El este românul care a ajuns selecționer în Zimbabwe. Cum a fost răpit de teroriști și ce a învățat de la Roy Hodgson și Arsene Wenger

Mario Marinică (61 de ani) a fost numit înainte de Crăciun selecționer în Zimbabwe, iar antrenorul român are o experiență vastă în Africa, unde a reușit o performanță notabilă la Cupa Africii. Tehnicianul a oferit un amplu interviu pentru FANATIK în care a oferit detalii extrem de interesante despre fotbalul african, o analiză a fotbalului românesc precum și detalii de culise din perioada petrecută la Arsenal și Liverpool.

Mario Marinică, singurul selecționer român din Africa: „Sunt foarte puțini antrenori care au șansa asta”

Mario Marinică are povești cât pentru o viață, iar experiența dobândită în fotbal l-a purtat peste tot în lume. Africa i-a devenit casă, unde este un antrenor mai cunoscut și mai apreciat chiar decât în țara natală. El a povestit cum a ajuns să preia naționala din Zimbabwe.

Cum ați ajuns să antrenați naționala din Zimbabwe?

– Am fost recomandat de un fost președinte de federație și ulterior am fost contactat de federația din Zimbabwe, am avut un scurt interviu și mi s-a oferit postul pe repede înainte pentru că aveau nevoie pentru Cupa Africii. Am preluat în mare parte staff-ul de la fostul selecționer și mi-am adus doar doi colaboratori. Am avut două meciuri amicale și am făcut un cantonament în care mi-am construit lotul pentru această competiție. Consider că e un mare privilegiu să fii selecționerul unei prime reprezentative și sunt foarte puțini care au șansa asta. Partea financiară nu contează pentru mine.

Cum decurg lucrurile?

– Acum călătoresc mult prin țară pentru a vedea jucătorii și să discut cu unii dintre ei care sunt la cluburi din Europa. E o problemă cu cei din diaspora. Părinții au plecat acolo din cauza anumitor probleme și majoritatea nu au plecat de bine. Atunci există o reticență mare față de țara de baștină pentru că nu au făcut mare lucru pentru ei și acum li se cere să o reprezinte și sunt destul de reticenți pentru că în Zimbabwe până foarte curând a fost o dictatură. Eu încerc să le aduc niște argumente, să vadă că lucrurile s-au schimbat și că ar putea fi un beneficiu și pentru ei să joace pentru națională.

Digi24.ro

Putin are nevoie de un „scenariu teribil de thriller”. Moscova alimentează brusc temerile legate de o bombă nucleară europeană

Mario Marinică, misiune grea în Zimbabwe. Cu ce probleme se confruntă, de fapt

Cât de mare este aria de selecție?

– Momentan urmăresc nu mai puțin de 300 de jucători. Încercăm să folosim jucătorii cei mai în formă și pentru asta trebuie monitorizați toți. Nu poți să selecționezi doar pentru nume. Dacă nu joacă 4 meciuri consecutive să fie titulari pentru mine e o scădere de formă și nu poate oferi mai mult la națională. Altfel nu ai cum să faci față unor adversari precum Salah sau Marmoush.

Digisport.ro

MM Stoica, după gratii, chiar de ziua lui, în Duminica Paștelui. Mirel Rădoi și Costel Gâlcă l-au vizitat

Care este obiectivul dumneavoastră ca selecționer al Zimbabwe?

– Eu am contract până în octombrie și trebuie să construim o echipă și să avem și rezultate în același timp. E nevoie să dezvoltăm o echipă pentru că altfel mergi din eșec în eșec. Sunt echipe cu nume mare precum Senegal care nu a așteptat rezultate imediate, nu s-au calificat în ultimele două ediții ale Cupei Africii, dar au reușit să scoată ulterior jucători mari și să producă o schimbare majoră. Insulele Capului Verde au reușit să se califice la Campionatul Mondial printr-un program național foarte clar și chiar îi cunosc pe antrenorii care au contribuit acolo.

