Marius Tucă, interviu manifest şi o dorință: „Hagi ne poate salva, ca în ’94! Naționala seamănă cu România: o țară supusă şi resemnată! Generaţia de suflet a fost… fără suflet!”

România nu a reușit să producă joi seară surpriza la Istanbul. Naționala condusă de Mircea Lucescu a fost învinsă cu scorul de 0-1 de Turcia și a ratat, astfel, o nouă calificare la Campionatul Mondial. Marius Tucă, celebrul jurnalist și realizator de emisiuni, a rămas la fel de pasionat de fotbal. Suporter al naționalei, acesta a analizat partida din baraj și a apăsat pe rana deschisă, trăgând câteva concluzii extrem de amare într-un interviu oferit în exclusivitate pentru FANATIK.

România ratează un nou Campionat Mondial. Naționala lui Mircea Lucescu, răpusă de Turcia la Istanbul fără drept de apel

Naționala României a făcut un joc modest la Istanbul. În prima repriză, elevii lui Mircea Lucescu s-au baricadat în defensivă și au reușit să reziste atacurilor dirijate de fotbaliști de clasă mondială precum Arda Güler, Hakan Çalhanoğlu sau Kenan Yıldız. Tricolorii au fost periculoși doar pe câteva contraatacuri, însă și acelea destul de sterile.

În repriza a doua, Turcia a reușit să găsească o breșă în apărarea lui Mircea Lucescu. Fundașii noștri s-au poziționat eronat, iar Arda Güler, mijlocașul celor de la Real Madrid, a găsit un culoar de pasă în profunzime pentru Ferdi Kadıoğlu, fundașul lui Brighton, care l-a învins pe Ionuț Radu cu o execuție simplă din câțiva metri de poartă.

Marius Tucă, dezamăgit de ce a văzut în Turcia – România 1-0. Unde s-a decis calificarea

Cum vi s-a părut meciul de aseară? Cum l-ați așteptat și cum erați în minutul 1 și cum v-ați simțit după golul Turciei?

– Echipa României seamănă cu România, din păcate. Adică România este o țară resemnată și, de fapt, nu vorbim despre România, vorbim despre poporul român, un popor resemnat de ani de zile. Sau hai să vorbim de un an încoace, de ultimul an. Poporul ăsta este taxat. I se măresc taxele, i se măresc impozitele, i se taie salariile, pensiile. Un popor resemnat. Echipa României seamănă cu poporul român, se aseamănă cu România. Până la urmă, chiar dacă mulți dintre jucătorii români evoluează în străinătate, familiile lor sunt în România. Vorbesc cu familiile, văd ce se întâmplă sau știu, află și știu până la urmă ce se întâmplă în fiecare zi în România. Și de asta spun că, înainte de orice, echipa României a fost o echipă resemnată, o echipă care n-a crezut nici măcar o secundă în șansa ei. O echipă care nu are personalitate, care nu are identitate.

Digi24.ro

„L-am păcălit pe Putin”: Povestea guvernatorului care a dat peste cap planurile Kremlinului într-o regiune îndepărtată a Rusiei

„Mircea Lucescu a încercat să croiască ceva. Dar nu poţi face un costum de lux cu improvizaţii”

Cu toate că antrenorul Mircea Lucescu, antrenor care nu poate fi pus niciodată la îndoială, a încercat să croiască ceva. Dar atunci când nu ai material suficient, oricât ai încerca să faci un costum de lux sau un costum cu care să poți participa la un Campionat Mondial, degeaba, pentru că avem excese. În cel mai rău caz, îți iese o improvizație sau un costum care doar să pară că poate fi purtat la un Campionat Mondial. Deci, ca să repet, o echipă resemnată, o echipă fără personalitate, o echipă care nu a crezut nicio clipă în ea.

Digisport.ro

Lovitură de proporții: Mirel Rădoi pleacă marți din România și semnează!

„Jucătorii nu mai au mândria de a juca la echipa naţională! Un meci decisiv ca ăsta îl joci o dată la 4 sau 8 ani şi tu joci ca şi când nu e ultimul..”

Până la urmă, victoria și toată manifestarea, tot ce s-a jucat aseară au arătat acest lucru. Nu mai au jucătorii mândria pe care o aveau generațiile trecute, mândria de a fi jucători la echipa națională. Păi un meci ca acesta, care se joacă o dată la patru ani sau o dată la opt ani, un meci de baraj, și tu joci ca și când ar mai exista încă patru meciuri după asta, ca și când ai participa la niște calificări din grupă și, până la urmă, cumva o să o scoți la capăt, ceea ce era aproape imposibil pentru echipa României, așa cum arată ea astăzi. Să emiți vreo pretenție, pentru că, spuneam mai devreme, atunci când nu crezi în șansa ta, nu ai nici cea mai mică șansă să se întâmple ceva bun.

