Marcel Pușcaș împarte antrenorii în „hiltoniști” și „pălmași” după dezastrul lui Carlo Ancelotti de la naționala Braziliei: „Când nu are super fotbaliști ia salariul de pomană!”

După spusele marelui nostru Ștefan Covaci, unicul român câștigător a două Cupe ale Campionilor, antrenorii se împart în două categorii: HILTONIȘTI ȘI PĂLMAȘI.

Primii sunt cei care au șansa ca la un moment dat să aibă parte în carieră de loturi substanțiale și numerice și ca valoare, începându-și cariera la echipe valoroase și gata formate, iar alții să înceapă de jos, de la echipe mici, poate chiar din eșaloanele inferioare, pentru ca după ani de muncă și rezultate obținute să ajungă să fie apreciați și, poate, promovați.

Din categoria „hiltoniștilor” români , de exemplu, fac parte Lucescu, Jenei, Angelo Niculescu, Pițurcă, Iordănescu și chiar Rădoi, care au avut șansa ca, imediat după abandonarea carierei de jucători, să li se dea pe mână direct echipe precum Steaua, Dinamo sau chiar echipa națională. În categoria „pălmașilor” se regăsesc doar Edi Iordănescu și Loți Boloni. În străinătate lucrurile nu stau altfel. Bref, ai fost mare fotbalist, ai șansa să preiei clubul la care ai jucat mai repede sau dintr-una.

Unii antrenori trăiesc o viață din CV și au mereu contracte cu șase zerouri

Desigur că startul în carieră înseamnă enorm. Numele „hiltoniștilor” va circula mai rapid, CV-ul este ca și făcut și mai la vale greu mai poți ajunge. Unii trăiesc ulterior doar din acest CV până la adânci bătrâneți, deși schimbă echipele ca pe ciorapi. De obicei, în fotbalul modern, acest tip de antrenor, că e bun sau rău nici nu mai contează, duc “povara” contractelor cu șase zerouri. Șase cai frumoși.

Digi24.ro

Avertismentul experților: România riscă raționalizări obligatorii și blackout, din cauza lipsei investițiilor. Apel către ANRE

Printre „hiltoniștii” mondiali îi putem lesne enumera pe Guardiola, Deschamps, Zidane, cu toți fiind încă în activitate. Ei sunt pe buzele tuturor, ei sunt considerați a fi liderii mondiali absoluți în materie de antrenorat, devenind modele de copiat. O fi bine, o fi rău?, habar nu am.

Digisport.ro

S-au dus la biserică pentru nunta lui Ronaldo cu Georgina și au avut o surpriză uriașă! ”Momentul va rămâne în istorie”

Ancelotti, „Hiltonistul”

Pe acest val al antrenoratului s-a cocoțat în urmă cu vreo 30 de ani și simpaticul mestecător de gumă, italianul Carlo Ancelotti. Fost jucător important al Romei și AC Milan, câștigător al UCL ca fotbalist, italianul n-a avut parte în antrenorat decât de niște tipi certați rău cu mediocritatea și lipsa faimei și, bineînțeles, și lipsa valorii. Inzaghi, Shevcenko, Nesta, Cafu, Maldini, Ronaldo cu dinți, Modric, Benzema, Vinicius, Ibrahimovici, Lewandowski, Robben, Thomas a lu Muller, Beckham, Thiago Silva, i-au fost jucătorii mai importanți. Printre  mulți alții la fel de importanți. Cum naiba să nu câștigi de cinci ori Liga Campionilor, cum naiba să nu câștigi titluri în toate țările TOP 5 ale Europei? Milan, Chelsea, Bayern, Real sau PSG au fost campioane naționale și cu Ancelotti și fără Ancelotti.

„Don Carlos” n-a învățat fotbal pe nimeni

Ce naibii de fotbal puteai să-l înveți pe Dințos sau pe Cafu? Ce trebuia să le spui când aceștia aveau și contul plin și casele pline de trofee Trebuia cel mult să nu-i deranjezi din mersul lor hotărât spre performanțe. Recunosc, și asta este o mare calitate. A nu strica ceva deja bine făcut nu este la îndemâna oricui. Se numește psihologie. Și atât. Cu jucătorii de acest tip nu este vorba despre tactică, tehnică sau orgoliu. Ei s-au născut campioni. Ei sunt fotbaliști pur sânge.

Ancelotti a schimbat Feng Shui-ul Braziliei. Și viceversa. Antrenorul este una, Selecționerul alta. Mutarea lui Don Carlos (abrevierea brazilienilor de la Don Carlo) din acest context în altul, prin numirea la naționala Braziliei, i-a schimbat și acestuia Feng Shui-ul, dar și naționalei Cariocas.

Necunoscătorii nu fac distincția între ANTRENOR și SELECȚIONER. Este o mare diferență. Unul antrenează zi de zi, fiind în mijlocul fotbaliatorilor, pe când celălalt îi urmărește, compară, filează și selectează.

