Mărturii din infernul trăit de români în Mexic: “Copii, bătrâni, femei însărcinate, trataţi ca infractorii. Arestaţi!”

Incidentul fără precedent, soldat cu reținerea turiștilor români pe aeroportul din Cancun, nu s-a încheiat nici acum. Durează de prea mult timp, iar traumele nu s-au stins. „Actorii” evenimentului, transformați în figuranții unui film prost, depun mărturii șocante. La fel și experții în turism. Nemulțumirea trezește fiori și trăim cu impresia că am devenit oameni „liberi”, care se sărută pe gură cu arestarea. Femei în vârstă jignite, tinere însărcinate puse în situații critice, autorități șovăielnice… Parcă, născându-ne, suntem predestinați a nu fi.

Doamna Theodorina Datcu face parte dintre românii „arestați” pe aeroportul din Cancun. Aceasta este expresia folosită de dumneaei: „Arestați!”. Are 73 de ani și visa să viziteze Mexicul. Dincolo de vârstă, timpul nu are copii. Și nici bunici. În grupul din care a făcut parte, mai erau vreo 3-4 persoane, trecute de vârsta de 60 de ani, dar și tineri. Culmea, am aflat că mulți dintre românii reținuți la Cancun aveau inclusiv viză pentru SUA, dar viața ne arată că „Paradisul” se transformă, lesne, ca într-un vârtej, într-o rogojină. Motivul „reținerii” li s-a comunicat târziu. Au fost „confundați” cu niște teroriști…

„Am fost priviți precum ultimii infractori. Aeroportul era plin de armată, iar soldații erau camuflați. Au acționat foarte urât! Din grupul nostru făcea parte și o fată însărcinată, care putea face un avort spontan! A plâns tot timpul!”, și-a început mărturisirea, ÎN EXCLUSIVITATE pentru FANATIK.RO, doamna Datcu. Am ascultat începutul mărturiei cu uluire și, fără tentația unui tip de „partizanat”, ne-am străduit să aflăm adevărul.

Theodorina Datcu: „Am fost primiți ca infractorii! Doar românii au fost trimiși pe drum separat! Ce se întâmpla dacă fata însărcinată murea?”

Am întrebat-o pe Theodorina Datcu de ce crede că mexicanii au aplicat turiștilor români acest „tratament”. Răspunsul n-a fost unul posomorât, ci mai degrabă virulent: „A fost fără motiv. Am aterizat la Cancun și, la intrarea în aeroport, polițiștii au barat trecerea. Apoi au făcut selecția pasagerilor. Românii, doar românii, subliniez, au fost îndreptați pe o linie specială. Cealaltă linie era rezervată tuturor celorlalți pasageri, iar românii aveau acces numai dacă dețineau pașapoarte din altă țară. Am așteptat foarte mult și, când am ajuns la ofițerul care acorda vizele, nu ne-au întrebat prea multe, dar am prezentat pașapoartele și formularele pe care le primisem în țară și în avion”.

Digi24.ro

Un cuplu care a cumpărat un conac vechi de 400 de ani a descoperit sub podeaua din bucătărie o comoară

Povestea începea să sune, în ureche, precum un cercel oxidat de frustrări. Și totuși… „Noi formam un grup de 10 persoane, dar mai erau și alte grupuri, compuse din oameni care cumpăraseră biletele de la alte agenții de turism. Eu și doamna care urma să-mi fie colegă de cameră am fost întrebate cât vom sta și am răspuns că pe data de 9 februarie ne vom întoarce în România. Ni s-a comunicat că trebuie să ne dăm măștile jos, ca să ni se vadă fețele, iar ulterior am fost îndrumate către o cameră, unde ne aștepta un fel de „comitet de primire”. Ni s-a spus să închidem telefoanele mobile și apoi ni le-au confiscat. Le-au pus pe biroul la care stăteau ofițerii care ne așteptau. Locația semăna cu o casă tip „vagon”, se trecea dintr-o cameră în alta. Prima și a doua cameră erau pline de oameni. Noi am ajuns la a treia cameră. Am așteptat în jur de două ore și jumătate sau poate chiar mai mult. Nu pot să apreciez… Indiferent de vârsta pe care o am, am rezistat. Sunt puternică. Dar, oare, ce se întâmpla dacă acea fată însărcinată ar fi pățit un accident? Ce se întâmpla dacă murea?”, a continuat Theodorina Datcu.

