Marea Neagră, centrul disputei dintre Erdogan și Putin. „A face înțelegeri cu Rusia e ca și cum te-ai culca cu un urs”

Întâlnirea președinților turc și rus, Recep Tayyip Erdogan și Vladimir Putin, este planificată să aibă loc la Soci, iar data de 4 septembrie a fost anunțată ca dată posibilă, potrivit Tass. Acordul cerealier via Marea Neagră, negociat de Turcia și ONU dar rupt de Rusia va fi pe agenda discuțiilor. Dar și tensiunile din această mare strategică, Erdogan fiind preocupat de mult timp ca ea să nu devină un lac rusesc.

Putin și Erdogan, rivali precauți

Recep Tayyip Erdogan este preocupat de tensiunile latente din Marea Neagră, mare aflată în cătarea Rusiei încă de pe vremea imperiului țarist, ca parte a strategiei Moscovei de a-și vârî bocanii și a controla mările calde. Iar după începerea războiului din Ucraina, Marea Neagră a devenit o zonă și mai importantă, militar și economic. Încă din 2016, Erdogan a bombănit că Marea Neagră devine un „lac rusesc” și a pledat pentru o flotă NATO comună româno-bulgaro-turcă pentru a echilibra puterea Rusiei. Aceste temeri s-au înrăutățit acum.

Marea Neagră este un nod vital pentru comerțul cu energie și agricultură, asigurând aprovizionarea unei mari părți a lumii cu petrol, gaze și cereale. Acum, însă, eforturile tot mai disperate ale Rusiei de a sufoca economia ucraineană încep să afecteze și interesele Turciei, reaprinzând o rivalitate veche de secole între cei doi adversari istorici, scrie Politico.

Putin și Erdogan au fost mult timp rivali precauți, având o relație complexă care s-a axat pe subiecte care variază de la drepturile tătarilor din Crimeea la războiul din Siria. Inițial, Turcia a fost dornică să se prezinte ca un intermediar în războiul din Ucraina, care ar ajuta Rusia să își mențină deschise liniile comerciale, dar agresiunea lui Putin a devenit acum o durere de cap tot mai mare pentru Ankara.

Digi24.ro

Un satelit rusesc conectat la sistemul de arme nucleare pare să fi scăpat de sub control. Ce spun analiștii americani

Probleme duble pentru Ankara

Problemele imediate sunt duble pentru Ankara. În primul rând, războiul are un impact asupra propriilor nave și linii de aprovizionare, ceea ce nu este deloc bine pentru o țară care se confruntă cu o inflație istorică. În al doilea rând, embargoul rusesc asupra cerealelor aruncă o umbră asupra eforturilor lui Erdogan de a se prezenta ca lider al unei alianțe antioccidentale a națiunilor (în special predominant musulmane) din Africa și Asia, în timp ce Moscova își aruncă greutatea în lanțurile globale de aprovizionare cu mărfuri.

Într-un posibil semn de frustrare față de Kremlin, Erdogan susține acum în mod deschis aderarea Ucrainei la NATO și, aparent, a rupt un acord de schimb de prizonieri cu Putin în iulie, permițând întoarcerea acasă a cinci comandanți ucraineni din batalionul Azov. În timp ce luptele fac ravagii în estul Ucrainei, forțele Moscovei își extind eforturile de a lovi infrastructura maritimă a Kievului și recurg chiar la hărțuirea navelor civile în apele internaționale.

Digisport.ro

Moment "incredibil" în finala Cupei Spaniei: a aruncat cu sticla după arbitru! "N-am mai văzut așa ceva"

La jumătatea lunii august, trupele ruse au tras focuri de avertisment și au abordat o navă de marfă deținută de turci, Șükrü Okan, în timp ce se îndrepta spre apele turcești, publicând un clip în care echipajul este forțat să îngenuncheze sub amenințarea armelor. „Toate navele care navighează în Marea Neagră spre porturile ucrainene vor fi considerate ca fiind potențiali transportatori de încărcături militare”, a avertizat Ministerul Apărării de la Moscova.

Restabilirea acordului cerealier din Marea Neagră

Măsura a fost luată la câteva săptămâni după retragerea unilaterală a Kremlinului dintr-un acord privind cerealele negociat de ONU, care a restabilit fluxul de trafic maritim în Marea Neagră și a contribuit la scăderea prețurilor foarte mari la produsele agricole. Acordul, subscris de Turcia, a garantat că aproape 33 de milioane de tone de produse alimentare au putut părăsi porturile ucrainene blocate, escortate prin rutele maritime pline de mine până la Istanbul, înainte de a se îndrepta spre piețele emergente importante.

Se așteaptă ca presiunile asupra lui Putin să revină la masa negocierilor și să restabilească ca acordul privind cerealele să fie în fruntea agendei lui Erdogan pentru summitul de săptămâna viitoare, Omer Celik, un purtător de cuvânt al partidului turc de guvernământ AK, a lăsat să se înțelegă că „după această vizită ar putea exista evoluții și s-ar putea ajunge la noi etape”.

Război pe apă

În spatele discuțiilor despre consens și compromis se află două viziuni concurente pentru Marea Neagră. „Pentru ruși, este o chestiune de forță egală cu dreptul”, a declarat Serghei Radcenko, profesor la Johns Hopkins School of Advanced International Studies. „Ei au capacitatea de a interveni în transportul maritim ucrainean și fac acest lucru. Vor să creadă că sunt în poziția de a impune efectiv o blocadă navală Ucrainei și s-ar putea să reușească”.

