Familia Le Pen a reprezentat timp de decenii întregi o sursă de scandal pentru presa din Franța, iar certurile frecvente din interiorul acestui clan politic au fost urmărite cu sufletul la gură de public. Marine Le Pen a reușit până acum să se certe cu mama, tatăl, sora și nepoata ei.
Capul familiei a fost Jean-Marie Le Pen, cel care a fondat în 1972 Frontul Național, partid socotit de extremă-dreapta. Le Pen senior a scandalizat pe mulți prin declarații care au fost socotite drept antidemocratice, antisemite sau antieuropene, însă nu s-a sinchisit prea mult de reacțiile pe care le provoca. Vârful carierei sale politice s-a înregistrat în 2002, când a ajuns în turul II al alegerilor prezidențiale din Franța.
Jean-Marie Le Pen s-a căsătorit prima dată cu Pierrette Lalanne împreună cu care a avut trei fiice: Marie-Caroline (n.1960), Yann (n.1963) și Marine (n.1967). Cuplul Le Pen părea să ducă o viață tihnită de familie până în 1984, când soția politicianului a fugit de acasă cu jurnalistul Jean Marcilly, care fusese adus în casa Le Pen cu scopul de a redacta biografia politicianului.
Jean-Marie Le Pen a refuzat să plătească pensie alimentară soției adulterine, recomandându-i să-și câștige existența ca menajeră dacă are nevoie de bani. Pierrette i-a luat sfatul în serios și a pozat în Playboy, în costum de servitoare care îi acoperea cu greu formele încă atrăgătoare pentru o femeie la 52 de ani. Frivolul scandal a fost savurat cu încântare francezi, iar o casă serioasă de sondare a opiniei publice din Franța a făcut și un sondaj pe această temă.
În schimb, în familie s-a produs ruptura dintre doamna Le Pen și fiicele sale. „Astăzi, după aceste fotografii, nu o mai putem considera mama noastră. Este mai rău decât dacă am fi pierdut-o cu adevărat (…) O mamă este ca o grădină secretă”, spunea Marine Le Pen care la acea vreme nu împlinise nici 20 de ani.
Mulți ani mai târziu, Jean-Marie Le Pen a trecut peste trădarea soției sale și i-a oferit un acoperiș deasupra capului, însă în memoriile sale nu-și ascundea amărăciunea. „Dacă nu ar fi fost fetele, respectul pe care o mamă îl datorează familiei sale, poate că aș fi zâmbit (…) Probabil dorința de a dovedi că arată încă bine a jucat un rol în această bravadă”, a scris Le Pen, potrivit L’internaute.
Dintre cele trei fete ale lui Le Pen, două au ales o carieră politică: Marie-Caroline, despre care presa franceză scria că a fost crescută pentru a-i urma tatălui ei la șefia Frontului Național, și mezina Marine. Marie-Caroline a fost o dezamăgire pentru tatăl ei. În 1999, fiica cea mare și soțul ei l-au urmat pe Bruno Mégret, care rupsese o aripă din FN pentru a fonda un partid propriu, fapt care l-a făcut pe Jean-Marie Le Pen să vorbească într-un interviu televizat despre „femeile care au obiceiul să-și urmeze soțul sau amantul în defavoarea tatălui.”
Abia în 2011 Marie-Caroline s-a împăcat cu sora sa Marine, reconciliere mediată de mama lor, care între timp devenit o bătrânică ceva mai cuminte și mai înțeleaptă. Reconcilierea cu tatăl a fost însă mai anevoioasă, având loc abia în 2018, la aniversarea celor 90 de ani ai lui Jean-Marie Le Pen.
Astfel Marine Le Pen a devenit succesoarea politică a tatălui ei. În 2011, acesta s-a retras de la șefia Frontului Național, care apoi și-a schimbat numele în Reunirea Națională, iar Marine Le Pen a fost aleasă în locul său ca președinte. La scurtă vreme, s-a descoperit că nașul ei de botez, Henry Botey, tocmai fusese arestat pentru proxenetism, el fiind coordonând o rețea de prostituate din Pigalle, potrivit Planet.fr.
Marine Le Pen a trecut peste scandalul acesta și a început o campanie de „de-demonizare” a partidului, menită să-l facă mai frecventabil și să-i lărgească baza electorală atât printre alegătorii de dreapta, cât și printre cei de stânga. RB a renunțat la unele accente extremiste, fapt ce l-a iritat pe bătrânul ei tată, care ocupa funcția de președinte de onoare și care a început să o critice deschis pe fiica sa.