Spre deosebire de păcat, vina nu poate fi iertată. Nu este, însă, cazul să „filosofăm”, ci să ascultăm depoziții, ca și când ne-am afla într-o sală de judecată. Până acum, am devenit martorii a trei adevăruri: Doamna Datcu povestește elocvent, autoritățile mexicane sunt în culpă, iar femeia și româncă și însărcinată a supraviețuit.

Două ore, ca o „internare” într-un lagăr de concentrare. Copii terorizați și camere fără aer condiționat

Povestea Theodorinei Datcu sună a zgomot de sârmă, tip lagăr de concentrare: „Noi așteptam să trecem granița, să ajungem la Cancun, în oraș… Cineva a întrebat cât vom mai aștepta și ni s-a spus că în jur de două ore. Ca să aflăm ulterior că, după două ore și jumătate, era un avion pregătit să ne întoarcă acasă, în România. Nu ni s-a dat absolut nicio explicație. Într-un târziu, aproape când urmau să ne ducă de acolo, a venit, în sfârșit, un personaj care ne-a vorbit în engleză. E important de menționat, pentru că majoritatea oficialilor de acolo nu știau decât limba spaniolă sau, în fine, dialectele din zona lor”.

Dacă privim povestea cu umor negru, ne amintim de piesa Thaliei, „Amor a la mexicano”. Turiștilor li s-a comunicat să nu aibă nicio grijă, „pentru că bagajele noastre sunt în siguranță și fiindcă, împreună cu serviciile lor secrete, un fel de FBI sau de CIA ale lor, se interesează de noi și ne vor spune, când va fi momentul, cine va avea dreptul să intre în țară și cine nu. Noi am așteptat și, după mai bine de două ore și jumătate, au început să ne strige numele, după niște liste. Ca la pușcărie! În camera în care fusesem duși, era o familie cu doi copii. Se pare că și în alte camere erau familii cu câte doi – trei copii…”.

Digisport.ro

FOTO Au apărut primele imagini: Ion Țiriac a primit ”bijuteria” după 5 ani! ”Nu întrebați cât costă, că e obscen”

„Depoziția” intervievatei noastre a continuat: „Dacă vroiam să mergem la toaletă, trebuia să fim însoțiți ori de către un polițai, ori de un jandarm sau de un angajat al aeroportului. Era înfiorător de cald și, la un moment dat, simțeam că nu mai avem aer. Am cerut să deschidem ușa și nu am fost lăsați. În restul aerogării era aer condiționat…”

„Amor a la mexicano”, între mexicani „camuflați”: „O femeie m-a privit cu dispreț total!”.

„În cele din urmă am ieșit, dar am observat cum se certau mexicanii între ei, pentru că nu știau ce să facă. Erau vreo 10 – 15 inși, cu ecusoane ascunse sub uniforme. Însă, m-a intrigat faptul că printre ei era o femeie care nu purta ecuson și am întrebat-o cum se numește. Nici nu mi-a răspuns… M-a privit cu dispreț total. Cu excepția unui singur om, ceilalți aveau ecusoanele camuflate. Logic ar fi fost să le țină la vedere, să știm și noi cu cine vorbim. Am fi vrut să dăm și noi un telefon… Am înțeles că, totuși, cineva a cerut să se ia legătura cu Ambasada noastră. Un personaj care, în sfârșit, vorbea limba engleză, a răspuns că așa este hotărârea Guvernului, a statului mexican, să-i trimită acasă pe toți românii. De la 1 februarie, niciun român nu mai trebuia să treacă granița în Mexic!”, a continuat Theodorina Datcu.

Probabil că unii oameni vor să primească dreptatea prea repede sau poate că dreptatea are pașii săi, instituționalizați. Se pare, însă, că pe aeroportul din Cancun, concetățenii noștri au fost lăsați de izbeliște. Cel puțin așa susține una dintre „actrițele” acestui film cu accente de „thriller”.

