A fost considerat un derby. Cele două combatante din Gruia au multe similitudini, dar sunt și mari diferențe între ele. La similitudini sunt multiplele titluri de campioană, jucători care au evoluat și colo și dincolo, nu sunt susținute de bugete locale și ambii antrenori au prenumele Marius. La capitolul diferențe sunt condițiile financiare actuale, FCSB-ul având potență și siguranță, pe când CFR-ul este în insolvență.
FCSB este echipa lui Becali, CFR, se zice, este echipa unor oameni puternici care exced persoana Nelu Varga. Sunt acele persoane despre care Șumudică zicea la emisiunea lui Horia Ivanovici că l-ar fi sunat pentru a prelua echipa. Tot la diferențe putem trece și carierele de antrenori ale celor doi Marius. Șumudică a antrenat 26 de echipe în 21 de ani de carieră, rezultând 0,8 echipe pe an, în timp ce Baciu a antrenat 14 echipe în 17 ani, rezultând tot 0,8 echipe pe an. Diferențele sunt la nivelul la care au activat cei doi.
Baciu este un tip sangvinic, pe când Șumudică este mai degrabă coleric. Șumudică are școala vieții, pe când Baciu nu excelează la acest capitol. Meseria de antrenor este extrem de grea. Mereu ești supus presiunii și mereu trebuie să gestionezi 30 de caractere și feluri de-a fi. Zilnic, ani la rând.
Șumudică a părut că se lasă greu în a accepta oferta CFR-ului de-a prelua echipa. De fapt, aștepta acele telefoane de la mai marii necunoscuți ai acesteia. Le-a și primit și a și acceptat. Acela a fost steagul alb ridicat și acceptat. Bună și înțeleaptă mișcare. A fost prima demonstrație a regulilor învățate din felul de-a fi și din demonstrația străzii, la care s-a adăugat și experiența.
A doua demonstrație, de data asta de ordin psihologic, a fost ceea ce în fotbal se numește “Adormirea adversarului”. Vaiete, țipete, invocare a lipsei condițiilor de tot felul, a valorii superioare a adversarului șamd. Cu astfel de exteriorizări, Șumudică a reușit să-i facă pe fecesebiști să aibă atitudinea învingătorului apriori a meciului.
O delăsare de 20%, un joc pe vârfuri al FCSB-ului versus o mobilizare excesivă a propriei echipe au fost argumente suficiente pentru ca șmecherul Șumi să-și adjudece cele 3 puncte. Cu toate că jucătorii lui Marius Baciu au dominat și ca posesie și ca ocazii, au reușit să piardă cu grație. A fost prima înfrângere în campionat și se pare că nu va fi ultima.
Cu insistența pe sistemul cu 3 fundași, dovedită în al doilea meci ca fiind nepotrivită, cu un Tănase alibist de dată recentă, cu supraevaluarea lui Tavi Popescu și a prea scumpului Boutoutaou, cu prea umflații și sătuii jucători, ex-militarii și ex-campionii nu s-au regăsit în fața unor jucători mai flămânzi, mai dornici de afirmare și mai mobilizați.
Diferența a făcut-o atitudinea, nu neapărat așa-zisa valoare. Târnovanu nu prea a avut ce apăra, fundașii încă nu sunt omogeni, Joao Paulo gândește încet, Bîrligea joacă prea mult cu spatele la poartă, decarul lipsește cu desăvârșire. Ce poți face în aceste condiții?
Probabil va urma o creștere salarială a lui Pădurariu și Stoian. Probabil că se va încheia și cu frumoasa pespectivă a acestora și se vor numi curând foste talente și foste speranțe, ca în cazul lui Tavi Popescu. Dacă un jucător ca Olaru a fost vândut greu cu doar 3 milioane de euro, oare cât se va putea încasa pe alde Tavi Popescu, Pădurariu sau Stoian? Nu de alta, dar alți jucători pe care să se poată încasa ceva, nu prea văd. FCSB pare un paradis pentru orice jucător din România. Încă este cel mai important brand fotbalistic al țării.
La această oră, pentru slabul nostru fotbal, FCSB are individualități, nu și echipă. Probabil că în cantonament străinii stau la masă împreună, iar ai lui Tănase la altă masă. Cu mulți străini în lot asta se întâmplă de obicei. E o formă de autoapărare. Veneticii sunt de obicei interesați de trambulina care li se oferă. Gândul multora dintre ei este saltul la bani mai mulți și nu neapărat la brand, suporteri sau culori.
Apropos, ce se întâmplă cu Labonne? Și pe el s-au dat ceva firfirigi. A venit de la 5000 de euro pe lună, din liga a 3-a din Franța, la 15000 la Baci. Nu poate să joace, dar banii îi încasează. Mai are vreo 3 ani de contract. La 28 de ani, nu e nici măcar o perspectivă.
Din fericire la FCSB, balta are pește, cum se zice, pe când la CFR Cluj nu mai are. Deocamdată. Meciul n-a fost nici bun, dar nici rău. Gigi Becali a recunoscut că jucătorii n-au valoare. În sfârșit. Așa, și? De ce insistă cu aceste moduri de-a acționa? Ce resorturi îl mână în a acționa identic în ultimii ani?
Păi dacă jucătorii n-au valoare, nu este normal să faci în așa fel încât să aibă valoare? Cine și cum se aduc jucătorii? Cine și cum îi gestionează? Nici cu Farul, nici cu Botoșani și nici cu CFR, jucătorii n-au demonstrat mare lucru. E prea mult. La această oră lamentări precum pregătirea fizică, omogenitatea nu mai sunt valabile.
De cealaltă parte, la CFR, dacă “telefoanele importante” primite de Șumudică vor rezolva partea financiară, se vor remedia toate problemele și vor putea urca rapid în clasament. Am convingerea că așa se va întâmpla.Campionatul abia de-acum începe. Am convingerea că atât FCSB cât și CFR se vor bate la titlu.
Va fi un duel al chiorilor în țara orbilor. Se vor împopoțona cu titlu și vor fi ciuca bătăilor în Europa. Istoria din această vară se va repeta. De ce? Pentru că doar atâta se poate.