Picătura care a umplut paharul a fost o declarație din 2 aprilie 2015 a lui Jean-Marie Le Pen care a caracterizat camerele de cazare naziste drept „un detaliu al istoriei”. Furioasă peste poate, Marine a început procedura de excludere din partid a propriului tată. Graba a fost atât de mare încât a cerut membrilor partidului să se exprime prin intermediul unor scrisori trimise prin poștă dacă sunt de acord cu desființarea funcție de președinte de onoare. Jean-Marie Le Pen și-a dat fiica în judecată. Instanța a dat o decizie ciudată: a validat decizia de excludere din partid, dar a invalidat desființarea funcției de președinte de onoare, astfel că Le Pen sr. putea participa în continuare la ședințele conducerii. Însă Marine a refuzat și așa să-i permită accesul la aceste ședințe.
O reconciliere formală a avut loc după câțiva ani, însă tensiunile persistă după arată memoriile pe care Jean-Marie Le Pen le-a publicat în 2019. Deși îi recunoaște fiicei sale unele calități, el enumera și defectele acesteia. „Nu are încredere în sine. Asta îi explică greșelile, latura ei dictatorială (…) Nu suportă să fie contrazisă. Eu am fost singura opoziție în noul ei FN, de asta m-a dat afară”, scrie Le Pen.
În schimb, o caracteriza pe nepoata sa, Marion Maréchal, ca „o femeie strălucită”. Marion Maréchal – Le Pen este copilul fiicei mijlocei a lui Jean-Marie Le Pen, Yann, pe care aceasta l-a făcut în urma unei aventuri cu jurnalistul Roger Auque. Acesta a fost corespondent al mai multor publicații franceze în Orientul Mijlociu, perioadă în care a lucrat și ca spion pentru serviciul francez de informații, DGSE. Pentru a-și rotunji veniturile, a dat informații și pentru Mossad și CIA. Ulterior, președintele Nicolas Sarkozy l-a numit ambasador în Eritreea, însă șederea în post a fost scurtată de cancerul ce avea să-i curme viața în 2014.
La vârsta de doi ani, Marion a fost recunoscută oficial ca fiică de către Samuel Maréchal, chiar dacă știa că nu este copilul său biologic. Până la întâlnirea dintre mamei sale cu Maréchal, Yann a crescut-o pe Marion cu ajutorul lui Marine Le Pen. Fata a devenit preferata bunicului ei dintre cei opt nepoți pe care îi are și i-a cerut în 2012 să candideze într-un colegiu nominal din Vaucluse pentru un post de deputat. Alegerea colegiului era una simbolică.
În 1990, au fost profanate mai multe morminte dintr-un cimitir evreiesc din Carpentras, o localitate din Vaucluse. Au fost inclusiv scoși și morții din sicrie, iar incidentul a șocat întreaga Franță. Vina a fost aruncată pe umerii Frontului Național, care era foarte popular în zonă. Ulterior, s-a dovedit că autorii erau făceau parte dintr-un obscur grupuscul neo-nazist. Abia în 2014, un fost șef al serviciului de contrainformații francez a spus că președintele socialist François Mitterrand a utilizat incidentul pentru a compromite FN și a împiedica formarea unei alianțe în Parlament a dreptei republicane cu partidul lui Le Pen.
Cert este că Marion Maréchal – Le Pen a reușit reabilitarea numelui familiei în Vaucluse câștigând alegerile în fața unui reprezentant al UMP (centru-dreapta) care era deputat din 1986. Marion avea doar 22 de ani, fiind astfel cel mai tânăr deputat ales vreodată în Franța.
Tânăra nu a fost doar un chip frumos în Legislativul de la Paris, devenind ideologul disidenților din Frontul Național care contestă noua orientare impusă de Marine Le Pen, despre care susținea că au transfromat FN într-un partid de stânga. În schimb, Marion Maréchal propunea definirea clară a partidului ca unul al dreptei conservatoare pe plan social și liberale pe plan economic. De asemenea, a susținut crearea unui pol politic care să reunească toate formațiunele de dreapta din Franța. Aceste idei au îndepărtat-o de Marine Le Pen, relația dintre cele două devenind glacială.
Surprinzător însă, Marion Maréchal nu a mai candidat pentru un al doilea mandat preferând să activeze în mediul privat. Însă în ultimii ani, s-a implicat din nou în politică pentru ca pe 6 martie să anunțe, potrivit franceinfo, că susține candidatura la alegerile prezidențiale a lui Éric Zemmour, candidatul partidului ultra-conservator Reconquête. Alegerea nu s-a dovedit inspirată întrucât Éric Zemmour nu a reușit să-i ia locul lui Marine Le Pen în turul II la alegerile prezidențiale din Franța.