„Marea Neagră a fost un obiect al ambiției Rusiei de secole și, pe parcursul expansiunii sale imperiale, a avut numeroase ciocniri cu Imperiul Otoman. Până la punctul în care există fantezii naționaliste despre faptul că este încă un lac rusesc”. Dar Turcia controlează strâmtorile strategice Bosfor și Dardanele – care leagă Marea Neagră de Marea Mediterană – o geografie pe care intenționează să o folosească în avantajul său.

„Turcia s-a asigurat că se află în relații bune atât cu Rusia, cât și cu Ucraina”, a declarat Ryan Gingeras, profesor în cadrul departamentului de afaceri de securitate națională de la Școala Navală Postuniversitară a SUA, subliniind că Ankara a beneficiat atât de pe urma înțelegerii privind cerealele, cât și prin „complicitatea la expedierea de transporturi de cereale furate”, revândute de Moscova.

Între timp, Turcia a refuzat să își urmeze aliații din NATO și să impună sancțiuni asupra petrolului rusesc. În schimb, a profitat de reduceri pentru a crește importurile de produse petroliere la 25,5 milioane de barili în iulie – față de doar 11,6 milioane de barili în aceeași perioadă din 2021, potrivit firmei de analiză Kpler.

Lovituri pentru afaceri

Cu toate acestea, cele mai recente eforturi ale Moscovei de a perturba economia ucraineană lovesc și Turcia. Ca răspuns la loviturile asupra porturilor sale, care au distrus aproximativ 60.000 de tone de cereale, Kievul a declarat efectiv război navelor rusești ca represalii, lovind nave militare și chiar un petrolier aflat sub sancțiuni, cu drone maritime. „Tot ce mișcă rușii înainte și înapoi pe Marea Neagră sunt țintele noastre militare valabile”, a declarat în august Oleg Ustenko, consilier economic al președintelui ucrainean Volodimir Zelenski.

Rezultatul au fost avertismente privind creșterea primelor de asigurare pentru navele care operează în zonă, ceea ce face ca transportul țițeiului și a altor mărfuri din porturile rusești să fie mai costisitor și mai periculos. În același timp, livrările de cereale nu mai ajung în porturile turcești – Putin promițând în schimb să le distribuie gratuit unor țări africane alese, ca parte a unor acorduri de favoare. Acest lucru privează Ankara de energie ieftină, precum și de piața sa profitabilă de importuri agricole – în timp ce prețurile în creștere la alimente și energie fac ravagii în economia turcă.

Coridor umanitar cu sprijinul NATO?

Amiralul american în retragere James Stavridis, care a ocupat funcția de comandant suprem aliat al NATO în Europa, a avertizat că și alte națiuni occidentale ar putea fi antrenate în această situație dacă nu este rezolvată în curând. „Dacă Rusia începe să sechestreze nave sau caută să le sperie, cred că este probabil ca NATO să răspundă prin sprijinirea unui coridor umanitar pentru transportul maritim”, a declarat el, susținând că Alianța ar putea proteja navele care merg spre și dinspre portul ucrainean Odesa „cu avioane de luptă NATO deasupra și, eventual, cu nave de război NATO în escortă”.

Potrivit lui Dimitar Becev, un expert în Turcia de la Școala de Studii Globale și Zonale a Universității Oxford, Ankara nu este dispusă să renunțe la controlul său și să vadă puterile occidentale făcând jocurile în Marea Neagră. „Se spune în unele cercuri că Erdogan vrea cu adevărat să ajungă la un acord, iar rușii pur și simplu nu sunt interesați”, a spus el. „Acordul privind cerealele a fost o victorie majoră pentru Turcia, iar atunci când acest acord a fost pierdut, Turcia a devenit și ea mai puțin relevantă”.

Ankara l-a invitat inițial pe Putin în Turcia pentru discuții, înainte ca Erdogan să confirme că va face în schimb călătoria în Rusia. Nu este clar dacă acesta este un semn cât de departe a trebuit să meargă Turcia pentru a asigura o întâlnire sau dacă Kremlinul intenționează să profite de această deplasare – o vizită rară a liderului unei țări NATO – pentru a încerca să le arate propriilor cetățeni că țara nu este izolată.

„O înțelegere cu Rusia, ca și cum te-ai culca cu un urs”

În orice caz, Erdogan își asumă acum sarcina de a restabili ordinea – și de a-l convinge pe Putin să respecte regulile. Potrivit lui Cihat Yaycı, un fost contraamiral al marinei turcești, creditat cu dezvoltarea influentei doctrine a „Patriei Albastre” – o foaie de parcurs menită să restabilească supremația Turciei pe mare – dacă Ankara nu o poate face, nimeni nu o poate face.

„Rusia este al doilea cel mai mare partener economic al Turciei; Turcia este al treilea partener economic al Rusiei. Își pot face rău reciproc, de aceea pot forma o relație egală și echilibrată”, a declarat el. „Pentru Rusia, relațiile de prietenie înseamnă că trebuie să accepți să fii un sclav. Turcia este un exemplu unic, singurul din lume în acest moment, în care o țară a reușit să aibă relații egale cu Moscova. Dar este o poziție foarte delicată și, dacă Rusia prinde o oportunitate, ne va forța să fim sclavi”, a spus el.

Această luptă pentru putere va ajunge la un punct culminant pe malul Mării Negre când Erdogan va sosi la Soci pentru a se întâlni cu Putin. Dar Yaycı, care, în calitate de ofițer militar de carieră, a petrecut zeci de ani având de-a face cu Rusia, uneori ca rival, alteori ca prieten, spune că președintele său nu își va face iluzii. „Există un vechi proverb otoman”, a spus el. „A face o înțelegere cu Rusia este ca și cum te-ai culca cu un urs – poți fi sfâșiat oricând”.