News

“Masonii au făcut Unirea Principatelor!” Dezvăluiri despre rădăcinile masonice ale lui Alexandru Ioan Cuza

24.01.2021 | 12:12
Masonii au facut Unirea Principatelor Dezvaluiri despre radacinile masonice ale lui Alexandru Ioan Cuza
Francmasoneria română, făuritoarea Unirii Principatelor, în ciuda intereselor Marilor Puteri. Ascensiunea și decăderea lui Cuza Vodă (sursa www.facebook.com)
ADVERTISEMENT

Au existat momente de cumpănă în istoria românilor, în care Francmasoneria a avut un rol decisiv. Acesta a fost și cazul Unirii Principatelor. Deși, dincolo de „Frații” unioniști, au existat masoni care s-au aflat de și cealaltă parte a baricadei, convinși că opiniile lor erau în concordanță cu interesele țării pe care o reprezentau, fie Moldova, fie Muntenia.

Sintagma „Unire în cuget şi-n simţiri” are, de asemenea, origini în Franc masonerie. Din punct de vedere istoric și socio-politic, importanța acestei organizații în realizarea actului de la 1859 este covârșitoare.

ADVERTISEMENT

Se spune că Unirea Principatelor Române a fost un deziderat care a pornit încă de la Revoluția de la 1848. Alții consideră că a venit ca o continuare a visului lui Mihai Viteazul (după unele surse, voievodul a fost și el „inițiat” la curtea Împăratului Rudolf, dar nu există dovezi concrete) sau al dorinței de putere a lui Tudor Vladimirescu.

Olimpian Ungherea: „Nu masoneria, ca organizație, a făcut Unirea, ci masonii”

Privită cu suspiciune de marile puteri ale lumii, Unirea a putut fi realizată doar cu sprijinul relațiilor francmasonilor și prin implicarea lor directă, inclusiv în privința înscăunării lui Alexandru Ioan Cuza, drept domn al Moldovei și al Țării Românești.

ADVERTISEMENT

Trebuie subliniat de la început că făuritorii Unirii de la 1859 au acţionat exclusiv în spiritul interesului național. Menţiunea este extrem de importantă, pentru că printre masonii implicaţi în acele evenimente nu s-au aflat doar cei aflați de partea curentului unionist (larga majoritate!), ci unii dintre ei au făcut parte din adversarii acestei idei, acţionînd din pură convingere că actul lor este la fel de legitim şi benefic pentru ţară. Adevăratul „Lanţ de Unire”, cum spun masonii, a fost creat în jurul participării active, nu din contemplaţie.

Majoritatea boierilor care se declarau partizanii Unirii Moldovei cu Ţara Românească au făcut parte din Masonerie, deşi rolul acesteia a fost negat cu obstinaţie, atât în epoca interbelică, dar mai cu seamă în perioada comunistă.

ADVERTISEMENT

Chiar dacă există voci care susţin că în fostul judeţ Putna nu a existat o Lojă înainte de anul 1859, actul Unirii politice, parafat prin alegerea colonelului Alexandru Ioan Cuza ca Principe al Ţării Româneşti, la 24 ianuarie, după ce la 5 ianuarie fusese ales Principe al Moldovei, nu ar fi fost posibil fără intervenţia Lojilor Masonice din ţară şi mai ales din Europa.

Mai mult decât atât, reușita strategică a dublei alegeri a unui singur candidat a fost opera unioniştilor din ambele principate şi dovedeşte cunoaşterea unui celebru principiu despre care vorbea filosoful Albert Pike, al „suveranităţii prin unicitate”.

ADVERTISEMENT

Pregătirea terenului pentru acest moment important a început cu mult înainte, prin Revoluţia de la 1848, prima mare manifestare masonică din istoria Ţărilor Române.

