Marius Mitran pune degetul pe rană: Universitatea Craiova, Baiaram, Coelho și “oboseala psihică de dimensiuni colosale”

Cel mai important meci pentru Știința, de la cel cu Benfica, din semifinalele Cupei UEFA, din aprilie 1983, a fost acesta cu Armenia. Pentru că, în mintea mea, echivalez intrarea în Europa League de astăzi cu continuarea poveștii sfârșite acum 43 de ani cu golul lui Ilie Balaci și bara lui Zoli Crișan. Atunci, calificarea ar fi adus Craiovei onoarea de juca prima finală europeană din istoria fotbalului românesc.

Marius Mitran scrie „la cald” despre Universitatea Craiova – Ararat Armenia 1-1

Acum, calificarea i-ar aduce întoarcerea în elita Europei, chiar dacă nu între cele mai mari nume ale acesteia, care rămân, totuși, în Champions League. Dar s-ar afla față-n față iar cu numele de legendă care știu cum se ajunge și acolo, pentru că au mai fost. E tot o scenă de o grandoare aparte, chiar dacă nu cea mai strălucitoare. Dar Europa League e un pas către un vis pe care Craiova, cum spuneam, l-a mai trăit! Demult.

1-1 cu Armenia Ararat nu e exact ce trebuia pentru a reuși calificarea în Europa League, dar nu e nici rezultatul care să scoată Craiova din calculul final. Campioana României nu a jucat rău, dar a continuat să se lase surprinsă nu neapărat de jocul pe contraatac al echipei armene, cât de propria ei oboseală psihică de dimensiuni colosale.

De aici, și căderea fizică pe măsură ce se apropia sfârșitul meciului, de aici și ratările, din nou, uriașe, ale lui Bancu, Baiaram, Mora și Etim, de aici teama de a nu greși când jocul gândit de Coelho pare că greșeala așteaptă, cum se spune în peluză, dar nu la poarta lor, ci la poarta noastră! Un antrenor cu mai mult curaj ar fi impus un joc mai riscant, aducând cu sine întrebarea obligatorie: Știința știe să joace acest carusel care să o expună încă și mai mult?

Digi24.ro

Răspunsul furios al lui Putin după ce Zelenski a amenințat că blochează cu drone spațiul aerian al Rusiei

Ce rezultat va înregistra Universitatea Craiova la Erevan. Ce vină are Filipe Coelho?

Răspunsul e negativ. Craiova își joacă, în această vară pe muchie de cuțit, atât marile calități, cât și marile ei slăbiciuni. Primește mereu și mereu și mereu gol, și aproape de fiecare dată, prima! Îl încasează repede, acum în minutul 20. Primește mereu și mereu și de fiecare dată gol ca urmare imediată a unei faze fixe. Semn de întrebare uriaș în ceea ce privește concentrarea sau e vorba, pur și simplu, de neputința unei apărări de a reacționa corect la un pericol anunțat parcă de fiecare dată?

Digisport.ro

După ce și-a donat averea de 2,1 miliarde €, Ion Țiriac a spus-o direct: ”E trist că la vârsta mea trebuie să fiu aici”

Aici e doar responsabilitatea lui Filipe Coelho, așa cum replica așezată, calmă, echilibrată a echipei reprezintă tot o consecință a gândirii lui. Rezultat, când plusul e echivalent cu minusul? Simplu: 1-1. Dar Craiova, joia viitoare, când își va juca dreptul de recurs la propria istorie, nu mai poate rămâne în această ecuație, care a fost aceeași și cu Levski, și acum cu Armenia Ararat, și cu tot ce s-a petrecut în această vară.

Eu sunt convins că Știința noastră se va califica la Erevan, pentru că, undeva, aceste jumătăți perfecte de joc în alb și negru, se vor încheia. Nu e în destinul Craiovei să piardă această calificare, pentru simplul motiv că e echipa mai bună. Dar, Don Filipe, să știi că dacă, în viață, dacă doar jumătate din lucruri le reușești, atunci doar pe jumătate trăiești!

Ce se întâmplă cu Baiaram

În final, două-trei cuvinte despre Baiaram. E clar, Ștefan nu joacă bine. Adică nu mai joacă ce juca, cum juca, nu mai reușește nici să se concentreze pe atac, se simte o teamă acută, parcă maladivă în tot ce are de jucat cu fața la poartă adversă. Se apără însă bine, semn că e vorba doar de curaj și inițiativă, nu de valoare. Valoare a demonstrat că are.

Nu are însă duritatea unui om care să reziste la o presiune pusă acut pe umerii lui. Nu e Cârțu de altădată, e departe de rezistența mentală a lui “Grande” Craioveanu ori a lui “Geană” Neagoe. Dar are stil și, uneori, geniu. Ar trebui să fie de ajuns pentru o împăcare definitivă cu oamenii care, până ieri, i-au arătat că țin la el. Că e de-al lor.

Textul e pentru ei, nu pentru el. Altfel, evident că oboseala, repet, acestor 13 meciuri în 43 de zile e copleșitoare. Dar verdictul nu e căderea Craiovei! Nu! Nu! E doar o amânare a unei sărbători. Veți vedea joia viitoare!