„Abia când am ajuns în țară am văzut ce a apărut în presa românească, însă vă spun concret, acolo nimeni nu a intervenit pentru noi. Agenția de turism căreia ne-am adresat și care ne-a organizat plecarea avea un partener de naționalitate română, stabilit de foarte mulți ani în Mexic. Grupul format din 10 persoane, din care am făcut parte, trebuia să fie preluat de un domn, pe nume Dumitru. Oare, văzând că n-am mai ieșit din aeroport, nu putea să se intereseze de soarta noastră?”, a întrebat, retoric, femeia în vârstă de 73 de ani.

„Gangsteri” prefabricați. „La vârsta mea, puteam să fac infarct!”

Theodorina Datcu a continuat: „Nu numai noi, cei din grupul nostru de 10 persoane, am fost trimiși acasă. Au mai fost turiști și din alte grupuri. Inițial, eu am crezut că motivul pentru care nu am fost primiți în Mexic este problema Coronavirusului, însă acolo au existat mai multe discuții. S-a spus exact ce s-a difuzat ulterior pe posturile nostre de televiziune, anume că este vorba despre „gangsteri”, adică exact realitatea din Cancun și din Mexic, în general. Dar noi nu aveam nicio legătură. Pur și simplu, am fost pedepsiți pe nedrept! La vârsta mea, de 73 de ani, puteam să fac infarct!”…

Doamna respectivă a realizat că o eventuală bucurie, cum s-ar presupune că ar însemna un voiaj în Mexic, se poate transforma, instantaneu, într-o interdicție a visului. Dar, cu toate acestea, a adresat o întrebare legitimă: „Până la urmă, a fost un conflict internațional care a vizat drepturile omului, încălcate flagrant? Mă întreb, oare dacă eram francezi sau oricare altă nație, ce s-ar fi întâmplat?”….

Copiii se jucau cu geamantanele, ca pe derdeluș

Am fost curioși cum au privit copiii români „aventura” de pe aeroportul din Cancun. Până la un punct, n-au simțit că sunt, practic, sechestrați. Realul și irealul sunt cât câmpul…

„Copiii sunt copii… Se jucau cu geamantanele, de parcă se dădeau cu săniile pe derdeluș… Totuși, la un moment dat, unul dintre ei a remarcat: „Dar, totuși, parcă stăm prea mult aici!”. La drumul de întoarcere, am călătorit peste 40 de ore, continuu, plimbându-ne dintr-un aeroport în altul. Până am ajuns la Frankfurt, copiii au dormit tot drumul. Vă dați seama câte ore de încordare și de spaimă am adunat, după ce mexicanii voiau neapărat să ne recunoască figurile de infractori?!”…, s-a eliberat de furie Theodorina Datcu.

Fotografii șterse în stil „milițienesc”, daune de 1600 de euro și fiul care s-a înfuriat pe MAE.

Ce ar mai fi de făcut acum, după repatrierea românilor? Simplu: „Noi am vrea măcar să ne recuperăm banii. În total, am plătit în jur de 1600 de euro. Dar problema recuperării acestui prejudiciu se pune altfel. Se pare că aceste agenții știau care este situația. După ce a venit să mă ia de la aeroport, fiul meu a telefonat la Ministerul Afacerilor Externe și a întrebat dacă oficialii români cunosc situația exactă. I s-a spus că, totuși, MAE ar fi făcut o comunicare de alertă de călătorie către Mexic, o comunicare care trebuia să fie cunoscută de agențiile de turism. Cred că, în asemenea situații, agențiile de turism au obligația să anuleze aceste plecări!”.

„Când am ajuns acasă, am butonat cu telecomanda pe toate posturile TV. Abia atunci se discuta despre incident și a intervenit inclusiv Ministrul Afacerilor Externe. Am văzut o emisiune în care s-a afirmat clar că Guvernul Mexican a cerut MAE cazierele unor pasageri care făceau parte din grupurile ce au fost reținute. Se pare că MAE nu ar fi trimis aceste caziere și, în acest caz, mexicanii ar fi hotărât să nu mai permită accesul cetățenilor români. Dacă este adevărat, atunci consider că aici a greșit statul român. Oricum, plecând de la povestea cu „gangsterii” lor, mexicanii au hotărât să nu mai intrăm în țara lor. Astea sunt niște lucruri cusute cu ață albă…”, a continuat discuția noastră.