„Asta e realitatea, EURO a fost o întâmplare frumoasă, iar atitudinea am pierdut-o pe drumul de la EURO spre Mondial”

Dar, făcând o comparație așa mare, echipa națională de ieri, în linii mari, este cam aceeași ca cea de la Euro. Care ar fi diferența între naționala de ieri, care a fost crispată, fără personalitate, fără să creadă în ea, și naționala care a ajuns la Campionatul European de pe locul 1 în grupă și care a spulberat Ucraina în primul meci și a ajuns să se califice mai departe în optimi? Unde a apărut acest scurtcircuit? Sau a fost minunea, de fapt, atunci, iar realitatea este aceasta de la Istanbul?

– Asta e realitatea. Și a fost o întâmplare frumoasă. Dar, așa cum ai spus și tu, cred că pe undeva pe drum s-a pierdut de la EURO spre Mondial. S-a pierdut atitudinea, s-a pierdut starea aceea frumoasă de a juca fotbal cu tribunele pline. Sigur că nu putem să avem nu știu câți spectatori la Istanbul. Era greu de crezut, cu toate că acei 2-3 mii câți au fost s-au auzit la un moment dat foarte bine pe stadionul din Istanbul, pe stadionul Beșiktaș. Deci cred că undeva s-a pierdut. N-a mai existat acea chestiune care atunci exista. I s-a spus „Generația de suflet”. Da, e un titlu frumos pentru presă, dar cred că s-a pierdut și spiritul de echipă.

„Generaţia de suflet a rămas fără suflet la Istanbul. Hagi avea dreptate când cerea să-i facem statuie”

Păi n-a avut suflet aseară? Aseară am fost fără suflet.

– Aseară a fost fără suflet. Generaţia de suflet, cum i s-a spus, a rămas fără suflet! Fără identitate, fără mândrie, fără orgoliu. A fost fără nimic! O echipă care s-a dus efectiv să joace în speranța că se va putea întâmpla ceva, eventual o minune. Ca să se întâmple o minune, trebuie să creezi minunea. Atâta timp cât tu nu crezi în tine, atâta timp cât tu nu crezi în echipa ta, atâta timp cât tu nu crezi în spiritul acesta de care vorbeam mai devreme, spiritul de echipă, e foarte greu să construiești ceva și, mai ales, e greu să câștigi. Noi nu ne-am dus la jocul de aseară să ne apărăm și eventual să ajungem la prelungiri, să se întâmple ceva. Dar asta nu înseamnă că trebuie să joci fără să vrei să câștigi. Vă aduceți aminte acea declarație care a fost mult contestată când Gheorghe Hagi a spus că ar trebui să ne facem statuie, pentru că avea perfectă dreptate. Da, echipa aceea, chiar dacă era una de contraatac, măcar avea contraatacuri. Noi n-am avut absolut niciun contraatac.

A greșit Mircea Lucescu tactica şi schimbările? „Poate n-a fost cel mai inspirat”

A greşit tactica Mircea Lucescu?

– Bun, dar în condițiile acestea, tactica fiind făcută de Mircea Lucescu, înseamnă indirect că poate am fost prea fricoși, poate tactica și echipa de start n-au fost cele mai inspirate. Putem vorbi și despre asta. Eu nu sunt mare specialist în fotbal. Deşi sunt mai mult decât un chibiț. Sunt ziarist care a scris despre fotbal ani și ani de zile. Cred că nici Lucescu n-a făcut această echipă altfel decât pe materialul pe care îl avea. Dacă nu a făcut asta, atunci putem spune că s-a înșelat. Dar o echipă care s-a apărat cu 9 jucători… Să spunem că mingea era undeva pierdută în spațiu, undeva în jumătatea sau aproape de jumătatea terenului. În momentul în care tu te aperi cu 9 jucători, speri un singur lucru: să ajungi în minutul 90 fără să primești gol. Și atunci vom mai vedea. Nu poți să lași totul la întâmplare, să nu ai spiritul acesta măcar de a crede și de a ataca. Păi dacă noi n-am dat niciun șut pe poartă în 90 de minute, care era speranța noastră?

