Marius Florea Vizante recunoaște că, la 52 de ani, a pierdut încrederea oarbă și îndrăzneala de a face orice, caracteristici pe care le avea la 20 de ani. Ne povestește despre cea mai grandioasă petrecere de ziua lui și aflăm care este destinația preferată de vacanță.
De ziua lui, simpaticul și talentatul actor Marius Florea Vizante rememorează zilele de naștere din copilărie, atunci când mama lui trebuia, dintr-un singur salariu, să aibă grijă de patru copii. Într-un interviu exclusiv pentru FANATIK, Vizante recunoaște că, de-ar putea, ar da timpul înapoi și și-ar cere iertare oamenilor față de care a greșit. Celebrul actor ne spune ce a câștigat și ce a pierdut în acești 52 de ani și cum a fost la petrecerea de ziua lui atunci când a împlinit jumătate de veac.
La mulți ani, Marius Florea Vizante. Sincer, ce-ți dorești cel mai mult, nu neapărat de ziua ta?
-Îmi doresc un pic de înțelepciune, un pic mai multă minte din partea mea și a celorlalți ca să putem conviețui mai armonios.
Ai vreun vis pe care, încă, nu l-ai îndeplinit?
-Noi, actorii, suntem creatori secunzi. Adică noi depindem de opera dramaturgului și de prestația regizorului. În structura educației noastre există universul de așteptare, așa că mereu așteptăm să fim surprinși. Acest lucru se multiplică și la nivelul vieții. Aștept, așadar, să mă surprindă viața, oamenii și evenimentele.
În 52 de ani am prins cutremurul din ’77, la 17 ani aveam arma în mână la Revoluție. Am prins o plagă mondială și războiul înfricoșător care ne suflă în ceafă. Așa că va fi greu să mă mai surprindă ceva cu adevărat în viața asta.
Cum îți petreceai ziua în copilărie?
-Fiind 4 copii și un singur salariu, nu era ușor. Mama trebuia să le facă pe toate. Nu am avut o copilărie îndestulată iar dacă invitam pe cineva acasă trebuia să fie un număr restrâns de oameni. Și așa ne întrebam dacă nu ne facem de râs pentru că nu aveam ce să le punem pe masă.
Faptul că eram noi destul de mulți în casă era bine. Fiind vacanță, majoritatea colegilor și prietenilor erau plecați la țară sau la bunici așa că scăpam ieftin și cu mândria nepătată (râde, n.red.).
Ai vreun tabiet pe care-l faci numai astăzi?
-Nu, chiar nu. Una e să-ți faci ziua la 18, alta la 40 și alta la 50. Uneori am avut elanul de a găti eu, de a primi zeci de oameni în curte. La un moment dat preferi să te servească alții. De la un moment încolo nici nu-ți mai vine să-ți sărbătorești ziua pentru că îți dai seama că ești pe numărătoare inversă.
Care este destinația ta preferată, dacă vrei să pleci undeva de ziua ta?
-În august e cald așa că aș merge undeva la răcoare. Mă atrage marea, plaja, litoralul. Am descoperit, de curând, un loc care mi se părea snob, Tenerife. Nu este așa plus că mai are și clima echilibrată, i se spune “insula primăverii veșnice”.
Pentru cei care vor spune ce snob sunt sau că un actor își permite, îi anunț că nu e așa. Doar avionul este scump până în Tenerife, în rest e ok, mult mai bine decât la noi pe litoral.
Ai vreo amintire de ziua ta, vreo întâmplare care ți-a rămas în memorie?
-S-au întâmplat multe lucruri deosebite și neașteptate. 2, 3 ani la rând am fost la Bacău, MC la Festivalul Vinului. Altă dată m-a prins ziua mea prin străinătate. La 50 de ani am făcut un fel de nuntă, soția și fiica au insistat să mă sărbătoresc așa că am avut 100 de invitați. Pentru că am prieteni și din zona muzicală, am avut parte de un spectacol care m-a uns pe suflet.
Care este cea mai mare realizare a ta în acești 52 de ani pe care-i împlinești azi?