Să revenim însă pe aeroportul din Cancun și să aflăm cum s-a încheiat toată tărășenia… Înainte de îmbarcarea spre București, pasagerii și-au reprimit telefoanele mobile. Theodorina Datcu a povestit un nou episod care trezește fiori: „După ce mi s-a restituit telefonul, m-am făcut că-mi leg șireturile, dar, de fapt, vroiam să fac o poză, ca să afle toată lumea ce s-a petrecut în aeroport. Imediat, au venit trei-patru inși și s-au repezit la mine… Dar altceva a fost frapant. În avion am aflat că fata care era însărcinată izbutise să facă o fotografie. Au intrat peste ea în avion și i-au șters poza din telefon!”.

„Atât organizatorul, cât și prestatorul de servicii de călătorie vor acționa imediat pentru soluționarea sesizării”

Incidentul a… trecut. Sau… pe aproape, pentru că amintirea nefericită rămâne. Problema este ce se întâmplă cu banii plătiți de turiștii obligați să renunțe la vacanța din Mexic. Unde mai pui și sporul de… stres!

Directoarea agenției de turism, Aurelia Dicu, a schimbat e-mail-uri cu persoanele afectate de acest incident și, potrivit spuselor Theodorinei Datcu, a mărturisit că poartă tratative cu hotelurile la care urmau să fie cazați cetățenii români, în speranța că aceștia vor putea recupera banii acontați pentru excursiile programate. Cu toate acestea, turiștilor li s-a răspuns că deja există „penalizări” și că va fi greu ca sumele respective să mai poată fi înapoiate, integral.

Evident, cei păgubiți sunt de părere că respectivele contracte „nu mai pot rămâne bătute în cuie, într-o asemenea situație”. Mai mult, banii plătiți pentru transportul cu avionul nu mai pot fi recuperați, cu toate că… scopul călătoriei n-a fost atins, ca să nu mai vorbim despre… durata vizitei.

În contractul semnat între cele două părți, se arată clar: „În cazul în care Beneficiarul este nemulțumit de serviciile de călătorie primite, acesta are obligația de a întocmi o sesizare în scris la fața locului, clar și explicit, cu privire la deficiențele legate de realizarea pachetului de servicii de călătorie contractat, ce se va transmite prompt atât reprezentantului Organizatorului, cât și prestatorului de servicii de călătorie (conducerii unității de cazare, restaurantului, reprezentanții locali ai Organizatorului etc). (…) Atât Organizatorul, cât și prestatorul de servicii de călătorie vor acționa imediat pentru soluționarea sesizării. În cazul în care sesizarea nu este soluționată sau este soluționată parțial, Beneficiarul va depune la sediul Organizatorului o reclamație în scris sau prin orice mijloace de comunicare electronică convenite cu acesta, în termen de maximum 5 zile calendaristice de la încheiere călătoriei, Organizatorul urmând ca, în termen de 30 de zile calendaristice, să comunice Beneficiarului despăgubirile care i se cuvin, după caz”.

La capitolul VIII, „Asigurări”, se stipulează: „Beneficiarul este asigurat pentru rambursarea cheltuielilor de repatriere și/sau a sumelor achitate de acesta, în cazul insolvabilității sau falimentului Organizatorului”.

În ce ne privește, am discutat de mai multe ori cu Aurelia Dicu, directoarea agenției de turism care a organizat respectiva excursie. S-a bucurat pentru faptul că dorim să-i oferim dreptul la cuvânt. Nu avea motive să fie fericită, chiar și pentru moment, pentru că așa este deontologic, logic și firesc. Din păcate, Aurelia Dicu nu a emis, până la această oră, un punct de vedere, oficial. Am rămas cu promisiunea, dar am mai aflat ceva. Tocmai se pregătea să plece în… Mexic.

Consultantul în turism Traian Bădulescu: „Statul român poartă o mare vină în această situație!”

Intervievat de FANATIK.RO, referitor la situația creată și mai ales la felul în care agențiile de turism au colaborat cu autoritățile române, în privința avertizării (se pare întârziate) referitoare la voiajele în „paradisul aztec”, cunoscutul consultant în turism Traian Bădulescu ne-a declarat, în exclusivitate: „Consider că în situația românilor care nu au fost lăsați să intre în Mexic, unii fiind chiar întorși în țară cu următorul zbor, iar alții fiind practic sechestrați pe aeroport o zi sau mai mult, poartă o parte de vină atât statul mexican, cât și statul român!”.

