Mălina Călugăreanu, singura scrimeră din România calificată la JO de la Paris: „Merg să mă lupt cu cei mai buni din lume”. Exclusiv

Episodul 20 al seriei „Olimpicii României” o are în prim plan pe Mălina Călugăreanu, singura scrimeră din România calificată la Jocurile Olimpice de la Paris. Floretista este la a doua participare olimpică după Rio 2016.

Mălina Călugăreanu, singura scrimeră din România calificată la JO de la Paris

Mălina Călugăreanu a acordat un amplu interviu pentru FANATIK în care a vorbit despre momentele de cumpănă ale carierei, experienţa de la Jocurile Olimpice de la Rio, dar şi relaţia cu un alt scrimer, Iulian Teodosiu, participant la Jocurile Olimpice de la Tokyo:

Mălina, în primul rând cum ai ajuns la scrimă?

– Sora mea făcea scrimă, eu făceam dansuri. De câte ori aveam pauză de la dansuri, mergeam la antrenamentele de scrimă să mă joc cu soţia antrenorului. Când sora mea a renunţat, eu am continuat. Aşa m-am apucat eu de scrimă.

Este tot un fel de dans şi scrima… 

Da, corect. Scrima are multe elemente din dans, plus coordonare. Se potriveşte cu dansul.

„Trebuia să aleg între dansuri şi scrimă pentru că la şcoală nu puteam renunţa”

Ce te-a atras atât de mult la acest sport când ai început să îl practici?

– Când am început să practic, m-a atras că pot să câştig ceva pe propriile puteri. Cumva, ideea de floretă, era ceva diferit de ceea ce eram eu obişnuită să fac. Şi atunci, cumva toate lucrurile noi m-au atras şi m-au convins să fac scrimă. Trebuia să aleg între dansuri şi scrimă pentru că la şcoală nu puteam renunţa.

Digi24.ro

VIDEO Un român din diaspora susține că a fost atacat de mai mulți conaționali la o secție de vot în Franța. „Am fost lovit, scuipat..."

De la ce vârstă ţi-ai dat seama că poţi face la nivel de performanţă?

– Prima dată când am realizat că pot face la nivel de performanţă a fost când am terminat circuitul de juniori. Am câştigat sezonul 2014-2015 şi mi-am dat seama că pot face asta de performanţă. Se numeşte performanţă şi când câştigi medalii la copii şi juniori, dar abia după juniorat începe adevărata performanţă.

„Din tenis mi-am dorit să o văd tot timpul pe Serena Williams. La televizor este foarte impunătoare şi acum pot să spun că şi în realitate este aşa”

Ai reuşit încă de la o vârstă fragedă să ajungi la Jocurile Olimpice, la Rio 2016. Cum a fost acolo?

Digisport.ro

A văzut dezastrul care a avut loc duminică în România și nu s-a putut abține: ”Asta ați votat”

– A fost emoţionant. Cumva, încă eram junioară, nu am plecat cu nicio presiune de a face performanţă la Jocurile Olimpice. A fost emoţionant pentru că am văzut mulţi alţi sportivi de mare valoare. Eram şi cea mai mică din grupul nostru de la scrimă şi a fost foarte emoţionant să le văd pe fete câştigând aurul pe echipe. Atmosfera în satul olimpic părea una relaxată, dar cred că fiecare se gândea la ziua competiţiei.

Ai vreun sportiv preferat pe care l-ai văzut în satul olimpic de la Rio?

– Din tenis mi-am dorit să o văd tot timpul pe Serena Williams. La televizor este foarte impunătoare şi acum pot să spun că şi în realitate este aşa (râde). M-am bucurat că am reuşit să le văd pe surorile Williams.

Spuneai de aurul olimpic câştigat în proba pe echipe. Ai primit vreun sfat de la Ana-Maria Brânză, de care ştim că a fost scrimera cu cele mai mari performanţe?

– Nu mi-a dat neapărat un sfat legat de scrimă, cât mi-a spus că e bine să ţin de sport şi să fac scrimă ca sportiv cât mă ţin puterile. Viaţa de sportiv este mult mai frumoasă cât cea de după. Singurele griji în viaţa de sportiv sunt antrenamentele, ce trebuie să facem să progresăm, cum să ne recuperăm mai repede pentru următorul antrenament. După ce termini cu toate lucrurile astea începe viaţa reală şi cumva sportul te ocroteşte de foarte multe lucruri.

„Fiind foarte calmă, mi-am dozat bine efortul şi am punctat în ultimul minut”

Ai participat la toate competiţiile mari. Cu ce compari experienţa Jocurilor Olimpice?

