Leul românesc a pierdut patru zerouri în urma procesului de denominare, care a avut loc la 1 iulie 2005. Atunci au intrat în circulație bancnotele noi, cu sume ”suple”, însă chiar și la 17 ani distanță, românii încă vorbesc în ”milioane”, preferând astfel de exprimări în locul ”sutelor de lei.” Cum s-a ajuns, însă, la această tăiere de zerouri?
Creșterea inflației din prezent este un subiect de mare interes pentru toți românii. Ritmul accelerat al acestui avans a dus la scumpiri rapide, chiar și de pe o zi pe alta, în cazul multor produse. Iar rata inflației este prognozată să crească și în următoarele luni. Asta va aduce, desigur noi scumpiri și va lăsa cetățenii cu mai puțini bani în buzunare.
Inflația se apropie acum de 15% și asta dă fiori românilor. Economia țării s-a confruntat, însă, cu perioade și mai dificile. Este suficient să privim către statisticile care prezintă inflația anilor ’90 în România; vom remarca numere formate din 3 cifre! Într-adevăr, recordul inflației în România a fost atins în anul 1993, când rata anuală a ajuns la 256,1%. În 1997, inflația ajungea din nou la o valoare mare, de 154,8%, însă ulterior, economia s-a stabilizat. Mai multe zerouri au fost adăugate însă, de-a lungul vremii, în ”coada” bancnotelor. A fost nevoie de asta, pentru ca banii noștri să rămână relevanți dincolo de hotare.
Așa s-a ajuns ca, înainte de denominare, să avem chipul lui Nicolae Iorga pe bancnota de 10.000 de lei. Ulterior momentului 1 iulie 2005, însă, leul s-a modernizat, astfel că cea mai mică cupiură a unei bancnote, tot cea cu Nicolae Iorga, a ajuns la valoarea 1 leu. S-au tăiat patru zerouri ”de la coadă.” Pentru ca lumea să aibă timp de acomodare și să înțeleagă schimbarea, bancnotele vechi și cele noi au circulat în paralel timp de un an și jumătate. La 31 decembrie 2006, vechii lei își pierdeau valoarea. Dispariția bancnotelor ”de milioane”, însă, nu i-a convins pe oameni să renunțe la aceste formule de exprimare. Deseori, încă se vorbește despre sute de mii și milioane, în loc de zeci și sute de lei.
A existat și o emisiune de bancnotă specială în trecutul monedei naționale. La 11 august 1999, avea loc un eveniment astronomic deosebit de important. O eclipsă de Soare totală a putut fi văzută din foarte multe zone ale țării. Cu ocazia acestei zile speciale, Banca Națională a României a pregătit bancnota vizibilă în imaginea de mai sus.
La momentul respectiv, guvernatorul Băncii Naționale, Mugur Isărescu, declara că denominarea ”va reda monedei naționale valori normale, europene, demne de statutul de monedă convertibilă.” În paralel, acesta mai spunea că ”leul nou transmite un mesaj proeuropean din partea României. Economia românească se desparte de o perioadă inflaționistă și se înscrie pe o curbă a eficienței.”
Noul leu a devenit ”leul greu”, sugerând că noua sa valoare are o greutate mai mare atunci când este raportată la valute forte. A fost schimbată și codificarea monedei, din ROL (Romanian Leu) s-a transformat în ROL (Romanian New).
Odată cu această schimbare, au apărut și bancnote noi. Lui Nicolae Iorga (1 leu), George Enescu (5 lei), Nicolae Grigorescu (10 lei), Aurel Vlaicu (50 lei) și Ion Luca Caragiale (100 lei) li s-au mai alăturat trei nume. Încă de la debutul leului greu, a fost introdusă și bancnota de 500 de lei, cu chipul lui Mihai Eminescu.
Un an mai târziu, apărea și bancnota de 200 de lei, care îl ilustrează pe Lucian Blaga. Abia în 2021 a apărut o nouă bancnotă, care reprezintă și o premieră importantă. Hârtia cu valoarea de 20 de lei este prima pe care apare o personalitate feminină din istoria României, anume Ecaterina Teodoroiu.
Există și monede folosite în prezent, cu valori de 1, 5, 10 și 50 de bani. De-a lungul timpului, cupiura de 50 de bani a fost folosită în vederea lansării unor emisiuni speciale de monede, cu ocazia diverselor aniversări. Au circulat, astfel, monede de 50 de bani cu Mircea cel Bătrân, cu Aurel Vlaicu sau cu Revoluția din 1989. În total, au fost emise 12 variații speciale de monede de 50 de bani, puse în circulație la liber.
Istoria leului ca monedă națională se întinde pe mai bine de un secol și jumătate. Leul a devenit monedă națională în data de 22 aprilie 1867, iar diviziunea sa, banul, a fost stabilită tot atunci. Abia în 1870, însă, a fost înființată Monetăria Statului. Până atunci, monedele românești trebuiau bătute în alte țări.
Bancnote n-au existat până în 1877. Legea dată în acel an, pe 12 iunie, prevedea apariția biletelor ipotecare cu valori de 5, 10, 20, 50, 100 și 500 de lei. Aceste bilete au fost pregătite pentru ca statul să poată susține financiar efortul Războiului de Independență.
Prima denominare a leului a apărut în 1947, 1 leu nou având valoarea a 20.000 de lei vechi. Un al treilea leu a fost introdus în 1952, când are loc o reformă monetară. Un leu urma să fie schimbat pentru 20 de lei vechi. Niciuna dintre cele două modificări ale leului nu s-a făcut cu avertismente pentru populație. Mulți cetățeni au avut mari probleme din această cauză.
În 1990 apăreau și primele noi cupiuri după Revoluție. În 1990 a apărut moneda de 10 lei, iar în 1991 apăreau bancnotele de 500, 100 și 5.000 de lei.
Bancnotele comuniste au ieșit rapid din circulație, complet până în 1997, din cauza devalorizării puternice a leului. Hârtiile de 1.000, 5.000, 10.000, 50.000 și 100.000 de lei le-au luat locul, fiind însoțite ulterior și de cele de 500.000 și 1.000.000 de lei.
Bancnota de 1.000 de lei și cea de 5.000 de lei au dispărut și ele ulterior, fiind înlocuite cu monede de aceleași valori.