Maurice Munteanu a vorbit în podcastul lui Teo Trandafir despre marele său viciu, problemele medicale cu care s-a confruntat, dar și despre accidentul rutier care l-a marcat profund, petrecut în anul 2006.
Fashionistul devenit celebru în urma jurizărilor de la Bravo, ai stil (Kanal D) a povestit despre momentele de cumpănă care i-au marcat viața și procesul de vindecare pe care l-a trăit. Criticul de modă a abordat o serie de subiecte delicate precum anxietatea, tulburările de panică și alcoolismul cu care se lupta.
Unul dintre cele mai emoționante momente ale discuției purtate cu Teo Trandafir, în care și-a pus sufletul pe tavă, Maurice Munteanu a trecut în revistă accidentul în urma căruia cel mai bun prieten al său, Simon, a rămas în scaun cu rotile.
„Veneam de la mare, de la 2 Mai, o chestie clasică, un weekend la mare, care s-a transformat în ceva coșmăresc. Cel mai bun prieten al meu este imobilizat, e în scaun rulant de atunci, medic. El și soția lui sunt oamenii care m-au influențat cel mai mult, în special Simon. A fost o chestiune nefericită și atunci mi-am dat seama cât de fragil este totul. Din fericire, am să îți spun că viața lui nu s-a schimbat, pentru că este una din cele mai tonice și echilibrate persoane pe care le cunosc. A trecut cu o grație infinită peste toate mizeriile din societate cu care se confruntă persoanele cu dizabilități”, a relatat Maurice Munteanu în podcastul lui Teo.
Viața, așa cum ne arată Maurice Munteanu, se dovedește a fi extrem de imprevizibilă, iar după acel accident, fostul jurat de la Bravo, ai stil a dezvoltat o serie de panici, confruntându-se cu depresia și anxietatea. Problemele au început, de fapt, atunci când și-a pierdut tatăl, având doar 19 ani, însă și-a dat seama cât de mult l-a marcat moartea părintelui în timp.
Printre temerile pe care le are specialistul în modă se numără zborul cu avionul. Chiar dacă din exterior lumea ar putea spune că e un pasager relaxat, doar el știe ce gânduri și sentimente are când se află într-un avion.
„Am reușit să iau avionul, dar a fost de coșmar. Eram cu cineva la care țineam foarte mult. Nu a fost deloc confortabil. Apoi am fost de vreo două ori la Cluj. Din afară nu se vede nimic, dacă noi am fi în avion, tu ai crede că nu am nimic. Nu… Ce se întâmplă înăuntru e de o violență pe care nu o pot descrie în cuvinte. Sper să rezolv treaba asta. Am întâlnit o persoană mișto, un doctor foarte bun, care m-a ajutat și sper să funcționeze treaba asta la care lucrăm de 6 luni. Voi începe cu zborulețe, măcar București-Cluj. Îți blochează viața chestia asta, nu numai vacanțele. Îmi doresc foarte mult să ajung la Tokyo, de exemplu, ce fac, merg înotând?”, a completat Maurice Munteanu.
Maurice nu a lăsat ca aceste greutăți să îl definească. A ales să se zbată, să lupte cu anxiettea, citind despre această condiție și apelând la terapeut. Din cauza tulburărilor de panică, a stresului teribil cu care se confrunta, Maurice Munteanu ajunsese să cunoască medicii de gardă de la toate spitalele din București. Până când a ieșit din această lume sumbră i-a fost, însă, cumplit de greu.
„Vreme de câțiva ani, ajungeam la camera de gardă cu simptome de moarte iminentă. Mi se părea că fie voi face un infarct, fie voi face un AVC. Mă cunoșteau toți medicii de gardă, toate asistentele de la toate spitalele. Îmi era rușine de mine și de rușinea mea. La un moment dat, când epuizasem, luasem spitalele private. Nu puteam controla. Până când s-a oprit. Am citit foarte mult despre asta, am făcut și terapie la un moment dat și lucrurile astea sigur că ajută. Am citit mult despre ce înseamnă anxietate, tulburările de panică. Se pare că tulburarea de panică, la 50% dintre cei care se confruntă cu asta, ar exista un fond genetic. Nu e ceva obligatoriu. Eu nu am identificat la mine asta, la ai mei sau la bunici, din cât am reușit eu să îi cunosc”, a mai spus Maurice Munteanu.
În ultimii ani, Maurice a reușit să își schimbe stilul de viață, renunțând la alcool și practicând sport. A și slăbit câteva kilograme. Despre dependența sa, fashionistul a vorbit mai sincer ca niciodată.
„Fac sport acum destul de mult și, de fapt, nu mai beau alcool. După tulburarea asta de panică, începusem să consum foarte mult alcool. Persoanele care mă știu foarte bine știu că eu nu beam, spre deosebire de tata, care a fost un heavy-drinker, sau mătușa mea, care a crescut cu whiskey, cu cognac.
După accident, la o perioadă scurtă, mi-a oferit un amic un pahar de vin alb, rece. M-a convins și am băut o gură de vin și a dispărut panica. Într-o primă fază, relaxează foarte tare, dar după aceea dăunează. Măi, am zis, incredibil, am descoperit soluția. Cum aveam un atac de panică, haț! Am ajuns la un butoi de hațuri. De asta mă și îngrășasem tare. Toate astea vin la pachet cu un comportament alimentar destrăbălat, pentru că alcoolul îți taie pofta de mâncare și, evident, la 1, 2, 3 dimineața ți se face foame.
Și comanzi o pizza. Preț de 10 ani, cam așa făcute, au dus către un număr respectabil de kilograme. M-am speriat, când încă trăia câinele meu, voiam să îl scot la plimbare și am încercat să mă leg la șireturi. Norocul meu este că puneam foarte uniform, dar exista acel burtoi acolo care nu… Eu am știut dintotdeauna că voi renunța la alcool. Sigur, eram funcțional. Plus că îți schimba personalitatea și nu era ok. Mă transformam un pic în Bob din „Twin Peaks”, a mai mărturisit Maurice Munteanu.