Marile controverse de la Campionatul Mondial din 1934! Cum s-a asigurat Benito Mussolini că Italia va câştiga trofeul

Succesul ediţiei din 1930, prima din istorie, a făcut ca FIFA să decidă organizarea unui nou Campionat Mondial. Italia şi Suedia şi-au anunţat candidatura pentru turneul final din 1934, motiv pentru care Benito Mussolini a început să pună rotiţele în mişcare.

Benito Mussolini a vrut cu orice preţ ca Italia să organizeze Campionatul Mondial din 1934

La doi ani după turneul final din Uruguay, FIFA trebuia să aleagă gazda Campionatului Mondial din 1934, iar italienii au făcut tot posibilul să câştige. Politicienii din Peninsulă, coordonaţi de Benito Mussolini, au propus ca statul să acopere orice sumă pierdută cu organizarea Campionatului Mondial. Bugetul era unul impresionant pentru acele vremuri, însă au curs şi… şpăgi consistente.

Istoricii susţin că fasciştii au apelat la intimidare şi plăţi ilegale către cei care urmau să voteze gazda Mondialului din 1934. De asemenea, Giovanni Mauro, secretarul Federaţiei Italiene de Fotbal, a început să facă lobby, pentru asigurarea voturilor, încă de la finalul anului 1930.

Marea surpriză a venit la Congresul FIFA din 14 mai 1932. Suedia şi-a anunţat retragerea candidaturii, astfel că Italia a câştigat organizarea cu un vot în unanimitate. După această decizie, Benito Mussolini a dat startul celui de-al doilea plan: Italia, campioană mondială la turneul din 1934.

Digi24.ro

Vedeta de filme pentru adulți Jenna Jameson a mai primit o lovitură după ce medicii i-au spus că mai are câteva luni de trăit

Ordinul venit de la Mussolini: “Trebuie să câştigăm cupa”

După anunţul făcut de FIFA, Benito Mussolini l-a chemat la ordine la Giorgio Vaccaro, preşedintele Federaţiei Italiene de Fotbal. “Trebuie să câştigăm cupa”, i-a transmis “Ducele”, iar şeful fotbalului i-a răspuns imediat.

“Cu siguranţă, ar fi o mare realizare”. Benito Mussolini a vrut să se facă înţeles şi i-a repetat ordinul. “Nu ai înţeles. Italia trebuie neapărat să câştige cupa”.

Italia, adversar uşor în preliminariile Mondialului din 1934

Pentru Campionatul Mondial din 1934 s-au înscris 36 de naţionale, astfel că FIFA a organizat preliminarii pentru calificarea la turneul final. Dacă azi ţara gazda este calificată direct la turneul final, lucrurile stăteau cu totul altfel în urmă cu 88 de ani. Italia trebuie să treacă de o dublă cu Grecia pentru un loc la Mondialul pe care îl organiza.

Grecia nu mai câştigase un meci din 1930 şi avea o serie de 11 înfrângeri consecutive. Italia urma să aibă o misiune uşoară, mai ales după ce câştigase meciul tur, scor 4-0, pe “San Siro”. Returul nu s-a mai jucat, după ce grecii s-au retras, chiar dacă au vândut 20.000 de bilete pentru meci. Italienii au fost scutiţi de o deplasare la Atena, cu o lună înaintea turneului final, şi îşi continuau pregătirea.

Digisport.ro

”Monstrul” a murit! Soția sa a făcut anunțul: ”Era în paradisul său”

Italienii au naturalizat jucători pentru succesul la Campionatul Mondial din 1934

Chiar dacă avea de unde să aleagă jucători, Vittorio Pozzo a primit un ajutor nesperat: cinci fotbalişti născuţi în afara graniţelor. Înainte de turneul final, italienii au naturalizat patru jucători, iar doi dintre aceştia, Attilio Demaria şi Luis Monti, jucaseră cu naţionala Argentinei la Campionatul Mondial din 1930.

Enrique Guaita a fost adus tot din Argentina, în timp ce Anfilogino Guarisi venea din Brazilia. Al cincilea “oriundi”, aşa cum erau cunoscuţi fotbaliştii născuţi în America de Sud şi convocaţi în naţionala Italiei, a fost Raimundo Orsi, medaliat cu argint, alături de naţionala Argentinei, la Jocurile Olimpice din 1928. În acelaşi an, “Mumo” a plecat la Juventus, iar în 1929 devenea deja italian cu acte în regulă.

Ultima piesă din puzzle: arbitraje favorabile pentru Italia

În optimile de finală, Italia s-a distrat cu SUA, scor 7-1, însă lucrurile păreau să se complice în sferturi. Meciul cu Spania s-a terminat la egalitate, scor 1-1, şi a fost nevoie de o rejucare pentru calificarea în semifinale. Meciul a fost plin de momente de indisciplină, dar şi de violenţe. Mario Pizziolo, mijlocaşul Italiei, a ieşit cel mai şifonat, cu un un picior fracturat. AICI POŢI CITI POVESTEA CAMPIONATULUI MONDIAL DIN 1934.

La rejucare, Italia a câştigat cu 1-0, însă spaniolii au jucat în zece, după ce Crisant Bosch a fost accidentat grav în careul gazdelor. René Mercet, arbitrul meciului, a închis ochii şi nu a acordat lovitura de la 11 metri. În a doua repriză, elveţianul a anulat două goluri marcate de Spania şi a luat alte câteva decizii controversate. După Mondialul din Italia, Mercet a fost suspendat, însă misiunea fusese îndeplinită.

Cu Austria, în semifinale, Italia a câştigat din nou la limită, scor 1-0, însă Benito Mussolini a avut grijă să decidă adversara din finala. La meciul Cehoslovacia – Germania, a doua semifinală, FIFA l-a delegat ca arbitru pe… italianul Rinaldo Barlassina. Acesta a făcut tot posibilul ca cehoslovacii, consideraţi a fi un adversar mai slab, să ajungă în ultimul act. După câteva decizii controversate, Cehoslovacia a obţinut calificarea, după o victorie cu 3-1.

În finală, Antonín Puč i-a şocat pe cei 55.000 de spectatori, printre care se afla şi Benito Mussolini, de pe Stadio Nazionale PNF din Roma. Atacantul Slaviei Praga deschidea scorul în minutul 71, însă Raimundo Orsi a egalat cu nouă minute înainte de final. Meciul a intrat în cele două reprize de prelungiri, dar Angelo Schiavio i-a liniştit repede pe italieni cu golul victoriei.

Trofeul era câştigat de Italia, aşa cum îşi dorise Benito Mussolini, după ce Campionatul Mondial din 1934 fusese un motor de promovare pentru fascişti. La patru zile după victoria din finală, dictatorul italia s-a întâlnit prima oară cu Adolf Hitler, care peste doi ani avea să răpească Jocurile Olimpice de la Berlin pentru acelaşi scop, să facă nazismul cunoscut în întreaga lume.