxicitate va fi plafonat. Indiferent dacă eu am un anume salariu, sporul nu se va raporta la acel salariu. Plafonând acel spor la 500 de lei maxim, înseamnă o scădere a tuturor salariilor, adică și a indemnizației mele ca judecător. Pe un calcul așa, groso-modo, eu aș pierde din plafonarea acestui spor o sumă de 1300-1500 de lei. Tăierea lefurilor din 2009 se repetă în 2019. Constat așa, un arc de cerc, și nu s-a învățat nimic din ce s-a întâmplat atunci.

Grefierii au toate motivele din lume să protesteze, având în vedere numărul lor foarte mic și faptul că fac foarte mult fiindcă aceasta este situația.

Despre Legile Justiției: “M-aș fi speriat dacă era unanimitate, că nu mai suntem în Marea Adunare Națională”

– Acum avem parte de un nou guvern liberal, care vine după cel social-democrat care a făcut mai multe modificări în legile Justiției, fapt ce a scos în stradă sute de mii de români. Cum se văd aceste modificări din interior?  

Legile Justiției mult hulite au fost și un răspuns din partea noastră. Am cerut modificarea lor pentru că erau legi vechi care nu mai erau adaptate noilor realități confirmate de practica judiciară. Când s-au discutat legile justiției, știu că au fost reprezentanții tuturor asociațiilor profesionale, astfel încât nu putem spune că nu s-a ținut cont de părerea noastră.

Că nu au ieșit așa cum ne-am fi dorit noi, asta e o altă discuție. Singura metodă prin care eu ca judecător să pot să îmi arăt nemulțumirea față de o lege este ca atunci când în fața mea, în cadrul unui dosar, este adusă în discuție acea lege să invoc o excepție de neconstituționalitate și să trimit la Curtea Constituțională să fie examinată în ansamblu sau doar anumite articole din respectiva lege.

Repet, legile sunt și rezultatul consultărilor noastre. Ca atare, nu știu pe cine nemulțumește sau cum ar fi trebuit să arate astfel încât să mulțumească toată lumea. Orice lege care este trimisă în Parlament o să nemulțumească o anumită categorie socio-profesională. Că sunt discuții contradictorii în rândul nostru, că și la noi opiniile sunt diferite, foarte frumos. M-aș fi speriat dacă era unanimitate, că nu mai suntem în Marea Adunare Națională în care toată lumea vota pentru. Tocmai din discuții contradictorii poate să apară progresul. E clar că sunt lucruri care trebuie îmbunătățite, și nu doar pe legile justiției. Vă pot da „n„ exemple și din Codul de Procedură Civilă în baza căruia eu judec care ar trebui să suporte foarte multe modificări.

– Una dintre aceste legi care au apăsat cel mai mult opinia publică este cea a Recursului Compensatoriu. Cum ar fi putut să arate diferit să mulțumească pe toată lumea?

Ar fi trebuit să fie rezolvate cauzele și nu efectele, pentru că și recursul compensatoriu este o peticire specifică poporului român. Haideți să coasem în stânga, în dreapta și să sperăm că ceea ce ce înăuntru nu iese afară. A fost o variantă de back up după convenția pilot a CEDO și la acel moment cred că era singura variantă pentru a împiedica reluarea procedurii și automat ca fiecare cauză să fie rejudecată și să fie date soluții de condamnare împotriva României.

Îmi place să cred că ceea ce s-a votat a fost făcută după discuții cu argumente contradictorii și îmi imaginez că dacă a fost publicată de președintele României, este o variantă de a salva România de la condamnările din partea CEDO.

“Codul Muncii care se aplică tuturor celorlalți nouă ni se aplică doar atunci când e vorba de tăiat”

– Separarea puterilor în stat este doar o teorie, există și în România?

Știți, atâta vreme cât bugetul instanțelor judecătorești este în mâna Executivului, numai de separare nu se poate vorbi, pentru că orice lucru stă în pixul unui om politic. Ironic, CSM-ul are buget propriu, este ordonator principal de credite, la fel și Înalta Curte sau Ministerul Public. Exact instanțele care și ele înfăptuiesc justiția depind de partea executivă. Din punctul ăsta de vedere cred eu că nu se poate vorbi de o separare clară a celor trei puteri în stat.

În ceea ce privește activitatea mea de judecător, sunt independentă, nu îmi dictează nimeni ce soluție să dau, nu intruzionează nimeni în modul în care eu intenționez să administrez probatoriul într-un dosar, ceea ce este foarte bine. Este o garanție pentru părți că ceea ce judec eu este potrivit legii, conștiinței și cu Dumnezeu deasupra. Sunt pași mărunți și nu cred că până voi reuși eu să ies la pensie, dacă mai prind pensia, să văd o separație clară a puterilor. Un prim pas ar fi acesta: bugetul să iasă de sub mâna unui om politic și să plece la Înalta Curte, cum era după vechea reglementare.

