Marcel Coraș (67 de ani), fostă Gheată de Argint a Europei, cu 36 de goluri în sezonul de campionat 1988-’89 în tricoul Victoriei București, cu prezențe la Euro 1984 în tricoul României, pentru care a înscris în poarta celebrului Schumacher în partida cu Republica Federală Germania, se află pe patul de spital. Întrucât nu se poate deplasa după ce a suferit un AVC în 11 iunie, „Marcelinho” – așa cum era alintat de suporterii de la UTA sau Sportul Studențesc, unde forma un atac redutabil cu Gheorghe Hagi și Mircea Sandu – a solicitat să fie transferat la Centrul de îngrijiri paliative Laser System din comuna Vladimirescu, la o aruncătură de băț de Arad.
Vizita reporterului FANATIK l-a bucurat pe fostul mare fotbalist, cu 413 meciuri și 147 de goluri în Liga 1, dar și cu 36 de selecții și 6 goluri sub tricolor. Jovial ca întotdeauna, după introducerile de rigoare și iconița primită de la musafir în camera 11 a aripii Fatima din complexul cu pricina, Marcel Coraș a început: „Mâncare am aici, dar nu prea am poftă. Iconița însemnă mult pentru mine, cred că este cel mai important lucru de care am nevoie aici, îți mulțumesc din suflet. Dar văd că mă filmezi, pot să scot limba?”, după care a râs cu poftă, încercând să facă haz de necaz despre situația neplăcută în care se află. „Tocmai acum, când mergea bine recuperarea după operația de la picior”, a schițat un oftat interlocutorul nostru.
Nea’ Marcele, ce s-a întâmplat, cum ați ajuns aici? Povestiți-mi de la început…
– Eram acasă cu soția și la un moment dat nu puteam să mă ridic de pe colțar. Am dus mâna la frunte și am chemat-o pe nevastă-mea care era în bucătărie. A încercat să mă ajute, dar am căzut în fund. A chemat un vecin, dar nu a reușit nici el să mă ridice, astfel că a chemat salvarea. Trei băieți solizi m-au luat pe sus, m-au pus în cărucior și m-au dus direct la urgențe, la UPU. Am fost internat în camera 518, unde cu câteva zile înainte a fost și dl. Sandu, zis și Magnificul (n.r., Ion Sandu, președintele PAB România, unde a fost angajat în ultimii ani Marcel Coraș. Totodată, Ion Sandu a fost conducător al clubului UTA în două perioade, în 2004 respectiv 2006-2008).
Și cum ați ajuns aici, la îngrijiri paliative?
– Aici la Vladimirescu am ajuns pentru că am dificultăți de deplasare. Urmam recuperarea după operația la genunchi, de gonartroză, am o proteză, totul mergea bine. Am scăpat de cârje, de cadru și a venit acest AVC.
Ați apucat să vă operați și la al doilea genunchi?
– Nu, doar la stângul. Operația la celălalt picior este recomandată după ce se vindecă primul. Astfel că am solicitat să fiu adus aici pentru îngrijiri.
Spuneați că aveți niște probleme pe partea stângă. Cât este de grav?
– Pot să mișc mâna, dar nu cum aș vrea. Doamna doctor spunea că durează până la șase săptămâni să își revină mâna la normal.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/06/7429cce6-c2de-4cc3-b77d-d194f48c9b5f.jpg)
Vreo trei săptămâni mai durează Campionatul Mondial, așa că nu mai aveți mult de așteptat. Vă uitați la meciuri?
– Da, m-am uitat la Franța – Norvegia (n.r., scor 4-1), iar la 3-1 m-am culcat. Portarul norvegian parcă era anesteziat, după ce i-a dat Dembele 3 goluri, toate pe același colț.
Vă seamănă Dembele? Nu la culoare, ca stil de joc…
– Nu, el e mult mai suplu. Acum se joacă alt fotbal. Dar mă bucur pentru Franța.
Care e favorita dvs. la câștigarea trofeului?
– Germania! Dar mai sunt mulți care speră la asta: Spania, Brazilia, Anglia. Practic, campionatul mondial de-abia acum începe.