Selecționerul trebuie să fie sintetic, organizat și extrem de inspirat. Timpul avut la dispoziție nu-i permite altceva. El nu antrenează nimic. El doar îi selectează pe cei antrenați de alți antrenori, fie ei „hiltoniști” sau „pălmași”. Sunt antrenori nu neapărat mari, dar cu nume, care recunosc că au sau au avut parte de loturi și jucători foarte bune/buni. Sunt, ce-i drept, puțini.

Messi l-a învățat fotbal pe Guardiola, nu invers

Nu există antrenori mari fără jucători mari. Guardiola, de pildă, a recunoscut: „Am crezut că îl pot învăța fotbal pe Messi și, când colo, m-a învățat el pe mine”. Bravo Pepito! Așa te vreau, fii modest! Nu există antrenori mari,  fără jucători mari. Pot să studieze la 10 universități deodată, să facă masterate, să-și dea doctorate, să-și ia licențele lui Pește prăjit, că tot nu vor avea rezultate. Pot deveni cel mult șobolani de birou. Fotbal mare se face cu jucători mari.

Acum, la acest Mondial, Carlito Ancelotti a demonstrat a N-a oară acest adevăr. Nu putea scoate performanțe cu această Brazilie din joben. Nu este magician, dar ia 10 milioane de euro anual. De ce? Tocmai pentru ce am spus adineaori. Are un nume pe care și l-a făcut antrenând super fotbaliști. Când nu-i mai are, ia salariu de pomană. În cazul lui, însăși Federația Braziliană de fotbal a căzut în capcana numelui și CV-ului antrenorului super-star. Contractul său este beton. 10 milioane de euro pe an până în 2030. Mai dă-l afară dacă poți.

Brazilienii de azi, cei mai slabi din istorie

Brazilienii de azi sunt epigoni. Sunt cei mai slabi din istorie. Nu puteau decât să le curețe ghetele predecesorilor. Ancelotti nu putea mai mult cu această cea mai slabă echipă a Braziliei din istorie. A avut la dispoziție epigonii lui Garrincha, Didi, Vava, Pele, Zagallo, dar și ai unora ca Rivaldo, Ronaldo, Ronaldinho, Romario, Zico, Socrates, Roberto a lui Carlos, Marcelo și alți Bebeto. Cei de azi, îmbuibații cu bani și cu aprecieri, puteau cel mult să le curețe ghetele celor mai sus pomeniți și încă altor 2-300 nepomeniți.

Au uitat de favele

Deși joacă pe la PSG, Real, City și mai știe naiba pe unde, brazilienii lui Don Carlos ( ce urât sună!) sunt de multă vreme plictisiți de echipa națională. De vreo 24 de ani. Toți au fost băgați în chingile tactice europene, tuturor li s-a tăiat elenul fanteziei, al AND-ului fotbalistic brazilian, toți vor câștiguri facile și mai toți au uitat de favelele în care s-au născut.

Ancelotti, prizonierul tehnologiei inutile

Aud că „cel mai mare antrenor al lumii” apelează și beneficiază de toate înnoirile tehnologice posibile. AI-ul, dronele, ecranele tactile, hărțile tactice, dispozitivele GPS, inelele și brățările ce monitorizează odihna și calitatea somnului, psihologii ce roiesc în jurul echipei sunt aliații de dată recentă ai lui Carlito. Așa, și la ce i-au folosit? Exact ce spuneam: FĂRĂ BIDIVII, NU POȚI FI MARE JOCHEU!

Brazilia fără identitate

Brazilienii nu mai au valori, iar cele puține rămase sunt cu identitatea pierdută. Sunt orice altceva. Europeni, asiatici, nababi, îmbuibați, doar brazilieni nu. Ce este de făcut? Simplu, încă o revoluție. Cea a păstrării identității naționale.

Sunt sigur că Brazilia nu va reuși până în 2030, anul încheierii mandatului celui mai titrat antrenor „hiltonist” din istorie, să schimbe mare lucru. Atunci „Hiltonistul” Ancelotti va da piept cu alt „hiltoniști” cum va fi cazul lui Zidane de la France, dar și cu pălmași precum Klopp sau poate chiar Hagi. De ce nu?

Patriotismul lui Haaland a învins Brazilia

În meciul cu Norvegia, pierduții de identitate au omis un lucru în aparență neînsemnat și anume că s-au lovit de o stâncă numită Haaland care e mândru de originea sa celto-wikingă. Știți ce-a făcut Erling în timp ce Ancelotti se juca de-a tehnologia inutilă la Cupa Mondială? A donat bibliotecii școlii pe care a urmat-o o carte artefact din 1594. Cartea se numește „Familia Regală”. L-a costat 115.000 de euro și a dixit în ce limbă a dorit: „Nu sunt un cititor pasionat, dar vreau ca această carte să ajungă la cât mai mulți oameni care să citească și să poată cunoaște mai bine orașul meu și regiunea mea”.  Ce frumos! Calităților fantastice pe care le are norvegianul Erling Haaland, le-a mai adăugat una esențială și anume patriotismul. Acesta e mândru de originea sa, pe când brazilienii vor să o ascundă. Au reușit, plecând acasă mai repede decât visa o națiune.