News

Mama Denisei Răducu, interviu sfâşietor la 3 ani de la moartea cântăreţei: “O visez seară de seară şi îmi cere…”

14.12.2020 | 05:02
Mama Denisei Raducu interviu sfasietor la 3 ani de la moartea cantaretei O visez seara de seara si imi cere
Interviu cutremurator cu Geta Marian, mama Denisei Raducu, la 3 ani de la moartea cantaretei. Colaj Fanatik
ADVERTISEMENT

Mama Denisei Răducu a oferit un interviu cutremurător în revista Taifasuri, la trei ani distanţă de la trecerea manelistei în nefiinţă. Răducu, care a decedat pe 23 iulie 2017, după ce fusese diagnosticată cu carcinom hepatoceluar, un tip de cancer foarte periculos care afectează ficatul, ar fi împlinit duminică, 13 decembrie, 31 ani. 

Suferința unui înger. Așa s-ar putea descrie în doar câteva cuvinte viața cântăreței Denisa Răducu, pe care cei care au iubit-o o caută permanent în tăcere. Sau doar într-o simplă adiere de vânt… Fără să conștientizeze uneori că fata de doar 27 de ani nu a plecat niciodată.

ADVERTISEMENT

S-a dus doar printre stele să se odihnească puțin… Pesemne obosise de atâta răutate și durere. Dar de câte ori veți privi în sus, fiți convinși că Denisa Răducu vă vede. Și de acolo, vă zâmbește. Acum e cu adevărat fericită.

Interviu cutremurător cu mama Denisei Răducu, Geta Marian: “Pentru mine, Denisa nu a murit!”

Veți afla în rândurile următoare lucruri neștiute despre frumoasa cântăreață, adunate într-un interviu cutremurător cu mama Denisei, Geta Marian.

ADVERTISEMENT

– Au trecut trei ani de când frumoasa cântăreață Denisa a plecat dintre noi, într-un loc unde nu există durere, nici întristare. Doamna Geta, ați reușit să treceți peste acest moment cumplit? Cum vă duceți zilele?

Pentru mine, Denisa nu a murit niciodată, ea doar a plecat în turneu. Trăiesc doar ca să-i împart pomană. Mi se rupe sufletul, atât de dor îmi este de fata mea deșteaptă și cuminte, de îngerul meu… Atunci când a murit, am început să urlu de durere și mi-au dat niște calmante, apoi îmi venea să joc. După o săptămână mi-am revenit, dar în fiecare noapte, la ora 12:00, mă duceam la cimitir.

ADVERTISEMENT

– Dacă ar fi să dăm puțin timpul înapoi și să vă gândiți la un moment frumos din copilăria Denisei, cu ce ați începe?

Mi-amintesc de momentul când era mică, puțin mai dofolană și îi împleteam codițe. Erau momente când o mai trăgeam de păr, fără să vreau, dar nimic nu spunea, chiar dacă o durea. Cred că avea vreo 7-8 ani, iar pe la 10 ani îi împleteam părul sub formă de spic. Întotdeauna înainte de Paște, Denisei și Adelinei le cumpăram rochițe și fustițe. Se purtau pe vremea aceea costumașele din piersică. Denisei îi luam roșu, iar Adelinei grena, ca să fie diferite. O îmbrăcam cu cămașă albă de mătase și sandale și fugea repede la mama care stătea foarte aproape de noi, ca să se laude.

ADVERTISEMENT

“Denisa a muncit de copil, căra apă să câștige bani, ca să-i cumpăr blugi şi trening”

– Denisa a început să muncească de mic copil…

Era la școală când a început să câștige primii bani. La noi, la țară, există obiceiul ca atunci când moare cineva să i se care apă. Și Denisa, fără să știu eu, se ducea și făcea asta. Când am prins-o, mi-a spus că își dorește ca din banii luați pe căratul apei să-i cumpăr blugi și trening.

– Și tot de micuță a început să și cânte?

