Toată lumea știe Cupa e-n Bănie! Terenul sintetic de la Bacău nu e cea mai bună scenă nici pentru repetiții, ce să mai vorbesc de meciuri oficiale în Cupa României! Chiar și atunci când acolo ajunge să joace deținătoarea trofeului, așteptările sunt una, iar ce se poate întâmpla pe plastic e cu totul altceva. Cu aceste date tehnice trebuie judecată victoria Științei în primul meci din grupa sa de calificare din Cupă. Înainte de orice! Cu condițiile de joc.
Cu Laurențiu Popescu, Nicușor Bancu, Vladimir Screciu, Alex Cicâldău și Carlos Mora lăsați “la vatră”, după două luni de foc, Știința a început cu Sava – Crețu, Stevanovic, Roux- Mihnea Rădulescu, Teles, Băluță, Tavares- Băsceanu, Nsimba și Etim. Frapează titularizarea francezului Roux, abia transferat acum două – trei zile și a lui Tavares. Nu e o surpriză însă titularizarea lui Mihnea Rădulescu, un super-talent, care are atât de multă nevoie de minute de joc, după absența cauzată de teribila accidentare de acum un an. Deși terenul de la marginea Bacăului…în fine!
Universitatea Craiova e însă o echipă foarte serioasă și, la pauză, chiar fără să forțeze foarte tare, conducea cu 2-0. Băluță a inventat, pur și simplu, o pasă minunată, și l-a lăsat pe Nsimba singur cu portarul, “jocker jos”, cum se spune, iar atacantul Craiovei nu a iertat (25), iar nou legitimatul Julien Roux, a marcat în ultimul minut al primei părți, după ce Băsceanu a executat în bara transversală o lovitură liberă de la 18 metri, francezul urmărind atent mingea revenită în teren, pe care, cu un șut din voleu, a catapultat-o, din câțiva metri, în plasă.
Practic, un joc care aproape că s-a încheiat acolo, ceea ce trebuia să se întâmple și în alte meciuri din această prea lungă vară a Craiovei. Matură, calmă, evident mult mai experimentată, Știința a știut că trebuie să atingă două obiective în acest prim meci de Cupă: să-l câștige, bineînțeles, și să-i supraviețuiască, dată fiind suprafața terenului!
Le-a îndeplinit pe ambele, chiar dacă iar a primit gol, la șapte minute de la reluare, fiindcă oboseala există și e acută. Am crescut, copil și adolescent, cu refrenul “Toată lumea știe/ Cupa e-n Bănie!”, și știu ce înseamnă acest trofeu, pe care îl are în posesie Știința, pentru suporterii ei, pentru oraș, și pentru ea însăși, în definitiv. Foarte mult!
Tocmai de aceea, un pic de teamă am simțit. La mine doar, nu la echipă, însă doar ea contează și acesta e un fapt. Un adevăr. De fapt, Craiova trăiește din adevăruri și din valoare, iar combinația asta o îi poate readuce sezonul de anul trecut. Campionatul, în primul rând, dar și Cupa. Și Supercupa, pentru că pe toate le merită. E un drum de repetat.
Pe terenul imposibil, sintetic și la propriu și la figurat, a fost doar un alt pas. Către ea însăși, în primul rând. Pentru că, știm de multă vreme, victoriile aduc victorii! Chiar și cele de acest gen, cu astfel de adversari, de o categorie net inferioară. Important erau punctele și ele au decolat spre Craiova odată cu Coelho și cu băieții lui.
La care, e corect să nu uităm, s-au adăugat, față de cei deja amințiți, Webster, Joao Lameira, David Matei, Elisor și Baiaram. Un echipaj pentru acum, dar și pentru mai târziu! Pentru mult mai târziu. Ce știe toată lumea? Exact… A, și să nu uit: mi-a plăcut Roux! Chiar dacă a fost (pe nedrept) eliminat. Chiar mi-a plăcut!