Altfel și ideea de a nu mai numi politicul procurorii-șefi ar fi fost un pas înainte. Cred că Tudorel Toader a încercat să fac acest lucru, dar nu am urmărit întrucât nu m-a interesat foarte mult partea de procuratură.

– Cum arată ziua de muncă a unui judecător?

În afară de a veni la muncă, de a studia ședința, de a intra în ședința de judecată, eu intru săptămânal pentru că este foarte mult de muncă, deși potrivit legii aș fi putut să pun un alt coleg să fac asta, pentru că sunt mai întâi judecător și apoi manager al Tribunalului. Haideți să vă spun cum fac eu: lunea, marțea văd ședința de miercuri, când intru în ședința de judecată. Joia și vinerea verific încheierile din dosarele care nu îmi ies în pronunțare, pun rezoluții pe dosarele nou intrate și cam asta este la mine toată săptămâna. Partea administrativă o fac fie dimineața, până încep ședința sau stau peste program. Sâmbăta și duminica sunt dedicate motivării. Dacă nu aș veni să motivez deciziile, probabil că hotărârile judecătorești le-ar primi părțile peste 4, 5 ani de zile, asta în cea mai optimistă variantă.

Când nu ai timp să faci altceva și doar muncă, ai vrea să citești mai mult, să studiezi, să te duci la cursuri care să te dezvolte profesional, dar ce să vezi sunt în perioada de ședință, lucrurile astea se adună și stai și te întrebi la urmă „viața mea unde este”? Că nu m-am căsătorit cu profesia. Vreau și eu să mă uit la un film, dar nu pot să o fac pentru că nu mă lasă conștința fiindcă pică dosarele pe noi.

Nu cred că asta este ideea de profesie la care visam când am terminat INM-ul. Încercăm să explicăm lucrurile astea tuturor celor care s-au perindat pe la Minister. Situația din instanțe se cunoaște și întotdeauna ni se spune că nu sunt bani sau că sunt o sută la ușă care vin să îți ia locul. Chestii comunistoide din care nu reușim să ieșim oricâți ani s-ar face de la Revoluție. Nu asta vreau eu să fac. Vreau să dau termenul părților la timp, ca ceea ce am judecat să nu fi greșit nimic, pentru că asta înseamnă și încrederea în Justiție.

Judecătoarea Mădălina Afrăsinie a prezentat într-un interviu contextul în care are loc protestul magistraților
Cătălin Predoiu, actualul ministru al Justiției, a mai avut această funcție și în guvernarea Boc *foto: facebook

– Considerați că ați avea nevoie de mai mult personal, nu?

Schemele nu au mai fost regândite de cel puțin 10 ani de zile. Ce mă doare pe mine cel mai mult este că Bucureștiul nu are un tribunal comercial. 80% din activitatea comercială a României este aici în București. Dacă ar exista un astfel de tribunal specializat ar exista o anumită schemă, ai putea să gândești altfel tot ceea ce înseamnă personal auxiliar sau judecători.

Pe o schemă de 42 de persoane, media de ocupare a locului a fost de 32 pe anul ăsta. Am 23 de grefieri și am 38 de complete în care mie îmi trebuie acești oameni. Mai avem și căile de atac. De aia îi înțeleg, sunt alături de ei pentru că știu cât muncesc oamenii aceștia, știu cum vin cu pachetul de medicamente pentru că dacă își iau concediul medical job-ul lor pica pe un coleg. Ne sacrificăm mult și nu spun lucrul acesta să primim simpatia oamenilor, vrem doar să fim respectați. Iar dacă tu vii, inclusiv cu tăierile salariale, și de luna viitoare nu te poți baza pe acea sumă, ce faci mai departe? Sunt oameni cu rate, cu probleme, care au boli… nu suntem supraoameni, nici noi nici grefierii.

– Știu că aveți un anumit cod de conduită

Da, este codul nostru de conduită și a apărut și un anumit ghid pentru comunicarea în social media.

– Aveți dreptul să protestați?

Pe lege nu avem voie să protestăm ca judecători. Codul Muncii care se aplică tuturor celorlalți nouă ni se aplică doar atunci când e vorba de tăiat. Că reacționăm, că încercăm să atragem atenția, că s-ar putea ajunge și la blocarea instituțiilor, lucrul acesta s-a mai întâmplat și în 2009, iar problemele de atunci sunt și în 2019. Peticite pe ici și pe colo. Pentru că nu mai există o comunicare între noi și ceilalți, am apelat la această metodă: refuzăm să intrăm în ședințele de judecată.

