Românul își dorește cu orice preț propria locuință, chiar dacă asta înseamnă rate mari, sacrificii financiare și apartamente supraaglomerate. De ce un record european la proprietate se transformă în paradoxul locuințelor? Ce spune asta despre mentalitatea și viața românilor de azi?
România se află într-o poziție aparte în peisajul locuirii din Uniunea Europeană. Datele din raportul Housing in Europe – 2025 edition publicat de Eurostat arată contraste puternice între România și alte state membre, atât în ceea ce privește proprietatea asupra locuințelor, cât și calitatea acestora sau accesibilitatea costurilor.
România are cea mai mare pondere a proprietarilor de locuințe din Uniunea Europeană. În 2024, 94% dintre români locuiau într-o locuință proprietate personală, mult peste media UE de 68%. Prin comparație, în Germania 53% din populație stă cu chirie, iar în Austria și Danemarca aproape jumătate dintre locuitori nu sunt proprietari.
Pentru a înțelege de ce România se află în fruntea clasamentului european la capitolul proprietate, FANATIK a cerut explicațiile unui specialist. Ciprian Necula, doctor în sociologie, spune că acest „record” are rădăcini adânci în istoria recentă a țării și nu ține neapărat de prosperitate.
Potrivit sociologului, România urmează un tipar comun tuturor statelor foste comuniste, unde dorința de siguranță a devenit prioritară după căderea regimului.
„Se întâmplă asta dintr-un motiv istoric. Dacă vă uitați în topul celor care au locuințe cumpărate, vedem că acestea sunt țări fost comuniste. Cam toate.
În acea perioadă proprietatea aparținea statului, nu indivizilor. O dată cu schimbarea regimului a apărut o cerere foarte importantă pentru siguranța individuală. Cetățenii și-au dorit să aibă proprietăți. Statele comuniste au oferit această posibilitate, vânzându-le apartamentele în care locuiau”, a explicat Ciprian Necula.
Un alt motiv important care stă la baza deciziei de a cumpăra ține de mentalitatea colectivă, transmisă din generație în generație, dar și de lipsa de protecție reală a chiriașilor în România.
Potrivit declarațiilor expertului pentru FANATIK, pentru mulți români, a avea o locuință proprie rămâne o condiție esențială pentru statutul social, în timp ce piața chiriilor este dominată de contracte nedeclarate și drepturi aproape inexistente pentru chiriași.
„Deciziile de a deveni proprietari și în 2026 țin de o mentalitate colectivă. Sunt câteva lucruri pe care să le faci în viață ca să devii om. Să ai o casă, să plantezi un copac și să faci un copil. Această dorință a părinților, bunicilor noștri, s-a perpetuat. Trebuie să ai casa ta ca să fii om.
De semnalat, este că astăzi, în România, mai aveam o problemă. Foarte mulți chiriași, foarte multe contracte în chirie, nu sunt declarate la ANAF. Practic, chiriașul nu are drept de chiriaș. El este un contributor voluntar la proprietar. În România astăzi, nu știu statistica exactă, pentru că nimeni nu știe, dar sunt estimate peste 80.000 de locuințe ca fiind închiriate fără contract de închiriere.
În vestul Europei, contractul de închiriere îți conferă și niște drepturi. În timp ce la noi, pentru că nu se face contract de închiriere, n-ai niciun fel de securitate. Și atunci, a avea propria ta acasă, îți conferă o securitate pe termen lung”, a mai precizat expertul în sociologie, pentru FANATIK.
În acest context, spune sociologul, mulți români preferă să facă sacrificii financiare mari și să se îndatoreze pe termen lung, doar pentru a avea siguranța propriei locuințe, chiar dacă asta înseamnă rate mai mari decât o chirie.
„Noi aveam gândirea că mai bine plătesc rate la bancă să cumpăr un apartament, investesc mai mult, dar am siguranța că nimeni nu o să mă dea afară vreodată pentru că este al meu”, subliniază Ciprian Necula.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/01/design-fara-titlu-2026-01-09t140641333.jpg)
Totuși, datele studiului mai sus amintit relevă că acest avantaj aparent este contrabalansat de dimensiunea redusă a locuințelor. România se află la coada clasamentului european în ceea ce privește spațiul de locuit: doar 1,1 camere pe persoană, la egalitate cu Slovacia. Media UE este de 1,7 camere, iar în Malta sau Belgia se ajunge la peste 2 camere per persoană.
