Tibor Selymes, un fotbalist de prim-plan în țara noastră, atât la nivel intern cât și internațional, a explicat recent de ce a ales în trecut naționala României, în ciuda faptului ar fi putut să joace pentru Ungaria. Un aspect esențial a cântărit decisiv în opțiunea sa fotbalistică.
Pasionații mai în vârstă ai fotbalului, care au prins performanțele unice ale Generației de Aur la Campionatul Mondial din SUA 1994, își amintesc aproape pe de rost componența echipei ”tricolorilor”. Un om de bază al lui Anghel Iordănescu la performanțele unice de peste ocean a fost Tibor Selymes.
Născut pe 14 mai 1970, fundașul stânga al naționalei care se califica la foc automat la mondiale și la europene a început fotbalul la Brașov. Într-un interviu acordat în urmă cu mai mulți ani celor de la Adevărul, Selymes spunea că sub Tâmpa ”a fost o perioadă fantastică pentru cariera mea. Eram foarte tânăr când am ajuns la FC Braşov. Practic, acolo am învăţat ce înseamnă fotbalul adevărat şi am avut parte de experienţe foarte plăcute. Am avut onoarea să joc alături de Marian Ivan, Sandu Andraşi, Dorel Purdea sau Ionel Pârvu, fotbalişti valoroşi şi oameni de mare caracter”.
Din Ardeal, fundașul se transfera la Dinamo în 1990. În ”Ștefan cel Mare”, acesta a cucerit titlul de campion al României în sezonul 1991-1992, apoi a plecat în Belgia la Cercle Brugge, unde a evoluat timp de trei ani.
Un pas important în cariera lui Tibor Selymes a fost făcut în 1996. A venit atunci un transfer de răsunet la galonata echipă belgiană Anderlecht/ Cu această formație a devenit campion al Belgiei. De aici a ajuns la Standard Liege, unde a evoluat până în 2001. Apoi, între 2001 şi 2004 a jucat în prima ligă maghiară la formaţiile Haladas şi Debrecen. Cariera de fotbalist și-a încheiat-o în Cipru, la AEL Limassol.
Anii au trecut rapid peste membrii Generației de Aur a fotbalului românesc, însă amintirile performanțelor și cele ale alegerilor făcute de aceștia în carieră au rămas vii. Așa s-a întâmplat și în cazul lui Tibor Selymes.
Fostul mare fundaș s-a născut la Bălan, județul Harghita. El are cetățeniile română, maghiară și belgiană. A ales să reprezinte România la nivel de națională. Sub tricolor a bifat 46 de selecții. A evoluat la două turnee de Campionat Mondial și unul European. Este un membru important al Generației de Aur care a scris istorie pentru fotbalul românesc.
România putea însă să-l ”piardă” pe Selymes. Recent, într-un podcast realizat de un coleg al acestuia de generație, Tibor Selymes, unul dintre mulții fotbaliștii de origine maghiară care au evoluat pentru România, a explicat de ce nu a ales să joace pentru naționala Ungariei.
”(întrebare: de ce ai ales să joci pentru România și nu pentru Ungaria?) Nu aveam cum să… Eu m-am născut în România. Eu sunt secui, nu sunt maghiar. M-am născut în regiunea maghiară, unde se vorbește limba maghiară, dar m-am născut în România. Sunt cetățean român și naționalitate maghiară. Așa se scria pe timpul ăla în buletin.
De ce nu am ales să joc pentru Ungaria? Păi, pe vremea aia, naționala Ungariei era cu 50 de ani sub noi. Acum sunt peste noi, nu cu 50 de ani, dar sunt. De aceea am ales să joc pentru România. Pentru că: 1 – m-am născut aici și 2 – aveam o echipă mai valoroasă”, a spus Tibor Selymes la podcastul lui Florin Prunea (AICI – momentul).
În noiembrie 1993, fotbalul românesc trăia unul dintre momentele sale de vârf. La Cardiff, România lui Hagi, Popescu și Petrescu trebuia să învingă Țara Galilor pentru a-și asigura calificarea la Campionatul Mondial din SUA. Iar tricolorii au făcut un meci uriaș. S-au impus cu 2-1, prin reușitele lui Hagi și Răducioiu.
După acel meci s-a petrecut însă un episod mai puțin plăcut pentru Tibor Selymes. La acea vreme, afaceristul George Păunescu le-a promis jucătorilor câte un Mercedes, în cazul în care obțineau calificarea. S-a ținut de promisiune și, după câteva luni, fiecare fotbalist a primit câte o mașină. Deși titular la Cardiff, Tibor Selymes nu a primit bolidul.
”Spune-mi, dacă tu ai aflat acum ce s-a întâmplat atunci. De ce ție nu ți-a dat mașina. Ce ai simțit?”, l-a întrebat, Prunea, pe fostul său coleg. ”Îți dai seama, să nu-ți iei ce ți s-a promis e un disconfort clar. Dacă omul nu avea plăcerea de a-mi da mie mașina.. nu puteam eu să mă duc să cer”. Selymes este sigur că acest incident s-a întâmplat din cauza etniei. ”Am simțit atunci (din cauza etniei?) 100%”.