Marian Oprea, o carieră impresionantă afectată de accidentări: “Visul aurului olimpic m-a motivat să continui!”. Exclusiv

Marian Oprea a adus singura medalie olimpică din istoria României la Jocurile Olimpice la triplusalt. Atletul a obținut argintul olimpic la prima participare a sa la JO. Se întâmpla în anul 2004, la Atena.

Cariera sa a început fulminant, însă a fost presărată cu accidentări grave, care l-au oprit să își atingă adevăratul potențial. Visul unui aur olimpic l-a făcut să meargă mai departe și să treacă prin chinurile operațiilor și ale perioadelor de refacere.

În episodul 49 din seria “Olimpicii României”, “Struțul” Marian Oprea a acordat un interviu pentru FANATIK în care a vorbit despre concursul olimpic de la Atena, accidentări, regrete, dar și viitorul atletismului românesc.

Marian Oprea, o carieră impresionantă afectată de accidentări: “Jocurile Olimpice sunt giuvaierul!”

Ce reprezintă pentru tine Jocurile Olimpice? 

– Cred că pentru orice sportiv care ajunge la un nivel mai serios de performanță visează la Jocurile Olimpice. Așa a fost și pentru mine dintotdeauna. Coroana activității noastre, giuvaierul, este în această competiție.

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

Ai început cu ștacheta ridicată foarte sus participările la Jocurile Olimpice. Argint la Atena, la prima ediție la care ai participat. Cum a fost acea ediție pentru tine?

– Lucrurile s-au desfășurat destul de repede la acel nivel, spre norocul meu. Nu mulți sportivi, atleți, pot spune că ajung repede la Jocurile Olimpice. Pentru mine, lucrurile au mers repede și am fost suficient de norocos să obțin și o medalie la prima ediție. Atenția mea nu a fost captată de magnitudinea competiției la care am participat. Și asta m-a avantajat. Este un motiv pentru care cred eu, am putut să mă desfășor la nivelul la care eram pregătit.

“Practic, podiumul nu m-a interesat atât de tare”

I-ai simțit pe adversari puțin mai afectați de amploarea competiției?

– Nu neapărat afectați pentru că la acel nivel sunt cât se poate de profesioniști. Majoritatea știu ce înseamnă acel nivel, majoritatea sunt destul de rodați, ceea ce nu poate spune un atlet de 21, 22 de ani. Oricum aveam o oarecare experiență la nivel internațional, dar nu era ca și cum te duci la Jocurile Olimpice și te lupți pentru o medalie. Chiar dacă ești la nivelul respectiv, impactul atmosferei Jocurilor poate fi destul de puternic. Situația asta n-am resimțit-o pentru că eram prea atent la începutul carierei și construirea unei cariere la nivel de performanță. Comparativ cu celelalte Jocuri, a fost mult mai ușor.

Săritura de 17,55 metri din prima încercare simțeai că o să îți aducă o medalie? 

– Erau șanse destul de mari. Era nivelul la care eram conștient că pot să concurez. Istoria și statistica arăta că un rezultat de genul ăla mă putea plasa pe podium. În timpul competiției nu m-a preocupat atât de tare, cât de mult m-a preocupat distanța pe care o pot sări. Practic, podiumul nu m-a interesat atât de tare. În definitiv, lucrurile sunt conectate între ele și scopul celor mai important este să poți să materializezi cel mai bun rezultat al tău.

Digisport.ro

Arpad Paszkany s-a afișat cu noua iubită, cu 24 de ani mai tânără, iar acum s-a aflat totul: femeia a rupt tăcerea

“Dacă judec retrospectiv, la toate competițiile se putea mai mult. Inclusiv Jocurile Olimpice din 2004”

Cariera a început fulminant, însă apoi ai avut mari probleme cu accidentările. Țelul tău după argintul olimpic era să câștigi aurul? 

– Da, bineînțeles. Asta rămâne și a fost singurul lucru care m-a motivat de-a lungul timpului.

Visul unui aur olimpic te-a motivat să treci peste toate accidentările și problemele? 

– Sigur că da. Când decizi să mergi printr-un proces de recuperare și înainte de toate, intervenții chirurgicale, tot procesul care durează mai mult de un an și jumătate… Nu le faci de dragul de a le face. O faci pentru că urmărești un obiectiv mai îndrăzneț decât cele pe care le-ai făcut dinainte.