Toată lumea spune că sunt alții care lucrează pe salariul minim pe economie și se spune că noi avem un salariu nesimțit. Venitul meu nu este unul nesimțit, dacă e să compari cu alte profesii. Am rămas în urmă cu foarte mult timp pentru că nu am avut acele majorări salariale alocate altora. Nu mai zic de hotărârile judecătorești. Eu aveam o hotărâre din 2008 care s-a și prescris și eu nu voi mai vedea acei bani niciodată.

Ca atare, dacă eu vin să vorbesc cu tine și îți spun că nu e ok să tai așa otova la toată lumea că ai tu boală pe magistrați. Dacă nu punem pixul jos și spunem că nu e ok să se comporte așa cu noi, probabil că ei nu vor reacționa. E un fel de monolog. Noi spunem care sunt problemele, ei se uită la noi și ne trezim cu o lege pe care și-o asumă că ne rezolvă pe partea cealaltă de spor.

Comuniștii au mai vrut să egalizeze salariile. Au zis un medic, cu un profesor, cu un judecător, toți să aibă același salariu. Ce n-au reușit comuniștii să facă văd că tinde actualul guvern să facă. Ceea ce nu e ok. Tot respectul pentru muncitori, cum au fost părinții mei. Știu cât au îndurat să mă trimită pe mine la școală. Tocmai pentru ca eu să nu am viața părinților mei. Că asta s-a întâmplat și am devenit judecător, ce ar trebui să fac? Să mă simt vinovată că celălat ia mai puțin decât mine? Haideți să ridicăm toate salariile, astfel încât să nu mai fim la coada Uniunii Europene cu cel mai mare procent de sărăcie. Să nu luăm de la cei de la care din punctul nostru de vedere nu merită și să dăm la ceilalți, că nu așa se face într-un stat. O chestie comunistoidă de genul lasă că rezolvăm pe aceia care ne supăra. Probabil că e și o manevră electorală și o modalitate prin care să aduni voturi. Tot stau de vreo două săptămâni și mă întreb de ce acest atac din toate direcțiile.

Judecătoarea Mădălina Afrăsinie a prezentat într-un interviu contextul în care are loc protestul magistraților
Judecătoarea Mădălina Afrăsinie de la Secția a VI-a Civilă a Tribunalului București *foto: Universul Juridic

Despre posibilitatea legalizării căsătoriilor persoanelor de același sex

“Relațiile dintre persoanele de acest sex există, am fi ipocriți să spunem că nu există. Ce face omul la el în casă chiar nu mă interesează. Din punct de vedere al efectelor pe care le fac juridic, sunt mari probleme. Pentru că oamenii au credite, au lucruri cumpărate împreună. La un moment dat unul dintre ei moare și ce se întâmplă cu averea respectivului? Lucrurile astea trebuie reglementate. Din punctul de vedere al relațiilor economice și ceea ce se produce din punct de vedere juridic, trebuie reglementat. Că ne place, că nu ne place, asta e societatea. Trebuie reglementat juridic ce se întâmplă și pentru ei pentru că repet, lucrurile astea există, se întâmplă și nu putem să ne punem niște ochelari de cal și să nu ne intereseze. Vine pe masa ta ca judecător o astfel de speță și ce faci? Ce se întâmplă dacă unul dintre ei este cetățean străin? Trebuie găsit o variantă astfel încât din punct de vedere juridic să se reglementeze. Ce e mai departe, de căsătorie religioasă, este opțiunea fiecăruia în parte și nu mă privește.”  

Despre pedepsele în ceea ce privește consumul de droguri ușoare

“Ca mamă vorbesc acum și să știu că băiatul meu consumă droguri ușoare, un joint parcă îi zice, nu m-aș simți confortabil pentru că drogul e drog și poate duce la altele mai grave. Deci ca mamă m-aș speria. Cred că din punct de vedere al medicinei, știu că sunt și alte state care au dat voie consumului de cannabis în scop medicinal, probabil un medic poate da explicațiile necesare. Trebuie un dialog cu medici, cu psihologi, cu juriști ar putea să iasă ceva fain pentru că  și acest fenomen este clar că există. Și cred că și părinții pot oferi o astfel de soluție. Nefiind fumătoare, nu îmi pot da seama că singurul meu viciu este cafeaua.”

 

CV Mădălina Afrăsinie (Dârdeci)

2003 – absolvit INM
2003 – 2004 judecător stagiar la Medgidia și Costești
2004 – 2009 judecător la Judecătoria Sector 2 București
2009 – prezent judecător Secția Civilă (a VI-a) București
2013- 2019 – președintele Secției, în prezent președinte interimar pentru 6 luni

ADVERTISEMENT