„Nu masoneria, ca organizaţie, a făcut Unirea, ci masonii din cele două Principate, cu ajutorul masonilor din Europa. Nu înseamnă că toţi cei care au fost unionişti au fost masoni, dar nu putem scrie istoria Unirii de la 1859 fără să amintim eforturile duse de Lojile masonice din Moldova şi din Ţara Românească, începînd cu Loja înfiinţată de Ionică Tăutu la Iaşi, în 1825, cu „Frăţia” lui Nicolae Bălcescu şi culminând cu cele trei Loji fondate de masonul francez Auguste Carance, la Iaşi, Bucureşti şi Galaţi, pentru a sprijini înfăptuirea Unirii. Sunt realităţi pe care nimeni nu le poate contesta”, preciza regretatul scriitor Olimpian Ungherea.

Am amintit acest citat, cu sublinierea „nu masoneria, ci masonii”, tocmai pentru faptul că, din păcate, există o marotă în unele cercuri, care situează masoneria, ca organizație, la baza unor teorii ale conspirației inexistente, fapt care, chiar şi cu un asemenea prilej, al sărbătorii Unirii, poate deveni periculos.

Tot în acest sens, iată în continuare un pasaj dintr-un interviu oferit chiar autorului acestui articol de scriitorul Eugen Ovidiu Chirovici, fost Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România.

„Teoria Conspiraţiei este întotdeauna o explicaţie comodă pentru oamenii neinformaţi. (…) Oculta mondială a fost „inventată” odată cu „Protocoalele înţelepţilor Sionului”, o diversiune a Ohranei ţariste concepută la începutul secolului trecut” – Eugen Ovidiu Chirovici

„În general se confundă traseul unor masoni cu cel al Masoneriei, ca instituţie. Prezenţa unor masoni în miezul unor evenimente istorice a creat confuzii, acţiunile lor fiind atribuite organizaţiei, în ansamblul său. Masoneria nu crede în revoluţii, ci în evoluţii” – Eugen Ovidiu Chirovici

Bălcescu, Alecsandri și Kogălniceanu, printre revoluționarii care au pregătit Unirea

Revenind la subiectul nostru, din pricina unei literaturi apocrife, dar şi a prejudecăţilor, de mai bine de un veac şi jumătate, istoriografia românească refuză oficial să consemneze rolul masonilor europeni şi contribuţia Lojilor masonice din cele două Principate în realizarea Unirii.

În perioada interbelică, dar şi în timpul dictaturii carliste, a regimului antonescian, sau în perioada comunistă, din pricina aversiunii faţă de o organizaţie care nu putea fi controlată ideologic, rolul intelectualilor masoni care au clădit această lucrare împotriva intereselor unor mari imperii, a fost negat.

Povestea implicării masonice în realizarea Unirii a durat, însă, mulți ani. După Loja „Moldova”, înfiinţată de Ionică Tăutu, la Iaşi, a urmat o Lojă fondată de Ion Heliade Rădulescu şi Ioan Cîmpineanu, cu numele „Societatea filarmonică”. Influenţaţi de moda masonică franceză, fiii de boieri reveniţi în ţară au pus bazele primelor Loji paşoptiste,

„Lumina”, la Bucureşti, „Fraternitatea” la Iaşi și au clădit o serie de societăţi cu nume inspirate din idealurile umaniste ale Francmasoneriei. Membrii acestor Ateliere nu sînt alţii decît intelectualii emancipaţi care au modernizat România, prin Revoluţia de la 1848 şi Unirea de la 1859: Nicolae Bălcescu, Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Alecu Russo, Costache Negruzzi, Ion Ghica, Nicolae şi Dinicu Golescu, Grigore Alecsandrescu, Ion C. Brătianu şi generaţia Junimei.

Alexandru Ioan Cuza, în publicațiile vremii (sursa arhivă personală)
Alexandru Ioan Cuza, în publicațiile vremii (sursa arhivă personală)

Colonelul Alexandru Ioan Cuza, membru al Lojei „Steaua Dunării”, înscăunat și detronat de „Frați”

Înfiinţarea, cu sprijinul francmasonului francez Auguste Carance, a celor trei Loji Masonice la Bucureşti, Iaşi şi Galaţi, ultima cu numele „Steaua Dunării”, a făcut ca pe 5 şi 24 ianuarie 1859 să fie ales ca Principe, la Iaşi şi la Bucureşti, colonelul Alexandru Ioan Cuza, mason în cadrul Lojei „Steaua Dunării”, înscăunat cu numele Alexandru Ioan Întîiul.

