Viaţa a devenit un iad pentru ucraineni, după ce ruşii i-au invadat, pe 24 februarie. De atunci, zilnic au căzut bombe, au fost vieţi pierdute, iar atrocităţile invadatorilor sunt din ce în ce mai inexplicabile. Andri Oberemko a reuşit să scape din Mariupol, oraş care a fost distrus de bombardamente, iar mărturiile fostului fotbalist sunt de-a dreptul tulburătoare.
În vara lui 2011, Andri Oberemko juca la Vorskla Poltava şi era pe teren în dubla cu Dinamo, în urma căreia “câinii” au ratat calificarea în grupele Europa League. În ambele meciuri, mijlocaşul a intrat pe teren imediat după pauză, iar în retur s-a remarcat cu o mare ocazie ratată.
Patru ani mai târziu, după o experienţă eşuată la Metalist Harkov, s-a retras şi a devenit antrenorul secund al lui FC Mariupol U19. Pe 24 februarie, când războiul a început, se afla încă în oraş şi o externa din spital pe fiica lui. Au urmat zile grele, iar Oberemko a oferit câteva amănunte din viaţa trăită într-una dintre cele mai afectate localităţi din Ucraina.
“Nimeni nu credea că se va întâmpla aşa ceva. Discutam adesea cu familia şi cu prietenii despre un posibil atac, dar toţi aveau această credinţă, că Mariupol va rezista la orice.
Era dificil să fac vreun pas. Războiul a început când fiica mea era internată în spital. Am adus-o acasă fix pe 24 februarie, dar mai avea nevoie de câteva zile de tratament. Am stat în casa socrilor, chiar lângă baza lui FC Mariupol. Panica a început imediat, toţi plecau de parcă venea apocalipsa.
În casă eram 13 persoane, venise şi fratele soţiei mele cu familia lui. Acum, dacă privim în urmă, înţeleg că ar fi trebuit să plecăm imediat. Cred că ne-am luat de mai multe ori adio de la viaţă. Am fost norocoşi. Un vecin ne-a ajutat cu apă, a distribuit-o pe toată strada. Dar, desigur, am topit zăpadă şi gheaţă pentru a avea apă să spălăm diverse lucruri”, a povestit Andri Oberemko.
Familia lui Andri Oberemko a ajuns să locuiască, în ultimele zile petrecute în Mariupol, în subsolul casei, după ce bombardamentele ruşilor s-au intensificat. Fostul fotbalist a povestit cum el şi socrul lui au fost la un pas de moarte, din cauza unei bombe care a căzut lângă ei. Acum, Oberemko locuieşte în Dnipro, iar fiica lui a ajuns să aibă sechele din cauza alarmelor anti-aeriene care se aud în fiecare zi.
“Au fost zile, pe final, când am stat în subsolul casei. În adăpostul nostru nu exista nicio ieşire de urgenţă şi, în cazul distrugerii casei, exista riscul să nu mai ieşim de acolo. Nu a fost o zonă atât de afectată ca altele din oraş.
Avioanele zburau constant. Pe strada alăturată, un obuz a lovit direct acoperişul unei case. Bucăţi din geamurile vecinilor au ajuns până în curtea noastră. Altădată, o bombă cu dispersie a căzut lângă noi. Ne-a salvat, miraculos, un gard. Eram pe stradă, iar socrul meu a fost rănit la picior.
Auzeam avioanele cum vin, ne spuneam adio şi, apoi, explozia. Ne dădeam seama că suntem în viaţă şi că încă trăim. Aşa a fost în fiecare zi şi în fiecare seară.
Pe 15 martie am reuşit să plecăm din Mariupol şi acum suntem în Dnipro. Şi aici se aud sirenele cum sună, parcă nici nu mai reacţionăm la ele. Doar fiica mea, care se ghemuieşte la aproape fiecare zgomot şi îmi spune: ‘Tati, trebuie să fugi'”, şi-a încheiat Andri Oberemko seria de mărturii cutremurătoare.
Bombardamentele din Mariupol au făcut ca locuitorii oraşului să rămână fără alimente şi apă potabilă. Imaginile cu oameni care topeau zăpadă pentru a se putea hidrata au făcut înconjurul lumii. La fel s-a întâmplat cu o dramă care a produs un şoc pentru mulţi.
La începutul lunii martie, primarul din Mariupol a dezvăluit că o fetiţă de şase ani a murit, deshidratată, printre dărâmăturile unei case bombardate. Tot acolo, mama ei şi-a găsit sfârşitul din cauza obuzelor.
“Mama ei a fost ucisă. Nu știm cât timp s-a luptat fata pentru viața ei. Nu ne putem imagina câtă suferință a trebuit să suporte. În ultimele minute de viață era singură, slăbită, speriată, însetată”, a spus Vadim Boichenko, primarul din Mariupol.
Refugiaţii din Mariupol au povestit că oraşul a fost ras de pe faţa pământului, în urma bombardamentelor. “Este un cimitir. Toate cartierele sunt acoperite de morminte”, a povestit Anna, o femeie care a reuşit să fugă din Mariupol.