Marlene Weingärtner, interviu amplu pentru Fanatik: “Fiți mândri că o aveți pe Simona Halep!” Colaborare dificilă cu un antrenor român. Exclusiv

EXCLUSIV FANATIK
Marian Popovici   
în Tenis
01/05/2021, 22:45
Marlene Weingärtner, interviu amplu pentru Fanatik: “Fiți mândri că o aveți pe Simona Halep!” Colaborare dificilă cu un antrenor român. Exclusiv EXCLUSIV FANATIK
Marlene Weingärtner, interviu amplu pentru FANATIK: "Fiți mândri că o aveți pe Simona Halep!". Colaborare dificilă cu un antrenor român. Exclusiv

Marlene Weingärtner este o fostă jucătoare de tenis născută în Germania la Heidelberg. Cea mai bună clasare a fost pe locul 36 WTA, în februarie 2002, pentru jucătoarea care a avut legături importante cu tenisul românesc. 

Primul turneu al carierei l-a disputat la Cluj în 1994 și pentru o scurtă perioadă de timp a fost antrenată de Firicel Tomai, cel care i-a pregătit și pe Simonei Halep și al lui Victor Hănescu. Marlene Weingärtner vorbește fluent limba română și a fost la un pas să reprezinte țara noastră în concursul de tenis de la Jocurile Olimpice din 2004.

Marlene Weingärtner a acordat un amplu interviu pentru FANATIK în care a vorbit despre cariera ei, despre colaborarea tumultoasă cu Firicel Tomai, despre care a spus că nu el a fost omul care a dus-o în top 40 mondial așa cum antrenorul a susținut anterior. Jucătoarea de tenis din Germania a vorbit despre legăturile cu tenisul românesc, dar și despre performanțele Simonei Halep.

Marlene Weingärtner, interviu amplu pentru FANATIK: “Cu Firicel Tomai ne aflam la poli diferiti, nord-sud. Asemănătoare cu relația Halep-Tomai”

Sunteți o jucătoare care a ajuns în top 40 WTA cu victorii importante în carieră. Dumneavoastră cum v-ați caracteriza cariera în tenisul profesionist?

– Tot ce am realizat a fost din talentul, dorința și lupta mea, singură pe teren. De aceea sunt mândră de realizarea mea. Din păcate nu am întâlnit antrenorul / echipa potrivită la momentul potrivit care să mă conducă în totalitate pe plan fizic și psihic și să ajung sus de tot. Nu ajunge numai să ai calitățile dacă nu ai echipa și anturajul potrivit. Suntem fete tinere și trebuie să ne ghideze cineva care se pricepe. De multe ori antrenorul de tenis nu are o educație profundă a fiziologiei și psihologiei unui sportiv, cum să se antreneze sportivul. Asta nu se învață într-un curs de antrenor de tenis și nu la întâmplare. Toate acestea sunt esențiale pentru a obține potențialul maxim al unui sportiv și nu există mulți care se pricep ca antrenor.

Printre antrenorii pe care i-ați avut a fost și Firicel Tomai. Cum a fost relația de colaborare?

– Dificilă… Ne aflam la poli diferiti, nord-sud. Asemănătoare cu relația Halep-Tomai. N-a avut simțul de bază, psihologic pentru caracterul meu. A recunoscut talentul și inteligența mea pe teren, dar n-a știut să mă conducă. Oarecum colaborarea noastră nu a fost de lungă durată, doar 4-5 luni.

“Cu mine a lucrat doar câteva luni și am încheiat colaborarea când m-a “ajutat” să ajung pe locul 85 în clasament”

În 2019, domul Firicel Tomai a spus pentru FANATIK că ați urcat în top 40 WTA cu ajutorul lui, iar dumneavoastră ați fost deranjată de această remarcă. Ne puteți spune cum au stat lucrurile din punctul dumneavoastră de vedere?

– Am înțeles că vrea să se afirme cu jucători buni, n-am acceptat însă neadevărul că m-ar fi adus în top 40. Am fost pe locul 60 înainte de a-l angaja ca antrenor. Eu am lucrat cu Firicel la mijlocul anului 1999, iar in primele 40 am fost în 2001. Cu mine a lucrat doar câteva luni și am încheiat colaborarea când m-a “ajutat” să ajung pe locul 85 în clasament.

Și el a recunoscut că a fost o colaborare dificilă cu dumneavoastră. La ce credeți că se referea?

