Sport

Maria Tivodariu îşi doreşte singura medalie care îi lipseşte din palmares la Paris: “Jocurile Olimpice sunt cu totul altceva la nivel emoţional”. Exclusiv

Maria Tivodariu a acordat un interviu pentru FANATIK în care a vorbit despre cariera ei în canotaj şi aşteptările de la Jocurile Olimpice de la Paris.
12.06.2024 | 20:45
Maria Tivodariu isi doreste singura medalie care ii lipseste din palmares la Paris Jocurile Olimpice sunt cu totul altceva la nivel emotional Exclusiv
Maria Tivodariu îşi doreşte singura medalie care îi lipseşte din palmares la Paris: "Jocurile Olimpice sunt cu totul altceva la nivel emoţional". Sursa: colaj Fanatik
ADVERTISEMENT

Episodul 19 al seriei “Olimpicii României” o are în prim plan pe Maria Tivodariu. Cu şase medalii de aur câştigate la Europene şi două la Campionatele Mondiale, canotoarea în vârstă de 24 de ani merge la Paris în căutarea singurei medalii care îi lipseşte în palmares.

Maria Tivodariu vrea o medalie strălucitoare la Paris: “Am ajuns la canotaj dintr-o greşeală”

Într-un interviu acordat pentru FANATIK, Maria Tivodariu a vorbit despre începuturile ei în canotaj, drumul spre performanţă, cum a fost să îl întâlnească pe Novak Djokovic la Tokyo, dar şi emoţiile uriaşe pe care le trăieşte când concurează soţul ei, Florin Lehaci. Multipla campioană mondială şi europeană a prefaţat Jocurile Olimpice de la Paris:

ADVERTISEMENT

Maria, cum a început povestea ta în canotaj?

– Am ajuns la canotaj dintr-o greşeală. Atunci când au venit la selecţii la noi la şcoală pentru a căuta copii înalţi, eu nu eram prezentă. Doamna profesor de sport a văzut-o pe mama în cancelarie, şi-a dat seama că mai este o fată înaltă pe care antrenorul nu a văzut-o şi au complotat să mă trimită în vară.

Unde ai făcut prima dată canotaj?

– Din prima direct la Dinamo. Terminasem clasa a VII-a, aveam 14 ani. Nu am venit chiar în Capitală pentru că baza de canotaj a celor de la Dinamo este în Snagov, în Ghermăneşti, mai exact. Dar a fost o schimbare destul de mare. Mi-am dorit să încerc, m-am gândit că mi-ar prinde bine un efort fizic pentru liceul militar. Am luat-o ca pe o distracţie, nu mă gândeam că voi rămâne.

ADVERTISEMENT

“Părinţii mei sunt ambii profesori şi se gândeau că dacă merg la sport nu voi mai face şcoală”

Când au devenit treburile serioase?

– După ce am stat câteva zile în bază, unul dintre antrenori a reuşit să mă convingă să mă întorc. Lupta mai mare a fost cu părinţii mei să îi conving să mă lase, dar i-am convins până la urmă şi m-am întors în toamnă. Nu eram foarte hotărâtă, părinţii mei sunt ambii profesori şi se gândeau că dacă merg la sport nu voi mai face şcoală. Aveam şi eu implementat lucrul ăsta în minte. Am cunoscut în cele trei săptămâni oameni care aveau medalii la Jocuri Olimpice, Mondiale şi Europene. Îmi plăcea ce văd şi voiam să îi dau o şansă.

Din 2018 ai câştigat propriile medalii la competiţiile majore. Cum a fost să urci pe podium la Glasgow la Europene?

ADVERTISEMENT

– A fost prima medalie de la seniori pe care am câştigat-o cu fetele. Cred că încă nu ştiam ce se întâmplă cu mine, încă eram foarte mică, abia venisem de la juniori. A fost o experienţă care m-a ajutat ulterior. Mi-a luat ceva timp să realizez că am câştigat Campionatul European, dar m-am bucurat după.

“Pentru mine a fost ceva extraordinar să îl întâlnesc pe Novak Djokovic la acel moment şi ar fi şi acum dacă m-aş întâlni cu el”

După ce ai urcat pe podium, ţi-ai dat seama că poţi să faci parte din elita mondială? A fost momentul în care ai realizat asta? 

ADVERTISEMENT

– Mă gândeam că se poate. Da, ştiam că după Jocurile de la Rio erau mai multe fete care se retrag, au rămas mai multe locuri neocupate şi voiam să fiu pe unul dintre locuri în bărcile rapide.

Şi medaliile au tot venit. Inclusiv prima ta participare la Jocurile Olimpice la Tokyo 2020. Cum a fost acolo? 

– A fost o experienţă minunată, de neuitat. Mult peste ceea ce mă aşteptam. În primul rând, să stau în satul olimpic cu atât de mulţi oameni, sportivi de mare calibru. Am văzut mulţi dintre sportivii pe care îi vedeam doar la televizor.

Cu cine te-ai intersectat pe acolo?

– Cu Novak Djokovic. Pentru mine a fost ceva extraordinar să îl întâlnesc la acel moment şi ar fi şi acum dacă m-aş întâlni cu el. Din păcate, finalul concursului n-a fost cum ne-am dorit. Am rămas cu acel record mondial în recalificări, dar s-a dovedit că experienţa câştigată acolo a avut un rol foarte important în următoarele curse pe care le-am tras.

“Jocurile Olimpice nu se pot compara cu niciun concurs. La nivel emoţional este cu totul şi cu totul altceva”

Ce s-a întâmplat după recordul mondial din recalificări pentru finală? 