Ei bine… vorba vine… peste ani, tot masonii au plănuit detronarea sa, deoarece se spune că Domnul devenise un Principe absolutist. Însă despre acest lucru vom vorbi mai târziu…

Revenind la actul Unirii, trebuie menţionată activitatea scriitorului Grigore Alexandrescu, care lucra la Vama din Focşani şi care crease un cadru unionist într-o localitate situată pe malurile Milcovului, care va deveni, după unificare, Oraşul Unirii.

Trebuie spus că, în perioada de dinaintea înfăptuirii Unirii, pe teritoriul României de azi activau o multitudine de Loji, care reprezentau interesele diferitelor masonerii europene. Fiecare dintre ele dorea să profite de acest moment de răscruce, pentru a obţine controlul asupra unor teritorii cu poziţie strategică între Orient şi Occident, cum erau Țările Române. În această cursă, Alexandru Ioan Cuza, exponentul Lojilor franceze, era favoritul numărul 1.

Stategia internațională pentru alegerea prințului Grigore Sturdza

Cu o lună înainte de înfăptuirea Unirii, poliţia a aflat de existenţa unui complot organizat împotriva acestui fenomen, organizat de masoni din Loji rivale lui Cuza & co. Principalul actor al acestei conspirații a fost Grigorie Sturdza, fiul fostului principe al Moldovei, Mihail Sturdza, care aspira la tronul Moldovei.

El însuşi mason, Grigorie Sturdza era susţinut atât de Lojile engleze, de care ţineau şi cele turceşti, cât şi de Atelierele ruseşti, de care aparţineau şi cele poloneze, care nu vedeau cu ochi buni influenţa tot mai mare pe care o exercita asupra Moldovei Masoneria franceză.

Pentru a-l îndepărta pe Alexandru Ioan Cuza, Sturdza s-a aliat cu o serie de masoni străini, care fuseseră infiltraţi pe teritoriul Moldovei. Printre aceştia, se afla polonezul Wirzbicky, cunoscut drept Murat Bei, încă de pe vremea în care lupta în armata otomană.

Aflând despre complot, poliţia a început să-i interogheze pe străinii care se aflau în Moldova. Oamenii legii au descoperit că au de a face cu o adevărată reţea de agenţi ai diferitelor masonerii străine, care au misiunea de a atrage de partea lor cât mai mulţi boieri moldoveni.

Printre aceşti agenţi se afla şi William Solioms, un englez ajuns în Moldova sub pretextul practicării medicinei şi care avea strânse legături cu polonezii. Scrisorile sale către polonezul Tokarski – şi el anchetat odată cu descoperirea complotului – au fost păstrate în Arhivele Iaşiului şi dezvăluie câteva dintre acţiunile din acea perioadă.

Scrisorile compromițătoare ale englezului William Solioms

În prima sa scrisoare, datată 4 decembrie 1858 și publicată pentru prima oară în 1939, în „Revista Critică” de la Iași, William Solioms vorbeşte despre faptul că se află în Moldova pentru „a face bine Marelui Monarh”, o formă codată de a spune că a venit să racoleze noi partizani ai intereselor sale.

„Domnule Tokarski, din scrisoarea dumitale m-am încredinţat că eşti sănătos, lucru de care m-am bucurat foarte. Te înştiinţez că Grigorie Sturdza va fi ales Domn, prin urmare fi sigur că vei avea şi dumneata o bucată de pîine, pentru că, precum ştii, ei protejează pe leşi (n.a. – polonezi)” – William Solioms

„Wierzbicki e foarte ocupat şi în puţin timp îţi va scrie. După cum l-am cunoscut, am o bună impresie despre el şi gîndesc că nu va uita să-ţi facă bine. Wierzbicki este prieten cu Grigorie şi în puţină vreme el va avea mare somă (n.a. – adică va ajunge un om important) şi sigur că va ajuta” – William Solioms