– A recunoscut pe drept că relația de colaborare a fost dificilă. Am iubit tenisul enorm, nu am fost forțată ci susținută de părinți să joc și nu am acceptat pe oricine care nu se potrivea cu personalitatea mea de jucătoare. Punctul pe “i” l-a pus turneul feminin de la Sopot, Polonia, unde în prima runda am avut-o ca adversară pe “Steaua zgurii”, iberica Arantxa Sanchez Vicario. Mama mea m-a însoțit, vrând să-mi cunoască și antrenorul. El n-a realizat că mama mea stătea în spatele lui la un telefon public, când a sunat panicat la București, spunând că turneul pentru Marlene s-a terminat fiindcă o are ca adversară pe specialista zgurii, Arantxa Sanchez Vicario. Eu am câștigat a doua zi meciul, 6-4, 6-4, dar pentru mama și pentru mine s-a încheiat colaborarea cu Firicel că era foarte anxios și n-a avut încredere în calitățile mele pe care le simțeam ca jucătoare. Ne-am despărțit în liniște și fără probleme.

“De multe ori mă identificam mai mult româncă decât nemțoaică pentru că simțeam că nu sunt acceptată ca numărul 1 la femei în Germania”

Ați avut câteva victorii de răsunet în circuitul profesionist. Care este cea mai importantă victorie a carierei dumneavoastră?

– Toate victoriile au fost pentru mine deosebit de importante. Le-am învins pe Martina Hingis, Jennifer Capriati, Nadia Petrova, Sandrine Testut, Amanda Coetzer, Conchita Martinez, Arantxa Sanchez. La Australian Open și Roland Garros am ajuns între primele 16.

Deși v-ați născut în Germania, ați avut legături importante cu România. V-ați gândit vreodată să reprezentați România în competițiile internaționale?

– Am fost nominalizată la Olimpiada de la Atena în 2004, împreună cu Anca Barna ambele având clasamentul necesar, dar Federatia Germană s-a opus să ne trimită. Eram primele două în clasamentul german și calificate pe tabloul principal. Atunci am dorit să joc pentru Romania la Jocurile Olimpice fiindcă Federația Germană ne-a descalificat. Din păcate timpul nu a fost de ajuns ca să-mi fac transferul. Domnul Țiriac știa de dorința mea, de la tatăl meu, care l-a informat. De multe ori mă identificam mai mult româncă decât nemțoaică pentru că simțeam că nu sunt acceptată ca numărul 1 la femei în Germania.

“Revenirea mea a fost o favoare făcută unei prietene de ale mele din Austria, să joc dublu, în locul surorii ei gemene care a decedat de neoplasm”

De ce v-ați retras în 2005? Părea că este destul de devreme…

– M-am retras în 2005 din cauze medicale. Cum v-am zis, sunt mulți factori importanți care toate trebuie să funcționeze perfect să ajungi și să rămâi sus în clasament. La fel și corpul care trebuie îngrijit, să nu te accidentezi. Mulți jucători își iau un fizioterapeut sau medic osteopat în echipă și cred că este esențial.

Ați încercat să reveniți în turnee după 3 ani. A fost mai dificil decât v-ați așteptat?

– În 2008, studiam deja la Facultatea de Medicină. Actualmente sunt medic osteopat la Clinica de Reabilitare din Berchtesgaden. Nu a fost o încercare de revenire ci o favoare făcută unei prietene de ale mele din Austria, să joc dublu, în locul surorii ei gemene care a decedat de neoplasm. Fiind ocupată cu facultatea nu am avut foarte mult timp să ne antrenăm. A fost doar un meci de plăcere.

“Respectul meu pentru Simona Halep. Fiți mândri că o aveți”

Cum ați caracteriza tenisul românesc?

– Românii au tenisul “în sânge”. Și eu l-am simțit. Educația psihologică precară îi ucide. Antrenorii trebuie să se pregatească în acest sens ca să nu blocheze încrederea de sine a jucătorilor talentați. Sper din inimă că respectabilul domn Țiriac va susține în continuare acest mare dar al românilor ca după Simona Halep să nu dispară tenisul românesc.

Ce părere aveți despre Simona Halep?

– În articolele citite despre dubletul Tomai-Halep, m-am bucurat pentru Simona că a purtat amprenta de “dificilă”. Dintre cei dificili, singulari, nu cei care merg cu turma, dar cei care înoată împotriva curentului și mai au și șansa să întâlnească pe un antrenor deosebit ca Darren Cahill se ajunge prin: luptă, dorință, talent, sănătate și pregătire psihologică excelentă în postura de lider mondial. Respectul meu pentru Simona Halep. Fiți mândri că o aveți.

Marlene Weingartner
Marlene Weingartner, profiul de pe site-ul WTA
  • 36 este locul cel mai sus din clasamentul WTA ocupat de Marlene Weingärtner
  • 2005 este anul în care s-a retras din activitate jucătoarea din Germania
Închide ×