– La toate competiţiile sunt emoţii. La Jocurile Olimpice sunt la cote mult mai mari, dar nu pentru că este o concurenţă mult mai aprigă, ci pentru că este competiţia supremă la care toată lumea vrea să ajungă şi doar cei mai buni reuşesc. Emoţiile sunt pe măsură. Din anumite puncte de vedere la Mondiale şi Europene este mult mai greu să obţii o medalie. La Jocurile Olimpice nu toate ţările au şansa să participe şi atunci, competiţia este mult mai grea la Mondiale şi Europene. Dar emoţiile de la Jocurile Olimpice o fac să fie o competiţie deosebită.

Cum a fost turneul de calificare pentru Paris?

– Cumva a fost un drum destul de greu. După Mondialele de la Milano, am fost pusă într-o poziţie de calificare directă şi toate emoţiile pe care le-am avut ca să mă calific după al doilea criteriu şi-au spus cuvântul. Tot sezonul a fost plin de insucces. Dar cu toate acestea, am ajuns la ultimul turneu de calificare, îmi ştiam foarte bine toate adversarele. Ştiam cum să abordăm fiecare meci în parte. Şi am ajuns plină de încredere la turneul de calificare. Am fost foarte calmă în finală, de aceea am reuşit să îmi şi înving adversara. Când am început să recuperez, se pierduse puţin, iar gestul ei, când am egalat şi-a desfăcut şiretul, mi-a demonstrat că este foarte agitată. Eu fiind foarte calmă, mi-am dozat bine efortul şi am punctat în ultimul minut.

„A fost unul dintre cele mai grele momente dintr-o competiţie la care am participat. Fix înainte să trag finala, el pierduse calificarea”

Pe plan personal, iubitul tău este Iulian Teodosiu, un alt scrimer. Cum e să ai un partener din acelaşi sport, fost sportiv olimpic? 

– De multe ori, scrima intervine şi în relaţia noastră. Suntem plecaţi foarte mult, dar ne înţelegem unul pe altul, ne susţinem unul pe altul. Ştim cât de mult efort este în spatele fiecărei competiţii pe care o pregătim şi la noi nu s-a pus niciodată problema unei supărări că iar pleci, că nu sunt acasă. Nu au fost lucruri de genul ăsta. Din contră, ne-am susţinut unul pe altul. De multe ori a fost un real sprijin pentru mine, inclusiv în competiţia de calificare.

A fost greu să îl vezi în competiţia de calificare că se opreşte în finală?

– Da, a fost unul dintre cele mai grele momente dintr-o competiţie la care am participat. Fix înainte să trag finala, el pierduse calificarea. Eu trebuia să mă adun pentru mine. Pentru el sufeream foarte mult, ştiam cât s-a muncit, dar lucrurile se întâmplă cu un scop. Nu ştiu, poate că a pierdut el înaintea mea m-a făcut să fiu mai puternică şi să mă concentrez pe meciul meu. Măcar unul din doi să fie prezent la Paris.

El a fost la Tokyo, tu mergi la Paris, familia e reprezentată…

– El trebuie să continue până la Los Angeles, să echivalăm scorul (râde). Asta a fost cea mai mare dorinţă a mea de când ne-am pus problema calificărilor la Jocurile Olimpice. Ne doream amândoi să mergem împreună la Jocurile Olimpice. Din păcate, nu a fost aşa în acest an, dar poate la Los Angeles, cine ştie?

„Mă voi duce să mă lupt cu cei mai buni din lume”

De la Jocurile Olimpice de la Paris ce aşteptări ai?

– Nu am nicio aşteptare. Toţi întreabă de medalii, performanţe, dar tuturor le-am spus că mă voi duce să mă lupt cu cei mai buni din lume. Cu siguranţă îmi doresc o medalie. Nici nu cred că mai contează culoarea ei, important este să fii pe podium. Dar nu pot să spun acum că o să iau medalie sau fac o anumită performanţă.

În ce constă pregătirea pe ultima sută de metri?

– Acum punem accent pe pregătire fizică, tehnico-tactică şi pregătirea psihologică. Ne vom antrena încă o săptămână în Floreasca, apoi mergem la Europenele din Elveţia. Apoi vom mai avea o săptămână de pregătire fizică şi vom pleca într-un alt cantonament, până la plecarea la Jocurile Olimpice.

Te aştepţi la o atmosferă de Jocuri Olimpice la Paris după Tokyo 2020?

– Am comparat atmosfera de la Rio, cu ce mi-a povestit Iuli (n.r. Iulian Teodosiu) de la Tokyo. Va fi o deschidere spectaculoasă a Jocurilor Olimpice, pe Sena. Cumva, cred că atmosfera va fi mult mai bună decât la Tokyo. Acolo oamenii erau mai panicaţi, evitau cât mai mult contactul pentru a nu risca un test pozitiv la COVID. Aici, o să fie normale lucrurile. Vom putea interacţiona cu toţii, sunt sigură că va fi atmosfera de Jocuri.

• 27 de ani are Mălina Călugăreanu
• 12 ani avea sportiva când s-a apucat de scrimă