„Eu aştept aici pînă la anul nou şi de va vrea Dumnezeu să izbutească planurile mele, atunci te voi sluji şi făgăduiesc că îmi voi ţine cuvîntul. Îţi voi scrie mai mult cînd voi avea informaţii sigure despre ceea ce se va face în scurtă vreme cu Wierzbicki, pe care putem conta. Cu ajutorul prinţului, el are de a face cu boierimea, aceasta poţi înţelege, de aceea am încă bună nădejde” – William Solioms

„Voi aştepta încă puţin şi, dacă pînă la anul nou nu va fi nimic, fie voia lui Dumnezeu, nu vreau să mă pierd, să mor aici, şi atunci îţi voi cere ajutorul spre a dobîndi actele pentru plecarea mea din ţara aceasta neplăcută mie, în care am venit doar ca să fac bine Marelui Monarh” – William Solioms

„Pentru aceasta, voi opri pe femeia mea şi pe copii să nu mai spună în veci adevărul, mai ales unor oameni care merită a fi spânzuraţi de o creangă, căci pentru aceasta m-am pierdut pentru totdeauna, ruinîndu-mi sănătatea şi tot ce-mi ajungea să trăiesc în linişte în şara aceasta. Dar voi aştepta şi voi mai vedea. Te îmbrăţişez” – William Solioms

Cum le-a „forțat mâna” Ecaterina Cocuța Vogoride lui Napoleon al III-lea și Reginei Victoria

Un alt complot a fost demascat printr-o strategie cu iz de… alcoov. Ecaterina Cocuța Vogoride, născută Conachi, era soția caimacanului Nicolae Vogoride, un fel de locțiitor pus de Poarta otomană, în Moldova.

Pentru a demonstra Marilor Puteri că dorința poporului nu este pro-unionistă, Vogoride a falsificat alegerile. Numai că, ambițiosul caimacan care se dorea Domn, avea un inamic prea puternic, chiar în persoana soției sale, care îi dăruise trei copii.

Înainte de Unire, Cocuța l-a convins pe Nicolae Vogoride să renunțe la desemnarea masonilor Constantin Catargiu și Nicolae Canacuzino, ca miniștri, ambii recunoscuți ca anti-unioniști. Femeia și-a amenințat soțul că, în caz contrar, va divorța și îi va pretinde soțului său plata unor despăgubiri egale în cuantum cu zestrea ei, pierdută de Vogoride în urma unor afaceri neinspirate.

„Ai venit în țară sărac lipit pământului, n-ai altă avere decât zestrea ce ți-am adus-o eu. Îți iert risipirea ce ai făcut, dar nu-ți voi ierta trădarea față de neamul, față de țara care ar fi trebuit să devie și a dumitale. Cum nu ai astăzi altă avere decât a mea, aș putea, printr-un divorț, să te așez din nou pe paiele de unde te-am ridicat!”, îi reproșa Cocuța „veneticului din Fanar”. 

Amenințările ei nu au funcționat, astfel că boieroaica a pus mâna pe scrisorile secrete ale soțului, care dovedeau că acesta a măsluit alegerile la cererea otomanilor și le-a trimis spre publicare, prin intermediul masonilor Costache Negri și Dimitrie Rallet, cotidianului „L’etoille d’Orient” (Steaua Dunării), care fusese interzis la Iași și care apărea la Bruxelles.

Scurte review-uri ale acestor epistole, în limba română, au fost publicate în Moldova, sub numele de „Estract de scrisori secrete trimise caimacanului Moldovei de deosebite fețe politice”.

În urma acestor „intervenții”, Împăratul Napoleon al III-lea, el însuși francmason, și Regina Victoria s-au întâlnit la Osborne, în calitate de reprezentanți ai puterilor garante, Franța și Anglia. Împreună, au hotărât anularea alegerilor falsificate de Vogoride și repetarea lor sub atentă supraveghere. Rezultatul a fost covârșitor în favoarea unioniștilor…

„După anul 1859, viața masonică s-a dezvoltat și s-a diversificat”

Unirea de la 1859 nu a reprezentat o reacție spontană, ci este rodul unei activităţi îndelungate, ba mai mult, actul a fost un factor pozitiv în derularea viitoare a vieţii masonice în România. Despre aceasta vorbesc cel mai bine Ion Bazgan şi Radu Comănescu, în eseul „Locul şi rolul Francmasoneriei în societatea românească”.