Crezi că la Beijing unde ai ocupat locul 5 se putea mai mult?

– Da, sigur că da. Dacă judec retrospectiv, la toate competițiile se putea mai mult.

“Nostalgia nu mă cuprinde atât de tare decât dacă e să analizăm din perspectiva obiectivă și personală când lucrurile ar fi putut sta și altfel”

Inclusiv JO 2004? 

– Inclusiv 2004, da. Este mult mai ușor să privești cu 15-20 de ani în urmă și să faci o analiză. Niciun concurs nu a fost perfect și dacă există unul se întâmplă foarte foarte rar și trebuie să coincidă prea multe lucruri. După ce ai o anumită experiență și analizezi lucrurile în profunzime, poți să îți îmbunătățești performanțele.

Ai vreun regret după carieră?

– N-aș putea spune regret. Nu. Tot timpul ce am putut să fac la vremea respectivă am făcut. Acum, privind înapoi voi găsi alte lucruri pe care le puteam face mai bine sau le puteam îmbunătăți. Dar la vremea respectivă sunt convins că am făcut tot ce am putut. Nu pot regreta decât dacă judecăm toate aceste lucruri din prisma norocului, dar nu cred că se poate pune problema norocului decât în foarte mică măsură la un nivel serios de performanță. Sunt convins că aș fi putut face lucrurile și mai bine, dar nu ajută cu nimic asta. În general, nostalgia nu mă cuprinde atât de tare decât dacă e să analizăm din perspectiva obiectivă și personală când lucrurile ar fi putut sta și altfel.

“De-a lungul timpului m-am ales și cu două hernii de disc și periodic se mai întâmplă câte o criză de acest gen”

Ce s-a întâmplat la Jocurile Olimpice din 2016? Ai făcut baremul, dar nu ai sărit la Rio…

– Cu trei săptămâni înainte de plecarea la Jocurile Olimpice am făcut o criză lombară. De-a lungul timpului m-am ales și cu două hernii de disc și periodic se mai întâmplă câte o criză de acest gen. Același lucru s-a întâmplat și cu puțin timp înainte de Jocuri și nu am putut să mă desfășor sub nicio formă. Am încercat să concurez, dar în situația dată lucrurile nu s-au desfășurat cum a trebuit.

În acest moment ce faci?

– Acum sunt pe stadion. Sunt antrenor la CSM București.

“Probabil multe lucruri care se întâmplă acum, nu le-a imaginat nimeni”

Cum vezi viitorul atletismului românesc? Foarte multă lume îl vede sumbru…

– Aletismul nu merge cu nimic diferit față de majoritatea sporturilor sau, mai mult decât atât, majoritatea domeniilor, în momentul de față în societatea noastră. Nu știu ce pot spune despre viitor, dar în mare măsură, lucrurile vor merge direct proporțional cu implicarea noastră, a tuturor. Trăim vremuri… nu vorbesc neapărat de ultimul an când au fost schimbări dramatice și acesta e un lucru neplăcut, dar lucrurile merg diferit de mai mulți ani. La fel și sportul, atletismul în situația noastră, traversează aceste vremuri schimbătoare. Noi trebuie să ne adaptăm și să ne implicăm într-o măsură diferită.

Ai concurat pe cele mai mari arene ale lumii cu 80-100.000 de oameni în tribune. Îți imaginezi Jocurile Olimpice de la Tokyo fără spectatori? 

– Este adevărat. Iată un exemplu foarte clar și probabil mulți nu îl iau în considerare. Cea mai importantă competiție se desfășoară fără spectatori. Cred că va avea un impact destul de serios asupra rezultatelor. Vorbesc strict pentru atletism.  Nu mi-aș fi imaginat că se va întâmpla, dar probabil multe lucruri care se întâmplă acum, nu le-a imaginat nimeni. Drept urmare și competițiile sportive trebuie să se desfășoare în aceste condiții. Este nefericit, dar la urma urmei, sunt lucruri mult mai importante decât competiția în sine și cred că trebuie luate măsuri. Iar aceste măsuri sunt pentru binele tuturor.

• 38 de ani are Marian Oprea
• 17,81 metri este cea mai bună performanță din cariera atletului