-Am multe realizări, dar cea mai importantă a fost momentul în care am pus întrebarea “dar de ce, nu s-ar putea și altfel?”. Ăla a fost cel mai important moment chiar dacă, uneori, când pui întrebări de genul acesta, cam deranjezi. Sau uneori chiar nu este cazul să le pui. Toate lucrurile au două fețe, sunt ca o balanță care ar fi bine să încline spre partea pozitivă.
Cum era Vizante la 20 de ani și cum este cel de acum? Ce crezi că ai câștigat și ce simți că ai pierdut în toți acești ani?
-Am pierdut încrederea oarbă, îndrăzneala de a face orice, dar, cu cât înaintezi în vârstă, îți dai seama, de fapt, cât de puține ști. Teama de ridicol este mai mare. La 20 de ani poți să greșești în orice fel, dar la 50 de ani nu mai merge. Se presupune că ai învățat ceva până la vârsta aceea.
Am pierdut deschiderea, oportunitățile pe care ți le oferă viața la 20 de ani, neliniștea legată de cum va fi viața mea. Acum, la 52, cam știu mare parte din ea, dar asta nu înseamnă că am pierdut, este și un câștig. Nu mi-e rușine cu familia mea, cu profesia și realizările mele, cu crezurile pe care uneori mi le exprim public.
Dacă ar fi să ștergi ceva din trecutul tău, la ce lucru sau întâmplare ai renunța?
-De foarte multe ori am zis lucruri nepotrivite, sper că de cele mai multe ori din prostie, neatenție sau neștiință, nu din răutate. Pe astea le-aș șterge definitiv, dacă s-ar putea. Dacă aș putea da timpul înapoi aș vrea să-mi cer iertare tuturor celor cărora le-am greșit, voit, și nu am făcut-o atunci. La acest aspect mai am de lucrat.
Care a fost cel mai scump cadou pe care ți l-ai făcut, până acum?
-Ai să râzi, dar cea mai scumpă a fost “nunta” de la 50 de ani. A meritat, însă, fiecare bănuț pe care l-am cheltuit. Au venit și oameni pe care nu i-am invitat, despre care nu știam că sunt în București.
Au venit, de exemplu, soții Bogdan și Clara Vodă, despre care eu știam că sunt în Australia. Au fost momente emoționante, dacă eram într-o stare de ebrietate mai mare vărsam și o lacrimă (râde, n.red.)
Dacă te-ai întâlni acum cu Vizante cel mic, ce sfat i-ai da?
-Cam tot ce am zis până acum. Mai am o chestie cu care mă lupt, dar care este întipărită adânc în AND-ul meu: sunt un om repezit. Fac și spun lucruri pe care, mai apoi, le regret. Sau le-aș face altfel.
Unde te putem vedea în perioada următoare?
-Tocmai m-am întors dintr-un turneu de 8 spectacole în Republica Moldova și prima apariție publică va fi tot la Chișinău, pe 20 august. Va fi un spectacol omagial dedicat Zilei Limbii Române și voi fi acolo alături de Adrian Cioroianu, soprana Andreea Bucur, Ciprian Rogojan și mulți alți artiști.
Din toamna reîncepe stagiunea, am două spectacole pe afiș și două în pregătire. La Teatrul de comedie joc “Spiritul de familie” și urmează să lansăm, la final de septembrie, un spectacol de improvizație.
Tot în septembrie voi juca, de două ori, într-un spectacol care a debutat la Teatrul Metropolis, “Părinți” se numește. Sunt mândru de tot ce înseamnă acest spectacol, de echipă. Dacă ar fi să-mi doresc ceva de ziua mea ar fi genul acesta de oameni, de evenimente. E rar să găsești toți factorii în același timp, în profesia noastră. Text, regizor, actori mișto, să fie o armonie în tot. Aștept cu nerăbdare să reluăm piesa “Părinți”.
De asemenea vreau să refac un spectacol de autor, “Viziuni”, un spectacol în care eu joc mai multe personaje. La TVR1 continui emisiunea “Care pe care”, sezonul doi. Merg înainte cu personajul meu agramat și dobitoc, Dorin Zidaru’, care devine sursă de educație pentru telespectatori.