„Ai un jucător precum Baiaram şi-l bagi abia în minutul 87 când tu ai nevoie de gol din minutul 52?! Stanciu trebuia să fie titular şi căpitan!”

Într-un meci de calificare?

– Asta e problema. Aveam sentimentul că, uitându-te la meci, parcă mai există și alte jocuri. Că „lasă că în următoarele meciuri o să facem mai bine”. Dar nu mai există alte meciuri. Noi puteam să mai jucăm încă două reprize și nu cred că ajungeam să dăm un șut pe poartă. Schimbările trebuiau făcute mai devreme. Cred că ar fi fost bine ca Stanciu să fie asociat altfel, să rămână titular și căpitan, nu rezervă. Apoi, de ce au intrat jucători ca Baiaram în minutul 87? De ce nu în minutul 60 sau 70? După ce ai primit gol, în minutul 52, nu mai aveai nimic de pierdut. Sentimentul a fost că nu putem face nimic. Măcar intrările lui Stanciu și a lui Florin Tănase au dat puțină speranță că poate ajungem la poarta adversă. Dar o echipă nu poate trăi cu „mai vedem noi”. Nu poți câștiga așa.

Dar de unde vine frica asta?

– Păi nu știu… teama asta. Dar când ți-e teamă, cu siguranță o să pierzi. Adică, pe de altă parte, a fost nebunia asta: „Doamne, vine o echipă de 160 de milioane, 200 de milioane, un miliard. Dar s-a dovedit că Turcia a fost, înainte de orice, o sperietoare. Și, dacă stai să te uiți, nu a fost un tigru care să te mănânce, care să ne taie jugulara. A fost un tigru de hârtie. În afară de acea fază și poate încă una, a fost o echipă de bătut. Toată lumea spunea că e o echipă de bătut. Era o echipă de bătut, dacă tu îți propuneai s-o bați. Dar noi nu ne-am propus să batem această echipă. Mentalitatea jucătorilor nu era una de învingător. Nu era o mentalitate care să te facă să câștigi acest meci. Păi dacă îi ai pe Mihăilă, om de mare viteză, și pe Man, și ei stau în apărare, adică fac și faza de apărare și nu mai au energie…

Dennis Man și Valentin Mihăilă nu au dat nici măcar un șut la poartă…

Dacă aleargă 60-80 de metri.. Cum să le ceri să facă ceva, dacă sunt undeva izolați, la capătul lumii? Cum să le ceri? Ceilalți doi din mijloc erau pierduți în teren. Nici în apărare nu i-am văzut, nici în atac nu au contat. Pentru că noi nu am contat deloc în atac. Nu cred că venirea lui Hagi, de una singură, va schimba mentalitatea jucătorilor. Aș fi preferat să pierdem cu 3-0 și să avem 5 ocazii. Pentru că, pe termen lung, în momentul în care capeți mentalitatea de învingător, adică mentalitatea de a ataca, de a merge peste adversar, atunci cu siguranță vor veni și rezultatele. Dacă te cramponezi în acest joc de așteptare, de apărare cu 9 sau 10 oameni, cu siguranță nu va ieși nimic bun. Nu s-a întâmplat.

„Ne-am dus la Istanbul ca mielul la tăiere şi ne-am lăsat şi jupuiţi de vii în faţa întregii lumi, la oră de maximă audiență”

Și aici nu e vorba de posesie. E vorba de a crede în tine și de a ataca echipa adversă. Pentru că fotbalul se joacă pe goluri. De aia spun că nu trebuie să vorbim despre posesie. Chiar dacă ar fi fost 50-50, tu nu ai fi văzut că noi am trecut de mijlocul terenului. De fiecare dată eram bucuroși că, după două pase, reușeam să scoatem în aut, în cel mai bun caz, sau să obținem un corner. Păi atunci toată construcția e de așa natură încât să nu poți câștiga. Și spun încă o dată: Mircea Lucescu, fiind un mare antrenor, chiar dacă unii spun că e depășit, a pregătit jocul pentru ceea ce putea echipa României și atât, nimic mai mult.

Cum spunea Giovanni Becali la FANATIK, ne-am dus ca mielul la tăiere…

– Mai mult decât atît! Vă aduceți aminte târgurile de Paști din România, mai ales înainte de vremea lui Ceaușescu, că nu se sărbătorea Paștele? Erau acele străzi unde trăiau miei și jupoaie de vii. Îi vedeai cum sunt jupuiți de viu după ce erau tăiați în fața tuturor. Exact. Mai mult decât atât am fost. Am fost un miel care s-a dus la tăiere, după care s-a lăsat jupuit de viu în fața întregii lumi, la oră de maximă audiență.