– Nu ne-am gândit nicio secundă că sigur vom câştiga sau vom urca pe podium. Finalele olimpice, mai ales la 8+1, sunt foarte strânse. Ne-am dorit să facem o cursă bună, dar nu ne-a ieşit ce am antrenat. Toate lucrurile se întâmplă cu un motiv şi aşa a trebuit să fie atunci.

Cu ce ai compara experienţa de la Jocurile Olimpice?

– Jocurile Olimpice nu se pot compara cu niciun concurs. La nivel emoţional este cu totul şi cu totul altceva. Din punctul de vedere al curselor nu este o foarte mare diferenţă, poate e chiar sub un Mondial că sunt mai puţine echipe. Dar cum ne spune Antonio (n.r. Antonio Colamonici, antrenorul lotului de canotaj) mereu, 70% din experienţă şi rezultat se datorează emoţiilor. Şi asta e ceea ce antrenăm.

“Am aşteptări mai mari faţă de Tokyo. Îmi doresc să ne facem cursele aşa cum am făcut-o şi la celelalte competiţii”

Am vorbit cu mulţi colegi de-ai tăi şi îmi spun despre sfaturile primite de la antrenorul Antonio Colamonici…

– Da, ne dă foarte multe sfaturi. A venit cu o mentalitate nouă la noi, să privim altfel cursele, să ne degajăm de emoţii. Unul dintre cele mai importante lucruri pe care ni le-a spus a fost că în concurs nu trebuie să inventezi nimic. Să faci ceea ce ai făcut acasă şi e ca şi cum repeţi, repeţi, repeţi. Faci ceea ce ai făcut ani de zile. Şi atunci acest gând îţi mai ia din presiune.

Cum vezi Jocurile Olimpice de la Paris?

– Vin cu o experienţă în plus, cu maturitate în echipa noastră. Am aşteptări mai mari faţă de Tokyo. Îmi doresc să ne facem cursele aşa cum am făcut-o şi la celelalte competiţii. Am încredere că am antrenat tot ce a fost de antrenat. Rămâne de văzut ce se va întâmpla acolo. Rezultatul final nu depinde doar de noi ci şi de celelalte echipe, de cum s-au pregătit.

“Ne avantajează faptul că suntem în mai multe curse. Suntem pregătiţi să tragem mai mult”

Anul trecut ai evoluat în două probe: la 8+1 şi patru rame. Este dificil să concurezi la două probe într-un concurs?

– Da, este mult mai solicitant. Cursele sunt duble la număr. Dar, la Jocurile Olimpice programul este împărţit pe mai multe zile. Dacă nu mă înşel, nu se vor suprapune două curse în aceeaşi zi. Tot Antonio ne spunea că ne avantajează faptul că suntem în mai multe curse. Suntem pregătiţi să tragem mai mult.

Cum e pregătirea pentru Jocurile Olimpice? În ce constă programul în această perioadă, cu ceva mai mult de o lună înainte de start?

– Programul nostru este destul de încărcat. Nu pot să spun că este foarte schimbat faţă de anul trecut, în afară de presiunea Jocurilor Olimpice. Încă încercăm să facem echipajele cât mai rapide. Ieşim în barca de 4 rame, în barca de 8+1, jonglăm printre ele. Le antrenăm pe ambele oricât de bine se poate. Eu simt că suntem în grafic.

Căsătorită cu canotorul Florin Lehaci: “Mi-e foarte greu să privesc cursele lui, chiar dacă se termină bine. Am emoţii foarte mari”

Eşti căsătorită cu Florin Lehaci, o familie de canotori. Ambii în lotul naţional, ambii la Jocurile Olimpice. Cum e relaţia voastră şi din acest punct de vedere?

– El a fost sprijinul meu principal şi înainte să ne căsătorim. Formăm un cuplu de mai mulţi ani. Simt că mă ajută foarte mult de când ne-am căsătorit şi stăm în aceeaşi cameră. Îmi este foarte uşor să vorbesc cu el, mă înţelege, ştie exact de ce am nevoie când am o zi mai dificilă. Şi când am o zi mai bună la fel. Nu este doar el aici, este şi sora lui Ionela (n.r. Ionela Cozmiuc) şi Marius (n.r. Marius Cozmiuc), soţul Ionelei. Este un mare plus, avem familia aproape mereu.

Maria Tivodariu şi Florin Lehaci
Maria Tivodariu şi Florin Lehaci. Sursa foto: Facebook Maria Tivodariu

Ai mai mari emoţii pentru cursele tale sau pentru cursele lui?

– Pentru cursele lui, am observat asta. E greu să stai pe margine când el e în barcă. Mi-e foarte greu să privesc cursele lui, chiar dacă se termină bine. Am emoţii foarte mari.

Lui îi e mai uşor să se uite la cursele tale?

– În urmă cu doi ani a fost în tribună când am tras la 8+1 şi îl căutam cu privirea. A fost acolo şi ştiu că se uită cu sufletul la gură. Am văzut multe dintre cursele lui din tribună, dar prefer să nu le văd.

Care e visul de la Paris?

– Îmi doresc foarte mult o medalie la Jocurile Olimpice. Ne rugăm să fim sănătoşi, să putem munci până la finalul pregătirii. Să fim cât mai rapizi şi cu siguranţă vor ieşi şi rezultatele.

  • 24 de ani are Maria Tivodariu
  • 6 medalii de aur a obţinut la Campionatele Europene de Canotaj
ADVERTISEMENT