14 ani avea când a început să cânte folclor cu George Nucă și din acel moment până a plecat de lângă mine pentru totdeauna, nu mi-a mai cerut niciun ban. I-a descoperit talentul la școală un băiat, Dorel Vlada îl cheamă, și el a dus-o la George Nucă, apoi a început să plece cu el la diferite concursuri. Și mereu a câștigat, fata mea. Întotdeauna venea cu banii la mine. Pentru ea, aceștia nu au contat. Și ținea mereu în buzunar prăjituri pentru soră-sa, pe care a iubit-o foarte mult. Denisa a fost cel mai iertător și iubitor om, a ajutat pe toată lumea, dar pe ea nimeni. La un moment dat, a văzut la televizor un băiat, care scăpase ca prin minune dintr-un accident. I-au murit părinții și rămăsese cu bunica. Ea cântase întâmplător la Zilele comunei de unde era copilul și l-a sunat pe primar. I-a spus acestuia să-i dea copilului tot ce vrea să mănânce, că plătește ea. Când Denisa a murit, copilul plângea de ți se rupea sufletul și spunea că din acel moment nu va mai avea cine să-l hrănească. Sunt necăjită acum că fanii i-au ars mormântul, fără niciun fel de intenție. Pur și simplu, au aprins lumânări și a ars și ursulețul Denisei. L-a primit de la iubitul ei, Florin, și l-a îndrăgit atât de mult, încât nu dormea niciodată fără el. M-am căit mult că nu i l-am pus în sicriu, dar era prea mare și nu încăpea. Așa că l-am dus la mormânt…

„Casa Amma ne-a dat 1 miliard de lei pentru Denisa, dar eu nu am luat nicio foiță. Liviu a intrat în posesia banilor”

– Nu v-a fost greu s-o lăsați să plece de acasă, la București? Era totuși, foarte tânără…

Ea mai mult a fost furată. A luat-o băiatul surorii mele, Liviu. Sigur că mi-a spus și mie că o ia la București să facă bani. Și am plecat în Capitală eu cu Denisa, soră-mea cu soțul ei și Liviu. Și am ajuns la Casa de discuri Amma. Cei de acolo îmi tot spuneau că e minoră și știu că Denisa făcea semn din cap să o las să cânte, să fiu de acord. Urma ca după cinci ani să aibă contract cu ea. Și mi-au dat 1 miliard de lei. Se întâmpla când Denisa era în clasa a XI-a. Dar niciun ban nu am luat, nici măcar o foiță. Eu m-am întors acasă cu microbuzul.

– Și ce s-a întâmplat cu banii. Cine i-a luat?

Liviu. A zis și el și cumnatul că trebuie să îi folosească pentru imaginea Denisei. După ce ea a crescut și a început să fie invitată peste tot, a terminat cu cei de la Amma. Și atunci Liviu a făcut un contract cu ea. A prostit-o și a luat-o la toate evenimentele. Nici nu știți prin câte a trecut, Liviu îi vorbea foarte urât… Ca să nu mai spun că el cheltuia banii prin cazinouri. Iar Denisa, din toată munca ei, s-a ales doar cu o garsonieră la București, pe care a mobilat-o. Mai mult, Liviu i-a luat și 80.000 de euro, asta mi-a spus fata mea când era pe patul de moarte.

– Se aude prin târg că Liviu s-a opus totdeauna ca Denisa să aibă o relație cu un bărbat…

M-am dus cu ei la o biserică să mă rog și eu să-și găsească copilul meu o soartă bună și el a spus nu. Cum se mai descurcă el fără Denisa? Mi-amintesc că ei îi tremurau buzele atunci. Și gândiți-vă că ei au crescut împreună.

“O visez seară de seară”

– Doamnă Geta, o visați pe Denisa?

Poate nu mă credeți, dar o visez seară de seară. A trecut la un moment dat cineva cu pepeni de vânzare pe drum și am luat și eu să dau de pomană pentru Denisa.

– Să înțeleg că îi plăcea pepenele…

Foarte mult. Și noaptea am visat-o pe Denisa. Mă certa că nu am tăiat bine pepenele în cubulețe, nu l-am pus în castron, nu l-am așezat în frigider și nu am spus când l-am împărțit „Primească Dumnezeu pe Emilia Denisa”. În altă zi, am făcut varză călită cu coaste și mi s-au părut cam multe, așa că am scos una și am pus-o pe o farfurie, pe aragaz. Noaptea am visat-o pe Denisa, care-mi cerea coasta rămasă. De Moșii de Iarnă am împărțit piftie și unei singure vecine am uitat să-i pun o lingură. Din nou mi-a apărut în vis și mi-a spus să iau 30 de euro să cumpăr linguri, pentru că a mâncat piftia cu mâna.

Dezvăluirea mamei Denisei Răducu: “Și eu am fost bolnavă de cancer. Mi-a dat Denisa bani și am scăpat”

– Este incredibil ce spuneți. Relația dumneavoastră cu ea e dincolo de moarte…

Așa spun și eu. Când a murit Denisa, l-am înjurat pe Dumnezeu, atât de multă durere am strâns. Am visat la scurt timp de la înmormântare că o aștepta lumea la marginea drumului. La un moment dat, am văzut-o, a venit la mine și m-a rugat să rămân în locul acela, că ea se duce în biserică să se cunune cu Florin. I-am spus că merg și eu, dar a spus nu. Zicea că dincolo face sendvișuri toată ziua. Apoi a luat o mașină neagră și a plecat.

– Apropo de visul cu varza călită. Ce vă cerea să-i faceți cel mai des de mâncare?

Carnea îi plăcea foarte mult, pomana porcului, șuncă cu usturoi. Și eu am fost bolnavă de cancer și mi-a dat Denisa bani și am scăpat. Și ori de câte ori veneam la control la București, mă ruga să-i aduc șuncă. A plâns mult când m-am îmbolnăvit, îi era frică să nu mor. Și uite ce s-a întâmplat. S-a dus ea… M-a salvat şi de la coxartroză. Nu mai puteam să merg și când m-a văzut, m-a operat. Acum am două proteze la picioare și sunt un om normal. Dar pe ea nimeni nu a putut să o ajute. Când era pe patul de moarte, oricărei persoane care intra în casă îi spunea: „Ajută-mă, că nu vreau să mor!”. Cu puțin timp înainte să plece la Domnul, m-a rugat ca tot ce are ea să-i lase Adelinei. Și când s-au împlinit șase săptămâni, am trecut casa pe numele Adelinei.

“A fost la Ierusalim, s-a botezat în Iordan și se ducea tot timpul la părintele Arsenie Boca”

– Știu că nu putea să stea în casă dacă nu era curățenie…

Era obsedată de curățenie, spăla oale, făcea totul singură, nu a avut niciodată o femeie să o ajute. Un singur lucru nu prea știa: să facă mâncare. Dar nici nu ar fi avut timp. Dar mi-amintesc că atunci când avea vreo 7 ani, m-am întors de la serviciu foarte obosită și Denisa mi-a făcut clătite cu zahăr.

– Era apropiată Denisa de Dumnezeu?

A fost foarte credincioasă. S-a dus la Ierusalim, s-a și botezat în Râul Iordan și mergea foarte des la mormântul părintelui Arsenie Boca. Mă suna seara și îmi spunea că pleacă să se roagă la părintele pentru mine, nu pentru ea. A iubit-o Dumnezeu prea mult, poate de aceea a plecat atât de repede dintre noi. Denisa a suferit de când era mică și până a murit. Eu credeam că e fericită, dar abia acum înțeleg.

“Nu păstrez legătura cu fostul ei iubit, Florin, pentru că m-a jignit la înmormântare. Mi-a spus că am vândut-o”

– Ați pomenit mai devreme de Florin, fostul iubit al Denisei. Mai păstrați legătura cu el?

Denisa l-a iubit enorm pe Florin, lui îi spunea totul, mie, nu. A fost atât de fericită când a primit de la el un inel cu diamante… Nu mai păstrez legătura cu el, pentru că m-a jignit la înmormântare. Mi-a spus că am vândut-o. O fi fost cum a zis el, dar nu am făcut-o intenționat. Dar ea după ce a devenit majoră, făcea doar ce voia, nu mai asculta de mine. Și acum am rămas singură, Adelina e departe, e ocupată cu serviciu și cu fetele și vine acasă odată pe an.

ADVERTISEMENT