Invitat în studioul FANATIK SUPERLIGA, Mitran a predat o scurtă lecție de istorie, pentru ca toată lumea să înțeleagă rolul cheie pe care l-a jucat fostul fundaș stânga în fotbalul românesc. Fără să se ferească de cuvinte, Marius Mitran îl consideră pe Ungureanu cel mai mare fundaș stânga din istoria fotbalului românesc.
„Craiova Maxim a avut timp de 10 ani o echipă standard. Ei erau de fapt 14. Nu erau 11. Doar 11 intrau în teren, dar între acele mutări, de pildă, Beldeanu, Geolgău, Irimescu, în mod normal nu erau titulari dacă toată lumea era perfect aptă. Pentru că era o echipă extrem de lovită din toate punctele de vedere ei au jucat cât se putea de mult. În toată ecuația aia, apărarea a rămas timp de 10 ani aceeași. Suna de la dreapta la stânga – Negrilă, Tilihoi, Ștefănescu, Ungureanu.
El a fost cel mai bun fundaș stânga român pe care eu l-am văzut vreodată. Am și scris o povestioară de genul ăsta acum 15 ani în FANATIK. Apropo de Chivu și el. Să spunem că el este cel care deschide seria aia grozavă a Craiova Maxima, cu Fiorentina, Bordeaux, Kaiserslautern. El dă primul gol al acelei aventuri în Europa până în semifinală, el îl dă pe cel cu Fiorentina. Balaci îl dă pe utimul”, și-a adus aminte Mitran.
Cu toate acestea, lui Nea Ungureanu i s-a făcut o mare nedreptate pentru că nu a prins lotul pentru Campionatul Mondial din 1990, în ciuda faptului că era un fotbalist aflat pe val. De altfel, nu este singurul fotbalist legendar care a fost „sărit din schemă” atunci când a venit vremea convocării la echipa națională, din motive care țin de specificul erei comuniste.
„Dă un gol fenomenal cu Spania la București, 3-1, când i-am sufocat la pauză le-am dat 3 în 1987 aprilie. Dovada valorii lui extraordinare, el pleacă la 31 de ani la Steaua și joacă finala Cupei Campionilor Europeni la 33. Finala a fost în 1989. E titular toată campania aia după cei 10 ani la Craiova.
Nu prinde Mondialul, o mare nedreptate pentru el. Și lui și lui Cămătaru, Geolgău cu Balaci la fel în 1984, fuseseră artizanii acelei calificări. A fost unul dintre foarte marii jucători ai acestei țări. Roșu era porecla lui, că avea părul creț și roșu, atipic pentru Oltenia. Se și înroșea la față când se enerva”, și-a mai adus aminte Mitran. O ultimă amintire cu Nae Ungureanu, o masă la un restaurant acum câteva luni.
„Am fost cu ei la o masă în trecut la Craiova și glumeau. Era Beldeanu, Donose, el a zis bă gata, a luat doi din apărare. De acum să mai ia și de la voi de prin atac, de la mijloc. Glumeau, cum era. Cei doi erau Tilihoi și Ștefănescu, a venit și al treilea. Am vorbit și cu Gino Iorgulescu, colegul lui ani mulți la națională. Ne despărțim de niște jucători care nu mai au urmași și corespondent în fotbalul românesc”, a completat Marius Mitran în direct la FANATIK SUPERLIGA.