Mario Marinică are la dispoziție 10 partide pentru a fi reconfirmat la finalul contractului

Cum ați cataloga nivelul fotbalului din Zimbabwe?

– Cred că se pot scoate rezultate bune, dar au niște dificultăți la fel ca în România. La copii și juniori lucrurile nu sunt foarte bine dezvoltate, dar vor ca jucătorii la nivel de seniori să fie la un anumit nivel. Asta se simte la nivelul campionatului și se aduc mulți jucători străini, doar că acești jucători trebuie să fie de un anumit nivel. Campionatul e pe locul 130 în lume, plus că e dilema asta să folosești jucători tineri sau nu. Se spune că un jucător trebuie să ajungă la sfârșitul junioratului la 10.000 de ore de antrenament, adică 3 ore pe zi. Păi unde mai poți face asta? Unii nu se dezvoltă pentru că pierd trenul.

E o mândrie să fiți singurul selecționer român din Africa?

– Pentru mine nu e nimic deosebit. Eu sunt mulțumit că lucrez la o echipă națională, chiar dacă nu am niciun colaborator român. Au fost și alții înainte, este și Laurențiu Reghecampf care lucrează în Africa. În vară încep meciurile de calificare pentru Cupa Africii și sper să reușim rezultate cât mai bune cu Kenya, Tanzania și Uganda. Aici dacă nu câștigi în trei meciuri ești afară. Avem un turneu internaționala în Botswana, cu ei, Malawi și Zambia. În mai am reușit să participăm la Cupa Națiunilor Unite în Anglia, unde vor participa Nigeria, India și Jamaica, echipe foarte bune. Noi am înlocuit Ghana. Deci avem 10 meciuri extraordinar de importante în perioada următoare.

Învins de Salah și Marmoush la Cupa Africii

Cum a fost participarea în Cupa Africii?

–  Am ratat calificarea în ultimul meci pe care l-am pierdut cu Africa de Sud, dar la fel de bine se poate spune că am ratat-o de la primul meci. Am avut 1-0 și am luat două goluri foarte ușoare contra Egiptului. Am dominat și puteam să fim calificați în faza următoare încă de la partida asta, adică mai aveam nevoie de un singur punct. Am luat 6 goluri foarte ușoare după niște greșeli individuale foarte mari.

Sunt jucători care credeți că pot ajunge la echipe importante din Europa? Mulți joacă în Marea Britanie. Dar din România?

– Eu cred că da. Tawanda Maswanshise e un atacant de 23 de ani cotat la 5 milioane de euro și care joacă la Motherwell și mai sunt și alții. România are însă alt tipic de a selecta jucători, pe repede înainte. Unul dintre jucătorii pe care i-am promovat a fost Charles Petro, care a avut un sezon excelent la Botoșani.

Povești savuroase din Africa cu Mario Marinică

Africa are ceva special față de Europa și asta se simte până și la numele jucătorilor.

– Da, sunt niște nume puțin mai deosebite pentru noi. Divinul, Prințul, Cunoaștere, în traducere în limba română din engleză, dar și la noi sunt nume mai ciudate, doar că aici e vorba de numele mic.

Cum e viața în Zimbabwe? Nu e periculos?

– E mult mai bună aici în capitala Harare decât în alte locuri din Africa. E o țară mult mai dezvoltată decât altele, mai în partea de jos. Discrepanțele între clasele sociale sunt mult mai mici. Au multe resurse: apă, deci se produce hrană. Ei au fost grânarul Africii și e a 11-a cea mai mare țară de pe continent. Comunicarea e foarte ușoară pentru că toată lumea vorbește engleză și sunt legături foarte puternice cu Marea Britanie, iar regina considera Zimbabwe a patra ei casă. În ziua de azi oriunde e periculos. Acuma vedem că nici în Dubai nu e sigur sau Africa de Sud o țară mult mai dezvoltată e considerată de mulți cea mai periculoasă din Africa. Acolo chiar poți spune că e foarte periculos.