„Ideea constituirii unei naţiuni şi a unui stat naţional este un implant european şi are ca argument suprem libertatea. Spre deosebire de primul implant, cel de la 1734 (Anton Maria del Chiaro, debarcat în portul Galaţi, va fonda prima Lojă pe pămînt românesc) libertatea nu mai acceptă să stea în defensivă, ci contraatacă”

„Se cunoaşte din istorie cît de bine a reacţionat generaţia paşoptistă la ideile veacului. Reacţia nu era un impuls de moment, ci rezultatul unei practici masonice de trei generaţii”

„După anul 1848, masoneria română era pregătită să treacă la un nivel superior al operei: edificarea statului naţional. Acesta va deveni rolul şi efortul ei fundamental pînă în anul 1920, cînd s-a semnat Tratatul de la Trianon”

„După anul 1859, România beneficiind de o generaţie de elite zidite în focul marilor idealuri masonice a urmat o cale istorică ascendentă, viaţa masonică s-a dezvoltat şi s-a diversificat ”

Alexandru Ioan Cuza, de la exilul în Bucovina la domnia celor două Țări Române

Să ne întoarcem la Alexandru Ioan Cuza, la devenirea, dar și la decăderea sa, odată cu acţiunile pe care le-a desfăşurat după înscăunare şi care i-au adus abdicarea. S-a născut la 20 martie 1820, la Bârlad, deşi unii autori susţin că ar fi venit pe lume la Huşi, controversă care se explică prin faptul că părinţii săi, Ioniţă şi Sultana, au avut case şi proprietăţi în ambele oraşe şi în apropierea lor.

Tânărul Alexandru a învăţat la pensionul lui Victor Cuenin din Iaşi, alături de Vasile Alecsandri, Mihail Kogăliniceanu (viitori masoni) şi Matei Millo. În 1835, şi-a dat bacalaureatul în litere, la Paris, şi s-a înscris la facultatea de medicină. A abandonat rapid, alegând dreptul.

În 1839, a revenit în ţară, a intrat în armată, dar a demisionat rapid. S-a căsătorit cu Maria Rosetti, iar în 1848 a participat la mişcarea revoluţionară din Moldova şi la Adunarea de la Blaj. Exilat, s-a adăpostit în Bucovina, iar ulterior a revenit în Moldova, ca judecător la Galaţi şi funcţionar superior în Ministerul de Interne (Departamentul Treburilor Dinăuntru).

Reîntors în armată, a avansat până la gradul de maior, iar caimacanul Vogoride l-a avansat colonel, sperând să-l atragă printre anti-unionişti. Anul 1857 l-a găsit ca pârcălab (prefect) de Covurlui şi Galaţi, iar în 1859 a devenit ministru de război.

Ulterior, ca Domn, ajutat de Mihail Kogălniceanu, a secularizat averile imense ale mănăstirilor, închinate diferitelor aşezăminte religioase din orientul grecesc, lucru benefic pentru ţară. Însă, a secularizat şi averile mănăstirilor româneşti, măsură care a contribuit la slăbirea Bisericii naţionale.

În 1864, a conceput Legea Rurală, pentru împroprietărirea ţăranilor. Camera s-a opus, iar Cuza a dizolvat Adunarea Legiuitoare, promulgând legea, fapt care i-a adus adoraţia din partea ţărănimii.

A acordat atenţie învăţământului obligatoriu şi gratuit, în 1860 a înfiinţat Universitatea de la Iaşi, iar patru ani mai târziu Universitatea de la Bucureşti. A propus Legea electorală, Codul Civil, Codul Penal, Codul Comercial, a reorganizat armata şi a stabilit trecerea la scrierea cu grafia latină.

