Un manual de religie, destinat elevilor de clasa a VII-a și aprobat de Ministerul Educației, ridică semne de întrebare în ceea ce privește lecția care le explică adolescenților de ce divorțul, masturbația, pornografia, prostituția, incestul, sterilizarea și homosexualitatea reprezintă un păcat și un act imoral. Sociologii nu se arată surprinși, însă spun că nu există o balanță în parcursul educațional al copiilor, în sensul în care nu se face educație sexuală în școli, astfel că nu sunt explicate anumite lucruri și dintr-o altă perspectivă decât cea religioasă.
Este vorba despre manualul de religie romano-catolică pentru clasa a VII-a, publicat de Editura Didactică și Pedagogică și avizat de Ministerul Educației. Acesta a fost pe băncile elevilor și în anul școlar 2024-2025. Astfel, lecția „Respectul față de trup și chemarea la curăție” a ridicat câteva semne de întrebare, în contextul în care se vorbește despre „faptele interzise de porunca a 6-a”.
Aici sunt menționate și scurt explicate adulterul, divorțul, sterilizarea directă și contracepția, incestul, poligamia, concubinajul, masturbația, pornografia, prostituția și homosexualitatea ca fiind „gesturi murdare și fapte de necurăție”. Este deja cunoscut faptul că acestea sunt considerate păcate, însă au apărut și semne de întrebare cu privire la limbajul folosit pentru copiii de 12-13 ani.
„Pentru un elev de gimnaziu, această abordare nu vine ca o explicație echilibrată, ci ca o intrare bruscă într-un univers pentru care nu are încă repere. În loc să clarifice, poate genera confuzie, disconfort sau chiar respingere”, conform publicației noiprofesorii.com.
Astfel, în Lecția 10, la „Respectul față de trup și chemarea la curăție”, elevii de 12-13 ani află care sunt gesturile „murdare” și „faptele de necurăție”. Tinerii află că „masturbația este excitarea voită a organelor intime pentru a obține o plăcere venerică”, iar în pornografie „toți cei implicați, producători, actori, traficanți, consumatori, păcătuiesc grav”.
„Homosexualitatea se referă la relațiile intime între persoane de același sex, care sunt acte imorale. Familia și societatea au datoria de a le susține pe aceste persoane pentru a depăși dificultățile și a trăi în curăție”, mai scrie în manualul de religie romano-catolică.
Tot la ora de religie, elevii învață că „sterilizarea directă și contracepția sunt considerate imorale”, iar „concubinajul sau desfrâul, numit și „căsătorie de probă”, este starea de păcat a acelora care, necăsătoriți fiind, au relații intime”.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/02/manual-religie.jpg)
Pe această temă, FANATIK l-a contactat pe sociologul Mihai Rusu, pentru a ne oferi un punct de vedere privitor la chestiunile subliniate mai sus. Astfel, el a declarat că nu se arată surprins de conținut, dat fiind faptul că este cunoscut deja ce este și ce nu este moral pentru Biserica Creștină.
„E clar că religia creștină vine cu o perspectivă morală care este specifică și care, bineînțeles, va condamna o serie de comportamente, printre care cele legate de sexualitate mai ales, pentru că aceasta este, pur și simplu, moralitatea religiei creștine și nu numai. Deci, pe mine nu mă surprinde conținutul acestui manual. Conținutul manualului nu face decât să expliciteze, într-o cheie didactică, niște comportamente care sunt considerate păcătoase din perspectivă creștină. Discuția este, din nou, la celălalt nivel, dacă educația religioasă are ce să caute într-un sistem de învățământ public sau nu.
Dar dacă permitem educația religioasă, atunci e clar că trebuie să ne asumăm că aceasta nu poate să fie decât congruentă cu propria sa filosofie morală și care înseamnă condamnarea a ceea ce, din perspectivă religioasă, se consideră a fi păcat”, a explicat sociologul Mihai Rusu.
În acest context, sociologul susține că „inevitabil se creează un conflict asupra principiilor etico-morale”. Astfel, Mihai Rusu subliniază că responsabil aceste conflicte între valori și perspective morale trebuie gestionate de sistemul educațional.
„Dacă religia este prezentă, nu ne putem aștepta decât să promoveze asemenea discursuri și să propună interpretarea vieții sociale, a vieții de familie, a comportamentelor individuale într-o cheie moralistă care este specifică. Să vadă în homosexualitate, de exemplu, nu doar un păcat, ci o formă de degenerare morală. Să vadă în masturbare nu o formă de autocunoaștere și de explorare a propriei sexualități, ci din nou un păcat care va fi pedepsit de către o divinitate care interzice asemenea forme de autosatisfacere. Iar rezultatul e că sistemul nostru educațional trebuie să gestioneze acest conflict între valori și perspective morale incompatibile”, a mai susținut sociologul.
Discuțiile despre sexualitate și viața de familie ar trebui să însemne mult mai mult decât o perspectivă religioasă. În acest context, sociologul subliniază faptul că nu există un echilibru când vine vorba de educația tinerilor, având în vedere că li se prezintă niște chestiuni ce țin de sexualitate și viața de adult, doar din perspectivă religioasă.
„Ce lipsește din toată această educație este tocmai disciplina care să contribuie la o educație sexuală. Într-o paradigmă non-religioasă, adică ar putea exista discursuri alternative, sexualitate, corporalitate. În același sistem educațional să fie prezentată perspectiva creștină, propria sa moralitate, dar și o perspectivă laică, seculară, fundamentată în alte valori, și care să contribuie la o educație sexuală. Și atunci, cel puțin, s-ar produce o situație de paritate, de egalitate, de statut între două perspectivi alternative. Însă, în momentul în care doar religia sau religiei îi este îngăduită să dezvolte un astfel de discurs pe care să-l și încarce cu un conținut moral și moralizator, iar alternativa laică lipsește cu desăvârșire, atunci e clar că sistemul nostru de învățământ favorizează, privilegiază această perspectivă creștină”, a conchis sociologul Mihai Rusu.