Cum a fost răpit de gruparea teroristă Boko Haram

Ați avut vreodată probleme?

– Am avut o dată, dar a fost bine că am aflat abia după aceea. În Nigeria am avut o problemă foarte deosebită și dificilă. Efectiv am fost răpit ca să zic așa. Am fost la un hotel și la o distanță de 500 de metri era un alt hotel unde stătea un antrenor olandez și trebuia să ne întâlnim. Nu mi-a venit mașina la timp și am fost atenționat să nu plec cu nimic altceva și doar cu șoferul destinat mie. Am zis că pot să merg pe jos, dar s-a oprit cineva cu o mașină cu trei roți, bajaje cum le zic ei, și am zis că merg până acolo. Am stabilit prețul și la un moment dat a luat-o pe altă rută. A spus că e oprită circulația, că se lucrează și într-adevăr știam că sunt probleme în zona respectivă.

Și?

– Am văzut că ne îndepărtăm de punctul în care trebuia să ajung și norocul meu a fost că la un moment dat au apărut niște mașini de poliție care m-au luat rapid și m-au dus la secție. Acolo am aflat că acest individ era de la gruparea teroristă Boko Haram și încerca să mă răpească! Eu nu aveam nicio treabă. Ei aveau niște oameni infiltrați și au folosit acest pretext ca să îmi verifice mie actele, dar de fapt voiau să mă scape de ei. Mi-au spus să nu mai fac niciodată așa ceva. Deci totul doar pentru că eram alb și mă vedeau ca pe un sac de bani. E o poveste mai veche și acum a rămas doar un episod amuzant.

Ce spune despre lupta la titlu din SuperLiga fostul jucător crescut de Dinamo și Steaua

Ați jucat la Dinamo și Steaua și ulterior ca antrenor ați ajuns la Rapid…

– Am o echipă de suflet, dar încerc să nu atrag animozități și am încercat să fac mult pentru ei. Urmăresc mult fotbalul românesc în continuare.

Cum vi se pare lupta la titlu în campionatul României?

– E foarte interesantă și cred că o chestie foarte bună e că sunt niște echipe noi care nu prea au fost implicate, iar partea proastă e că FCSB nu a intrat în play-off, deși are poate lotul cel mai bun. Se pare că ceva nu funcționează, deși are jucători de echipa națională, care nu au reușit să facă diferența. Dar acolo s-ar putea să fie niște probleme foarte complexe. La multe cluburi din România se iau decizii pompieriste, fără principii sau prea multe analize.

În ce condiții ar accepta să antreneze din nou în România

Vă gândiți să antrenați în România pe viitor?

– De ce nu? La FCSB nu cred că aș merge pentru că dânșii au altfel de caracteristici ale antrenorului și nu cred că s-ar potrivi cu mine. Au mulți jucători africani și ei au niște caracteristici speciale, dar și fluctuații în performanță, așa că trebuie mare grijă cum sunt integrați în echipă. Trebuie lucrat cu mult cu ei din punct de vedere psihologic și social. Toate echipele au sclipiri, inclusiv FC Botoșani a avut momente foarte bune, până și Metaloglobus a avut partide bune, dar nu există consistență. CFR Cluj a avut o serie extraordinară.

Rapid cum vi se pare? Regretați că nu ați fost mai mult pe banca Rapidului?

– Toate meciurile sunt foarte importante și fiecare detaliu contează. Din păcate fotbalul pare că a scăzut din punct de vedere al calității. Pare că echipele mai bune au slăbit, nu că echipele mai slabe au crescut. Întotdeauna când pleci de la o echipă ai o urmă de regret, dar anumite persoane sunt puse să ia decizii. Eu am avut niște momente extraordinare acolo și am apreciat foarte mult acea perioadă. Eu aș fi rămas în continuare, dar erau și probleme foarte mari din punct de vedere financiar atunci în 2015.