„Statul român a reacționat cu mare întârziere, și aici mă refer în special la personalul diplomatic și la reprezentanții Ministerului Afacerilor Externe. Singurele ieșiri rapide și care au contribuit decisiv la rezolvarea situației au fost protestul public al Asociației Naționale a Agențiilor de Turism și, la un moment dat, intervenția ministrului Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu”, a continuat Bădulescu.

MAE a „uitat” să actualizeze data alertei și să trimită cazierele cerute

Consultantul în turism a continuat: „Probleme au mai avut şi alţi cetăţeni români la intrarea în Mexic, dar în mod individual. Niciodată nu s-a întâmplat ca avioane întregi să fie întoarse. Ceea ce s-a petrecut a sfidat orice regulă de diplomaţie sau de relaţii interstatale. Nu poți trata grupuri întregi de cetățeni cum ai trata infractori sau teroriști. Reacția autorităților române a fost foarte întârziată. Nu poți lăsa în voia sorții sute de oameni, cu argumentul: „Cine i-a pus să meargă în Mexic?”. De multe ori, diplomații români preferă să se acopere de avertismente, gen „evitați destinația X”, în loc să-și ia sarcina ”dificilă” de a interveni la greu. Ministerul Afacerilor de Externe a strecurat o alertă privind evitarea călătoriilor în Mexic de-abia după ce faptul a fost consumat, pe 4 februarie, în cadrul unei actualizări mai vechi, din 27 ianuarie, dar fără să modifice data. Mă întreb cum ar fi reacționat Germania, Franța, Spania sau Italia, dacă ar fi existat un asemenea abuz asupra propriilor cetățeni!”

Este, însă, momentul să lămurim și problema legalității sau mai exact a ilegalității acestui act de sechestrare. Sau dacă vreți, de… „interdicție democratică”.

„Din ce am înțeles, mexicanii au solicitat câteva caziere autorităților române, autorități care au răspuns foarte greu și la această cerere. Dar, repet, nu poți bloca pentru asta sute de oameni. Turiștii aflați pe aeroporturile din Mexico City și Cancun, pe lângă faptul că au pierdut bani și timp, au fost și traumatizați. Cine îi va despăgubi? În mod normal, turiștii ar trebui să primească o despăgubire, în solidar, în funcție de stabilirea vinei, de la unul sau de la ambele state. Să nu uităm că România este stat membru UE. Ar fi trebuit făcut un protest comun UE, inițiat de statul român, care ar fi trebuit să pornească o anchetă serioasă”, a declarat Bădulescu.

Despre responsabilitățile agențiilor de turism și „libera” corupție

Teoretic, problema implicării agențiilor de turism pare simplă, dar, după cum afirmă Traian Bădulescu, există și alte implicații: „Agențiile de turism nu poartă o responsabilitate în cazul în care turiștii sunt opriți la graniță de către poliția de frontieră. Rolul lor este de a acorda asistență turiștilor, de a discuta cu ei și de a-i informa cu privire la anumite reguli și restricții. Și nici corupția care străbate din România, mă refer la respectivele grupuri infracționale din Mexic, formate și din români, nu trebuie să fie o barieră în calea liberei circulații a românilor. Mă îndoiesc că există vreo țară fără infracționalitate și fără un grad mai mare sau mai mic de corupție. Nu trăim într-o lume utopică!”

Situația românilor sechestrați în Mexic continuă să provoace fiori. Lipsa răspunsurilor pe care le așteptam din țară, cel puțin acum câteva zile, naște semne de întrebare. Poate că există oameni care suferă din pricina frustrării unor ziduri ridicate între… oameni și oameni. Însă, aici nu vorbim despre o „greșeală”, ci despre fapte premeditate, dintr-o parte, și prost gândite, din altă parte. Eroarea se petrece numai în natura înțelesului.

Și dacă tot mă numesc „Dicu”, poate voi pleca și eu, cu reportofonul, în Mexic, alături de directoarea agenției, în căutarea unui drept la replică, de altfel și promis și legitim… Cel puțin apropo de banii clienților, dacă nu cumva referitor și la lipsa de comunicare….