Marian, un tânăr de 22 de ani din Gura Humorului, a plecat în străinătate pentru a încerca să-și clădească un viitor mai bun. Din păcate, un episod nefericit l-a marcat pe băiat.
Imediat după ce a împlinit vârsta majoratului, ocazie cu care a terminat și școala profesională, Marian a încercat să facă un pas important pentru viața sa.
Avea 18 ani și se gândea că străinătatea îi va asigura pasul către un viitor mult mai bun. Și-a luat inima în dinți și a plecat la muncă în Franța.
Tânărul s-a gândit mult și la familia sa. Locuia în țară alături de cei trei frați și de mama lor, cea care i-a crescut de una singură, și nou voia să devină o povară.
Planurile lui Marian nu erau de a se stabili definitiv departe de România. El voia să strângă bani și ulterior să revină acasă pentru a-și deschide o afacere în domeniul construcțiilor.
În Franța, acesta s-a angajat la o companie de exploatare a lemnului. Lucrurile păreau să decurgă perfect, băiatul se acomodase rapid și îi plăcea ceea ce face la locul de muncă.
”Imediat ce am terminat școala profesională am plecat la muncă în Franța. Aveam 18 ani, dar știam că dacă vreau să îmi clădesc un viitor trebuie să îmi iau viața în propriile mâini. Mai aveam trei frați acasă și nu voiam să devin o povară pentru mama, care ne-a crescut singură.
Visam să strâng bani, să mă întorc în țară și să îmi deschid o firmă de construcții. Așa că am plecat la prima ofertă. M-am angajat la o companie de exploatare a lemnului. M-am adaptat rapid și îmi plăcea ceea ce făceam”, povestește tânărul, conform Asociației ”Salvează o Inimă”.
Toate planurile și visurile lui Marian aveau să se spulbere într-o dimineață, atunci când un copac a căzut peste el în timp ce era la locul de muncă alături de colegi.
Tânărul a trecut prin clipe teribile. Faptul că azi este în viață reprezintă o minune. ”Aveam totul zdrobit în mine: plămâni, rinichi, câteva coaste rupte. Medicii nu mi-au dat, la momentul acela, mai mult de 20% șanse de supraviețuire”, povestește acesta.
”Era o zi ca oricare alta. Știam fiecare ce avem de făcut, eu și colegii mei. Ne luam de fiecare dată măsuri de protecție în momentul în care începeam să tăiem copacii. În ziua aceea vântul a început să bată cu putere, iar unul dintre arbori și-a schimbat brusc direcția în cădere.
Eram cu spatele, așa că nu m-am putut feri, iar copacul a căzut peste mine. Am ajuns de urgență la spital. Am intrat imediat în operație. Aveam totul zdrobit în mine: plămâni, rinichi, câteva coaste rupte. Medicii nu mi-au dat, la momentul acela, mai mult de 20% șanse de supraviețuire”.
Marian a supraviețuit acestui grav eveniment, după o luptă admirabilă, zi de zi. A rămas însă imobilizat într-un scaun cu rotile. I se pare un lucru groaznic că trebuie să depindă mereu de cineva.
”Șocul major a fost când a văzut că nu-mi mai pot mișca picioarele. Eram ca un nou-născut. Nu puteam să fac absolut nimic. Este foarte trist când îi vezi pe cei din jurul tău că fac diferite activități, pe care tu nu le mai poți face, ba mai mult depinzi de cei apropiați pentru aproape orice, zilnic. Am avut o perioadă în care m-am izolat complet de lume. Nu mai voiam să știu de nimeni și de nimic, apoi mi-am spus că eu nu sunt așa, mereu am luptat pentru ce mi-am dorit și n-am de gând să renunț acum. Faptul că depind în permanență de cineva, mi se pare însă cel mai groaznic lucru posibil”, a mărturisit Marian.
Tânărul nu s-a resemnat cu situația sa și a început să se documenteze, pe internet, despre ce se poate face pentru a-și reveni.
Astfel, a descoperit o clinică din Thailanda care folosește ca tratament de recuperare celulele stem, dar și un aparat de stimulare epidurală.
A apucat să adune și câțiva banii în Franța. S-a folosit de ei și a plecat în Thailanda, acolo unde medicii i-au redat speranța.
”După câteva sesiuni am început să îmi simt din nou picioarele. Ba chiar am reușit să stau în picioare, ce e drept, doar în momentul în care stimulatorul epidural este activat și în prezenta unei persoane care să mă sprijine. Ca să pot merge din nou, medicii îmi recomandă un program intens și de durată care include și kinetoterapie zilnic. Șansele de recuperare sunt mari deoarece sunt tânăr și am un organism perfect sănătos, costurile sunt însă imense”, a spus Marian, extrem de încrezător.
Pentru ca visul lui Marian de a merge din nou să se îndeplinească este necesară o sumă importantă de bani.
Costurile tratamentului său se ridică la 37.800 de euro. Pentru băiat, banii sunt foarte mulți, având în vedere că el nu mai poate munci. Nici mama lui, o femeie care întreținut singură 4 copii, dintr-un salariu de bucătar, nu poate face mare lucru.
Pentru a-l ajuta pe Marian, cei de la Asociația ”Salvează o Inimă” au deschis mai multe conturi pentru firme și persoane fizice.
”Tratamentul făcut la clinica din Thailanda îi poate reda mobilitatea și îl poate ajuta să-și împlinească obiectivul. Cu puțin ajutor de la fiecare dintre noi, obstacolele pot fi depășite.
Orice donație făcută în conturile Asociației Salvează o inimă poate schimba destinul lui Marian. Oferă și tu o șansă în plus unui tânăr care își dorește doar să fie pe propriile picioare!”, Vlad Plăcintă, președintele Asociației ”Salvează o Inimă”.
Pentru donații din partea companiilor accesați: https://salveazaoinima.ro/marian-balac/
În transferul bancar, la detaliile plății, trebuie să specificați numele Marian Balac.