Ianis Hagi atât poate sau presiunea l-a copleşit? Răspunsul lui Marius Tucă: „Nu poţi să-i compari pe Ianis Hagi cu Gică Hagi. Hagi a fost REGELE!”

Dar credeți că poate schimba ceva Hagi?

– Da. Cred că Hagi poate fi dirijorul potrivit. Are experiență, are mentalitate, cunoaște fotbalul românesc. Poate readuce spiritul de echipă. Această echipă poate renaște, dar doar dacă își schimbă mentalitatea. Altfel, vom rămâne aceeași echipă resemnată.

Până la Gică Hagi, voiam să vă întreb de Ianis Hagi… A fost presiunea mult prea mare pe el? A avut un efect de bumerang? Sau atât poate Ianis? 

Hagi? Nu, nu, nu… nu poate atât. Ianis e un jucător bun. Dar Gică Hagi e un jucător care a făcut de multe ori diferența. Nu poți să-i compari. Nu poți să compari la nesfârșit cu Hagi, pentru că Hagi a fost Hagi, „REGELE!” Ianis e un jucător foarte bun, care de multe ori a făcut diferența în echipa României. Dar atunci când într-o echipă există această stare de spirit, e foarte greu ca cineva să fie altfel decât ceilalți jucători, altfel decât echipa în sine. E foarte greu într-o echipă resemnată, o echipă care nu mai are mentalitate de învingător, care nu mai are personalitate, care nu mai crede în ea. E foarte greu ca un jucător să iasă din starea asta. Sunt toți, dacă vreți, contaminați de acest spirit al pierderii și al înfrângerii.

România, 30 ani fără Mondial! Marius Tucă crede în sintagma Hagi – preşedinte: „Ne poate salva iar! Precum în ’94”

Și de asta cred că, în momentul în care Hagi revine, are experiența de acum. Nu mai e ca înainte. Dacă Hagi ar fi antrenat, cu tot ce a făcut în ultimii 10 ani, să spunem, în meciul cu Slovenia i-am fi bătut pe ăia cu 3-0. Nu contează că ai opt atacanți sau un singur atacant. Contează mentalitatea de învingător. Are experiență de învingător, știe fotbalul românesc pe dinafară, știe fiecare jucător. Mulți dintre ei au plecat de la el. De aceea cred că Hagi poate fi dirijorul cel mai bun pentru echipa care va fi. De la spirit de luptă, la mentalitate, organizare, experiență, încredere în sine – tot ce poate face ca această echipă, cu câteva modificări, să se transforme complet.

Ce poate schimba Gică Hagi la naționala României?

Hagi aduce jucători noi. Echipa asta se poate da de trei ori peste cap și să devină altceva. Hagi, sunt convins, va aduce înapoi nu doar spiritul, ci mult mai multe lucruri. Spiritul pe care l-am avut la Campionatul European, spiritul de echipă. „Generația de suflet” – da, e un titlu foarte bun de ziar, excepțional chiar – dar trebuie readus acel spirit care astăzi nu mai există la echipa României.

De aia trebuie să le facem statui lui Hagi, lui Gică Popescu și tuturor celor din „Generația de Aur”, pentru că ne duceau la Mondiale. Imaginați-vă că peste doi ani se fac 30 de ani de când n-am mai fost la un Campionat Mondial. Iar până la următorul Mondial vor fi 32 de ani. O viață de om. 32 de ani înseamnă trei generații de fotbaliști. Deci, pe de o parte, am văzut această prăbușire, dar cred că echipa asta poate renaște precum pasărea Phoenix. Și cred foarte tare în antrenorul Gică Hagi, în experiența lui, în mentalitatea lui de învingător, în ochiul lui de a selecta jucători, în încăpățânarea lui. Și, până la urmă, Hagi e român înainte de orice. Cred într-o renaștere a echipei naționale și sper să nu mă înșel. Dar vom mai vorbi despre asta.

Deci, ca să încheiem într-un stil optimist, să ne întoarcem în ’94. Hagi președinte…

Să ne întoarcem în ’94, la Hagi președinte. La ideea asta de lider. Hagi ne poate salva, ca în ’94. Un lider pe care România îl merită atunci când vorbim despre națională, despre această „țară” numită echipa României. Da, cred că se poate.

• 1998 este anul în care România a participat la ultimul Campionat Mondial
• 2030, anul în care România ar putea reveni la World Cup