Dinamo e o surpriză?

– De ce? Dacă echipe precum Argeșul fără posibilități financiare au reușit să ajungă în play-off. Dinamo a avut cât de cât o constanță și niște jucători care să facă diferența. Asta le-a lipsit celor de la FCSB.

I-a schimbat destinul celebrei jucătoare Alex Scott și a colaborat cu Arsene Wenger și Roy Hodgson la Arsenal și Liverpool

Ați colaborat ca scouter cu echipe precum Liverpool sau Arsenal. Cât contează experiența asta acumulată pentru un antrenor, mai ales pentru un selecționer? Sunt jucători pe care i-ați remarcat?

– Contează enorm pentru că vezi lucrurile altfel. Fiecare experiență de jos te ajută foarte mult când ajungi sus ca să înțelegi lucrurile în complexitatea lor. Au fost jucători importanți, dar nu prea vreau să dau nume, dar care au ajuns la naționala Angliei, României precum Ionuț Rada sau alte reprezentative.

Cum a fost experiența în Anglia?

– La Arsenal la fotbal feminin am avut o jucătoare pe Alex Scott pe care am reprofilat-o de pe postul de atacant pe cel de fundaș dreapta. A fost foarte supărată, dar a jucat și a ajuns una dintre cele mai importante din istoria naționalei Angliei și a fost decorată cu Ordinul Imperiului Britanic. Am colaborat și am avut foarte mult de învățat de la domnul Arsene Wenger, cu care din când în când aveam contact și își aloca din timp pentru a ne explica anumite lucruri cel puțin o dată pe lună în cadrul unor ședințe cu toți antrenorii și explica filosofia clubului. Eu am lucrat și cu băieți și cu fete la academie.

Iar la Liverpool?

– La Liverpool am fost un colaborator al domnului Roy Hodgson și făceam scouting pentru Europa de Est. Am avut foarte multe discuții și mi-a fost și mentor când mi-am luat licența PRO și am avut și o relație personală foarte apropiată. M-a învățat care e diferența dintre un jucător bun, unul foarte bun și unul de elită, adică ceea ce caută Liverpool. Când făceam analiza adversarilor am învățat care sunt punctele forte și slabe pentru ai prezenta niște soluții și să ia totul în calcul și decizii bazate pe fapte foarte clare.

Cât de important e pentru antrenorii români parcursul lui Chivu la Inter Milano

Cum vi se pare parcursul lui Cristi Chivu și cât de important e pentru imaginea antrenorilor români ca el să reușească la Inter?

– Este foarte important și știu ce înseamnă acest club pentru că am fost și eu acolo într-un schimb de experiență timp de 2 luni. Cristi a reușit exact ce ar trebui să parcurgă orice antrenor tânăr, să pleci de jos, să îți faci mâna experimentând tot felul de sisteme și antrenamente și să îți faci o filosofie. Asta se face doar prin practică, nu din cărți. El a parcurs toate etapele și nu cred că e o surpriză. Are un parcurs foarte bun, aranjat și așezat, singurul semn de întrebare e eliminarea cu Bodo Glimt.

Visați într-o zi să preluați naționala României?

– E greu să te gândești în situația mea pentru că în România sunt altfel de cerințe și alte așteptări. Se vor rezultate mâine și de aceea suntem în situația asta de 25 de ani. Nu cred că aș fi pe profilul pe care îl caută. Sunt alți antrenori cu ștaif, mult mai bine cotați decât mine. Eu țin să îi urez lui Mircea Lucescu multă sănătate și să treacă de acest hop. E un tehnician extraordinar și am avut ocazia să vorbesc cu dânsul în câteva rânduri.

De ce superstiții și alte probleme s-a lovit pe continentul african

Ce povești interesante mai aveți din Africa?