Referitor la activitatea sa masonică, înainte de a ajunge domnitor al Principatelor Unite, Alexandru Ioan Cuza a fost Maestrul Venerabil al Lojei „Steaua Dunării” din Galaţi. La acel moment, mai existau două aripi ale aceleiaşi Loji, una în Muntenia, la Bucureşti, alta în Moldova, la Iaşi. Unirea Principatelor a fost prefaţată de o unire masonică a acestor trei Ateliere, sub o conducere unică a lui… aţi ghicit, a lui Alexandru Ioan Cuza.

Alexandru Ioan Cuza (sursa www.facebook.com)
Alexandru Ioan Cuza (sursa www.facebook.com)

„Monstruoasa coaliție” a plănuit detronarea lui Cuza și înscăunarea lui Carol I

În anul 1862, Principele a intrat în conflict cu Francmasoneria şi a devenit persona non grata. A fost înlăturat de la conducerea ţării în anul 1866, motivul fiind abuzul de putere, „viciu” de care, până de curând, au suferit și alți conducători ai Francmasoneriei Române, și ei „arși între coloane”.

Referitor la francmasonul Alexandru Ioan Cuza, Emilian Dobrescu, fostul mare istoric al Marii Loji Naționale din România, a scris un pasaj important, în lucrarea sa intitulată „Iluştri Francmasoni Români”.

„Nu se cunosc locul şi data iniţieirii sale, petrecută probabil cînd se afla la studii în străinătate. Există, de asemenea, controverse cu privire la activitatea sa masonică, în ţară. Conform opiniei lui Daniel Ligou, «a aplicat principiile masonice în organizarea noului stat, România»” – Emilian Dobrescu

„Sub conducerea sa a fost creat un Parlament, a fost stabilit dreptul de vot, pentru fiecare categorie socială. Boierii români expropriaţi erau lezaţi în interesele lor materiale şi nemulţumiţi că ideea sacrosantă de proprietate fusese violată. Cum un număr dintre ei erau francmasoni, au avut loc agitaţii cu ocazia reunirilor Lojei Steaua Dunării din Bucureşti. Masonii, nemulţumiţi de guvernarea lui, au organizat un complot cu scopul de a-l detrona” – Emilian Dobrescu

„Aflând de complot, Cuza interzice funcţionarea Atelierului, începând cu anul 1865, fără a putea lua nicio măsură împotriva membrilor complotului. Cuza şi-a obligat astfel propria Lojă să-şi înceteze activitatea, sub pretextul că nu fusese oficializată fondarea sa la Bucureşti” – Emilian Dobrescu

„Pentru a evita luptele intestine, conspiratorii, de comun acord, au decis să ofere coroana regală  unui prinţ străin, şi el mason, Carol I de Hohenzollern. Cuza moare la Heidelberg, în Germania, la 15 mai 1873. Corpul neînsufleţit este adus în ţară şi înmormîntat la Ruginoasa, în Moldova” – Emilian Dobrescu

„Prezent la înmormîntarea lui Cuza, Fratele Kogălniceanu a afirmat: «Ţinea cheia Orientului şi nimic nu se făcea la Orient, nu numai fără ştirea, dar fără voia lui»” – Emilian Dobrescu

„Urmaşii lui Cuza au fost foarte atenţi cu omagierea personalităţii sale. Astfel, în 1875 au fost aprinse luminile Lojei Alexandru Ioan 1 din Orientul Bucureşti, iar după şapte ani, ale Atelierului Cuza Vodă din Dorohoi” – Emilian Dobrescu

Tot referitor la personalitatea controversată a lui Alexandru Ioan Cuza, același Emilian Dobrescu a scris în „Istoria Francmasoneriei Române” de ce era bănuit domnitorul Principatelor Române și de ce a fost „răsturnat” prin lovitura de stat de la 2 mai 1864.

„Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a culminat prin a instaura un regim personal de cârmuire şi corupţie, care a sfîrşit prin atragerea de antipatie a oamenilor politici români. Ca urmare, are loc lovitura de stat de la 2 mai 1864, cu răsturnarea Domnului de către Monstruoasa Coaliţie” – Emilian Dobrescu

„Din Monstruoasa Coaliție făceau parte o serie de masoni: fraţii Golescu, fraţii Brătianu, C.A Rosetti, Manolache Costache Epureanu, Ion Ghica, Gheorghe Grigore Cantacuzino, Dimitrie Sturza, Petre P. Carp, căpitanii Constantin Pillat (ginerele lui C.A Rosetti), Anton Berindei, Anton Costiescu” – Emilian Dobrescu

„Alexandru Ioan Cuza era bănuit că se înţelesese în secret cu Curtea de la Petersburg să aducă pe tron pe ducele de Leuchtenberg, nepotul Ţarului Alexandru al II-lea. Acesta a fost unul dintre motivele răsturnării sale” – Emilian Dobrescu

Pagini din Dicționarul Universal al Francmasoneriei, dedicate Unirii Principatelor (sursa arhivă personală)
Pagini din Dicționarul Universal al Francmasoneriei, dedicate Unirii Principatelor (sursa arhivă personală)
Pagini din Dicționarul Universal al Francmasoneriei, dedicate Unirii Principatelor (2) (sursa arhivă personală)
Pagini din Dicționarul Universal al Francmasoneriei, dedicate Unirii Principatelor (2) (sursa arhivă personală)

Istoricul francez Daniel Ligou: „Mihail Kogălniceanu a aplicat principiile masonice în organizarea statului”

Iată, însă, în continuare, ce spun străinii despre implicarea fenomenului masonic în făurirea Unirii de la 1859. Citatele sunt selectate din „Dicționarul universal al Francmasoneriei”, apărut sub coordonarea lui Daniel Ligou.

„După 1825, fiii boierilor români reveniți din Franța, au pus bazele «Societății Filarmonice», la București. Sub acest nume se ascundea idealul lor național, ieșirea de sub protectoratul rusesc și scăparea de sub jugul turcesc. În mod clandestin, această societate a promovat principiile masonice, sub coordonarea celor trei frați Golești, cu toții francmasoni”

„Articole care vorbesc despre unirea Principatelor Române au fost publicate în ziarele epocii, precum «Jurnalul poporului». În acest cotidian, numele lui Ion și Dimitrie Brătianu, Rosetti și Golescu, apăreau alături de Camille de Girardin și Proudhon. (…) Primele trei Loji, constituite la Galați, Iași și București au avut un rol determinant în crearea statului român”

„În anul 1856, mai mulți masoni români, reîntorși în țările lor, și-au făcut cunoscute interesele în Franța, Anglia, Belgia și Italia, în fața puterilor europene, pentru a le face cunoscute dezideratele lor și a cere acceptul înfăptuirii Principatelor Unite (…). Mai târziu, Mihail Kogălniceanu a aplicat principiile masonice în organizarea noului stat”

„Libertate, Egalitate, Fraternitate” (sursa www.facebook.com)
„Libertate, Egalitate, Fraternitate” (sursa www.facebook.com)

Deviza „Libertate, Egalitate, Fraternitate”, la baza românismului și a făuririi României Mari

Concluzionând, dincolo de propaganda comunistă, ale cărei ecouri par să nu  se fi stins în totalitate, trebuie subliniat faptul că francmasonii români au avut un rol crucial în înfăptuirea Unirii Principatelor.

Dincolo de lecția de istorie, rămâne lecția morală: Principiile libertății și egalității i-au unit pe acești intelectuali, în ceea ce înseamnă „românism”. Francmasoneria română a fost și rămâne un fenomen socio-cultural încărcat de exemple fericite, dar mai ales oferă o perspectivă corectă și vastă asupra trecutului acestei țări.

Unirea Principatelor nu a fost un moment singular cu o asemenea rezonanță. Ea s-a născut din spuma Revoluției de la 1848, condusă tot de francmasoni și al cărei „foc viu” a fost Nicolae Bălcescu.

Aceleași idei au condus, mai târziu, la făurirea României Mari, unde, de asemenea, românii inițiați în această „Frăție Universală” au avut un rol determinant. Peste ani, accederea României în Uniunea Europeană și în NATO va fi tot rodul muncii francmasonilor, dar despre aceste evenimente vom discuta cu altă ocazie…

ADVERTISEMENT
Tags: