Foto. 60 de ani de la tragedia care a îndoliat Manchester! Mărturii cutremurătoare: “De ce ei şi nu eu?”

Manchester United comemorează 60 de ani de la tragedia petrecută pe 6 februarie 1958. Pe pista aeroportului din Munchen, opt jucători ai echipei îşi pierdeau viaţa.
05.02.2018 | 23:22
Foto 60 de ani de la tragedia care a indoliat Manchester Marturii cutremuratoare De ce ei si nu eu

„Busby Babes” este un nume care produce lacrimi instantaneu. Era echipa mult iubită a oraşului Manchester. Nişte puşti care erau conduşi un antrenor spartan, Matt Busby pe numele său. Fără salariile exorbitante de azi, puştii de ieri îşi arătau magia pe teren. Părea că nimeni nu poate să-i oprească. Până într-o zi. VEZI IMAGINILE SUS ÎN GALERIA FOTO.

Februarie 1958. Manchester United avea în ţintă al treilea titlu consecutiv de campioană a Angliei. Echipa de puşti formată de Matt Busby domina întrecerea internă, iar mulţi credeau că, în curând, va cuceri şi Europa. Real Madrid era numele la modă pe Bătrânul Continent.

Manchester United, victorie în campionat înainte de tragedie

Pe 1 februarie 1958, Manchester United o bătea pe Arsenal, în deplasare, scor 5-4. Nimeni nu avea habar că era ultima reprezentaţie a trupei „Busby Babes” în Anglia. Urma returul cu Steaua Roşie Belgrad, din sferturile Cupei Campionilor Europeni. În tur, campioana Angliei câştigase cu 2-1.

Iugoslavii au fost ultimii care s-au bucurat de marea echipă a anilor ’50 din istoria lui Manchester United. Pe un teren îngheţat, „diavolii” obţineau calificarea în semifinalele Cupei Campionilor Europeni cu o remiză, scor 3-3. După meci, jucătorii celor două echipe au petrecut. A doua zi urma dezastrul.

Federaţia Engleză, parte de vină

Federaţia Engleză nu era de acord ca echipele englezeşti să participe în Cupa Campionilor Europeni. Chelsea ratase ediţia inaugurală din cauza snobismului de care dădeau dovadă oficialii englezi. Matt Busby nu-i băga în seama pe conducătorii fotbalului din Marea Britanie. Până înainte de returul cu Steaua Roşie Belgrad. Manchester United avea sâmbătă meci în campionat. S-a încercat reprogramarea meciului, dar oamenii din federaţie erau fără auz la aceste doleanţe.

De aici şi până la un dezastru a fost doar un pas. Pe 5 februarie, jucătorii lui Manchester United s-au îmbarcat în avionul care îi aducea acasă. O cursă cu escală la Munchen. Drumul din Iugoslavia şi până în Germania Federală a fost lin. Puştii lui Matt Busby se gândeau deja la meciul din campionat.

15:04, ora fatidică din istoria lui Manchester United

La Munchen se făcea escală pentru realimentarea avionului. Ceva normal pentru anii ’50. Aeronava încearcă să decoleze de două ori, dar tentativele sunt eşuate. Fotbaliştii campioanei Angliei încep să simtă o uşoară frustrare. La ora 15:00 se anunţă o nouă îmbarcare. Cei 38 de pasageri, plus echipajul, sunt în aeronava Airspeed Ambassador. Căpitanul James Thain anunţă decolarea. Urmează secunde de groază.

Ceasul aeroportului din Munchen arată ora 15:04. În zare se văd nişte rămăşiţe de unde câţiva oameni încearcă să scape. Avionul echipei Manchester United se prăbuşise şi primul bilanţ era unul negru. 22 de persoane dintre cele 44 aflate la bord îşi pierduseră viaţa. Şapte erau fotbalişti ai campioanei Angliei. În zare se vedea silueta unui om care se zbătea pentru colegii lui. Harry Gregg, portarul lui Manchester United, încerca să-şi salveze coechipierii, dar şi ceilalţi pasageri. Vedeta echipei, Duncan Edwards, era grav rănită şi salvatorii l-au trimis imediat spre spital. Două săptămâni mai târziu, fotbalistul de doar 21 de ani se stingea pe patul de spital, la scurt timp după ce întrebase la ce oră joacă Manchester United următorul meci.

Minute de reculegere după 60 de ani

Manchester a fost un oraş învăluit în doliu după 6 februarie. Geoff Bent, Roger Byrne, Eddie Colman, Duncan Edwards, Mark Jones, David Pegg, Tommy Taylor şi Liam Whelan au fost jucătorii din generaţia „Busby Babes” care şi-au găsit sfârşitul în urma accidentului din Munchen.

Sâmbătă, 3 februarie 2018, Manchester United a întâlnit-o pe Huddersfield în campionat. Stadionul „Old Trafford” a fost neîncăpător, iar mulţi suporteri au purtat o bandă neagră în jurul braţului stâng. Iubirea faţă de „Busby Babes” s-a transmis din tată în fiu. Bobby Charlton, unul dintre supravieţuitori, a fost pe stadion în clipele în care liniştea a cuprins arena.

Harry Gregg, al doilea supraviţuitor al tragediei, a oferit un interviu cutremurător în presa din Anglia, înaintea meciului. „Vreau să fiu şi nu vreau să fiu la ceremonie. Va fi o zi dificilă, plină de emoţii pentru mine. Voi fi acolo, pentru că simt că nu pot lipsi. Voi fi acolo pentru acei oameni minunaţi alături de care am avut norocul să joc şi care, trist, tragic, nu au mai putut ieşi din avion sau care, cazul dragului meu Duncan Edwards, nu au mai părăsit spitalul din München. Doamne, mi-aş fi dorit să nu reţin nimic. Însă îmi amintesc unde stătea fiecare şi ce ziceau băieţii înaintea celei de-a treia încercări de decolare în ninsoarea germană. De-a lungul timpului, am avut multe probleme să rezist psihic acelei întâmplări. E numită vina supravieţuitorului. Ani la rând, nu m-am putut întâlni cu familiile colegilor mei care au murit. De ce ei şi nu eu?”.

22,9 ani era media de vârsta a echipei Manchester United în sezonul 1957-58