Meciurile din faza grupelor Cupei Mondiale s-au încheiat. „Faza ghiveci”… Ce bine! Am fost supuși unei corvoade timp de 17 zile. A privi 72 de meciuri de slabă calitate, neinteresante, la ore imposibile, cu favoriți și rezultate cunoscute trebuie să fi întins nervii la maximum, chiar și celor mai pătimași iubitori ai fotbalului.
Credea cineva în parcursul „a la longue” al unor echipe precum Haiti, Iordania, Curacao, Irak, Iran, Noua Zeelanda, Qatar, Uzbekistan sau Arabia Saudită? Poate doar în cel al Turciei, Tunisiei și Coreei de Sud.
Nici măcar Cehia nu merita mai mult de-atât. Diluarea valorilor, prostirea maselor, câștigurile de miliarde au fost încă de la bun începutul competiției dezideratele FIFA. Stau și mă întreb care va fi viitorul imediat al celor peste 1.000 de fotbaliști participanți? Vor ajunge la cluburile lor după o lună de pauză și de recuperare/vacanță și se vor alătura echipelor undeva pe la jumătatea lui august, încurcând campionate naționale, antrenori și chiar rezultatele.
Cel mai bun exemplu de la noi este cel al lui Joao Paulo de la FCSB, care este încă în America , în timp ce coechipierii, împreună cu staff-ul lui Baciu, se află în Olanda. Este drept că absența sa nu este gratuită, FIFA recompensând cluburile, dar ce se fac cei de la Arsenal, Real, PSG, Barcelona, care dau loturilor reprezentative cel puțin 5 jucători.
Numai în pielea antrenorilor să nu fii. Această Cupă Mondială este doar începutul manelizării fotbalului. Că bine zicea talentatul Adi de la Vâlcea: „Supărat, supărat sunt Doamne, numai supărat / Mult necaz este în jur, multă minciună, Iar se-adună norii a furtună, Mult mă-ntreabă lumea ce-i cu mine, Eu le spun c-ar fi loc de mai bine”. Doar Infantino este de altă părere.
Ce poate să mă bucure în acest moment este satisfacția oferită de calificările aproape în bloc a țărilor africane, cu excepția Tunisiei. Sunt 9 la număr. Mă bucură pentru că jucătorii de culoare dau dovada calităților native, dar și a unei maturizări tactice și organizatorice de grup. Ar fi momentul prielnic să vedem una dintre ele măcar în semifinale pentru că, excepțând naționalelor lor, indiferent de ce va urma, tot jucători cu origini din Africa se vor regăsi în semifinale.
Fie că e vorba de spaniolul Yamal, francezii Mbappe și Dembele, germanii Rudiger și Musiala, englezii Bellingham și Saka, portughezii Leao și Mendes, brazilienii, Vinicius și Raphinia, olandezii Van Dijk și Gakpo. Singura națională pretendentă la titlu fără jucători de culoare este Argentina.
După plictisitoarele meciuri din grupe, urmează o alta mai puțin plictisitoare. De ce? Pentru că meciurile sunt eliminatorii și, într-adevăr, surprizele pot apărea.
Nu-mi fac probleme că nu s-ar califica în optimi Germania, Spania, Franța, Argentina, Anglia, nu-mi fac probleme că nu vor fi prezente măcar două dintre țările organizatoare Mexic, SUA sau Canada. Iar dintre africane, fără șanse mi se par a fi Capul Verde și Congo, adică două din nouă.
Japonia, contra Vinicius, și Australia, contra Salah, cred că vor lua avionul spre casă mai repede decât și-ar dori. Poate chiar și Algeria. La ora asta, Senegalul înseamnă mai mult în fotbalul mondial decât Belgia, Ghana mai mult decât Columbia. Marocul poate învinge Olanda, Coasta de Fildeș pe Norvegia. Greu, dar nu este imposibil.
Un mare semn de întrebare am la meciul Portugalia vs Croația. Mi se par două echipe împietrite în trecut, chiar dacă acesta nu este de dată foarte îndepărtată. Dacă Ronaldo nu atinge din nou mingea și dacă Modric mai pune adversarii pe contraatac, orice rezultat e posibil.
Una peste alta, meciurile din șaispezecimi pot fi interesante, dar abia din optimi va începe adevăratul campionat Mondial. Sita valorilor cerne, cerne. Ușor, ușor.
Pe lângă plictisul de noapte din America de Nord, mai am, totuși, timp să arunc o privire și la noi în bătătură. Și ai lor, la Mondiale, și ai noștri în amicalele începute, par obosiți. Farul face un egal cu locul 3 din a doua divizie bulgară,1-1. Adversarii se numesc Fratria Varna. N-am auzit de ei. U Cluj, locul 2 în România, egalează la zero locul 7 din Ungaria. Adversarii se numesc Ujpest Budapesta. Am auzit de ei. Dinamo pierde cu 3-1 contra polonezilor de la Motor Lublin, locul 12 în campionatul Poloniei. Am auzit de ei.
Dacă înțeleg oboseala fotbaliștilor din America, după campionate și competiții epuizante, după trambalarea pe distanțe de zeci de mii de kilometri și după schimbarea fusului orar, la ai noștri ce-ar fi de înțeles? Ghici ciupercă ce-i?