– În Tanzania a fost o chestie. Spuneau că se folosea magie neagră, iar eu am spus să nu își facă griji că noi în România îl avem pe Dracula și nu contează o gheară de pui găsită pe teren. Și s-a întâmplat să avem o serie de 17 meciuri fără înfrângere și 13 fără să primim gol. S-a creat așa o aură că folosesc magie neagră. În Africa îmi mai spuneau Super Mario sau Magicianul. Asta a pornit mai mult de la domnul T. Dumitru care a fost un antrenor extrem de apreciat, mai ales în Africa de Sud și care a reușit niște rezultate extraordinare.

E dificil să antrenezi într-o țară cu 16 limbi oficiale? Cu ce probleme vă confruntați?

– Este pentru că sunt multe detalii din punct de vedere cultural de care trebuie să ții cont, plus tradiții înainte sau în timpul antrenamentelor ori în cantonamente. Și în România ai jucători care sunt musulmani și creștini. Nu e ușor pentru că trebuie să fii la curent cu toate astea. Gândiți-vă că sunt jucători care fac 22 de ore pe drum ca să vină atunci când sunt convocați, în condițiile în care ai la dispoziție doar 2-3 zile cu ei și trebuie să mai faci și recuperare.

Un jucător care vine din Scoția de exemplu trebuie să zboare până la Londra, care înseamnă din Glasgow de exemplu o oră de zbor, două ore înainte de îmbarcare, mai stă în Londra încă 5 ore în tranzit. Zboară în Africa de Sud, mai stă câteva ore acolo și abia apoi în Zimbabwe. Ruta alternativă e din Londra în Turcia, de acolo în Tanzania și apoi Zimbabwe. Dacă pui toate orele pe drum e extrem de dificil și scump față de jucătorii care vin din Europa și pe care îi ai în 5 ore la lot. Plus apoi drumul de întoarcere, nu ai timp nici măcar să faci o analiză cu el, să îi dai ceva de lucrat, o statistică, niște cifre sau ceva de pregătit. Vin și nici nu au timp să își vadă rudele.

Cum comentează Mario Marinică scandalul uriaș din finala Cupei Africii

A ieșit un scandal uriaș după finala Cupei Africii. Cum comentați ce s-a întâmplat? S-au făcut acuzații de voodoo…

– E greu să te pui în locul celui care a fost, sunt și decizii emoționale ale antrenorilor. Eu cred că a fost o decizie orchestrată de mai multă lume, iar căpitanul să întoarcă jucătorii și să revină. Poate a fost un joc de imagine profitabil. Nu mai contează dacă e suspendat, ci în istorie va scrie că a câștigat Cupa Africii. Trebuie să le vedem pe toate și la noi au jucătorii tot felul de superstiții. Sunt niște tradiții care se respectă și din punctul meu de vedere nu e ceva deosebit.

Se întâmplă tot felul de chestii. La un club unde aveam un fost jucător, după meci am vorbit cu el și l-am întrebat ce s-a întâmplat că nu prea a jucat bine deloc. A spus că au schimbat omul care se ocupă de ceremonii mistice și că au băut o licoare de la el. A început să râdă și a zis că la pauză managerul râdea că băieții o să fie foarte buni la noapte în pat. Deci au luat ceva dar pentru altfel de ceremonii. I-am bătut cu 3-0. Deci în loc să primească ceva să le îmbunătățească performanța pe teren, au primit ceva să le îmbunătățească performanța în pat. E o chestie destul de obișnuită. Am avut jucători care nu au vrut să intre pe teren pentru că au descoperit o gheară de pui. Ei cred în ele și trebuie respectate.

• 3 reprezentative a antrenat Mario Marinică în Africa
• 7 luni de contract mai are selecționerul reprezentativei din Zimbabwe
• 8 e numărul de țări în care a antrenat Mario Marinică