Lipsa spațiului se reflectă direct în calitatea vieții. 41% dintre români trăiesc în locuințe supraaglomerate, cel mai mare procent din Uniunea Europeană. România este urmată de Letonia (39%) și Bulgaria (34%), în timp ce în state precum Cipru, Malta sau Olanda supraaglomerarea afectează sub 5% din populație.
La polul opus, România are și cea mai mică pondere a locuințelor subocupate din UE: doar 7%, față de media europeană de 33%. În Cipru, de exemplu, 7 din 10 persoane locuiesc în locuințe prea mari pentru nevoile gospodăriei, un contrast puternic cu realitatea românească.
Această situație dezvăluie o contradicție care definește piața locuințelor din România: deși românii sunt printre cei mai mari proprietari din UE, spațiul de locuit rămâne redus, afectând calitatea vieții. Sociologul Ciprian Necula dezvăluie că motivul principal stă în moștenirea construcțiilor comuniste.
„Multe dintre locuințele din țara noastră sunt construite în perioada comunistă, de aceea spațiul de locuit este ceva mai redus decât în Occident. Zona de locuit este mai înghesuită, mai conservă, cum se zice. Un apartament a costat cât, nu știu, 10 pâini. Era foarte, foarte eficient să achiziționezi apartamentul de la stat, doar că era foarte mic ca dimensiune.
Erau construite după un standard care nu este comparabil cu cel din vest. Trăim în continuare în acestea pentru că nu putem să le mărim. Regimul Comunist a făcut aceste apartamente în felul acesta cu scopul de a aduce cât mai mulți muncitori în mediul urban. Muncitori din mediul rural. Era gândit să fie multe, nu mari”, a menționat, pentru FANATIK, sociologul Necula.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/01/design-fara-titlu-2026-01-09t141332448.jpg)
Un alt aspect care diferențiază România de alte țări europene este tipul locuințelor deținute. În timp ce în multe state occidentale, chiar și în mediul rural, predomină blocurile, în România oamenii dețin în mare parte case individuale, moștenite sau cumpărate după căderea regimului comunist.
„În România avem un număr mai mare de locuințe de tip case decât de apartamente. Asta pentru că în mediul rural nu s-au construit atât de multe blocuri. În Spania, de exemplu, sunt foarte multe blocuri inclusiv în mediul rural. E interesantă perspectiva asta, noi am cumpărat, în general, casele pe care regimul comunist le-a construit. Puține sunt construcții mai noi.
Toată această poveste a fost generată de o frustrare acumulată de populația României, care timp de mai mult de 50 de ani, nu a avut drept de proprietate. Toată lumea și-a cumpărat locuință pentru că a fost foarte ușor să se întâmple acest lucru după căderea comunistului”, a mai spus doctorul în sociologie.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/01/design-fara-titlu-2026-01-09t141040425.jpg)
Datele studiului Housing in Europe – 2025 edition arată că, în privința calității locuirii, românii se confruntă în continuare cu o vulnerabilitate majoră. În 2024, 9% dintre români nu și-au putut încălzi locuința în mod adecvat, un procent apropiat de media UE, dar mult mai mare decât în țări precum Finlanda, Polonia sau Slovenia, unde sub 3% din populație se confruntă cu această problemă.
În același timp, din punct de vedere al costurilor, România se situează în zona inferioară a clasamentului european. Costurile locuinței sunt cu 38% sub media UE, ceea ce face ca traiul să pară mai accesibil decât în Irlanda, Danemarca sau Luxemburg, unde prețurile depășesc cu peste 80% media europeană.
Cu toate acestea, prețurile din construcții au explodat în România, crescând cu 137% între 2010 și 2024, una dintre cele mai mari creșteri din UE, depășită doar de Ungaria și Bulgaria. Această evoluție pune presiune pe piața imobiliară și explică dificultățile tot mai mari în construirea de locuințe noi accesibile.
Un alt semnal de alarmă îl reprezintă restanțele la plata ratelor, chiriilor sau utilităților. În 2024, 15% dintre români locuiau în gospodării cu astfel de întârzieri, aproape dublu față de media UE de 9%. Situația este mult mai gravă doar în Grecia (43%) și Bulgaria (19%), în timp ce în Cehia sau Olanda ponderea este sub 5%.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/01/design-fara-titlu-2026-01-09t141507601.jpg)