Finala Champions League e un meci special. De multe ori, tensiunea uriaşă a alungat spectacolul de pe teren, însă au fost cîteva ocazii în care partidele s-au transformat în veritabile drame. Emoţie, pasiune, tensiune şi orgoliu sînt sentimentele pe care le încearcă jucătorii şi suporterii unei echipe care joacă finala Ligii Campionilor. Aceste trăiri fac ca ultimul meci din competiţia de elită să fie unul memorabil pentru fiecare fan şi pentru fiecare actor din teren. De multe ori, frica de a greşi a jucătorilor şi precauţia antrenorilor au ca rezultat o finală modestă. Însă există şi contrariul, ca tensiunea finalei să fie factorul decisiv pentru depăşirea limitelor arătate de o echipă sau un jucător, moment în care se scrie istoria.
„Sportul începe să fie interesant cînd protagoniştii încep să rateze”, era un citat celebru care ilustrează perfect încărcătura unui meci decisiv. Contează doar acel moment la care sportivii ajung după ani sau zeci de ani de muncă. În finala Ligii, două echipe au la dispoziţie 90 de minute (sau mai mult) ca să arate unei lumi întregi care e cea mai bună. Iar cînd se înfruntă două dintre forţele lumii la fotbal într-un meci decisiv, încleştarea nu poate fi altfel decît spectaculoasă. În această notă, FANATIK vă prezintă cele mai dramatice finale din istoria Ligii Campionilor.
1960: Ploaia de goluri
Real Madrid şi Eintracht Frankfurt au jucat finala Cupei Campionilor în 1960, pe stadionul din Hampden Park din Glasgow. 135.000 de spectatori au asistat la acea partidă, în care Real juca a cincea finală la rînd, precedentele patru cîştigate. Madrilenii au luat din nou trofeul după un spectaculos 7-3, în care Puşcaş şi Di Stefano au marcat toate golurile Realului. Finala din 1960 este considerată şi azi unul dintre cele mai spectaculoase meciuri de fotbal din istorie. La acea vreme, după 5 ediţii de Cupa Campionilor disputate, Real Madrid era singura cîştigătoare a competiţiei. Un an mai tîrziu, seria spaniolilor a luat sfîrşit. În 1961, Benfica reuşea să se impună în cea mai importantă competiţie intercluburi. Meciul din 1960 rămîne şi azi finala cu cele mai multe goluri marcate, 10.
1985: Masacrul de pe Heyssel
În finala din 1985, Liverpool şi Juventus au jucat în ultimul act din Cupa Campionilor pe stadionul Heyssel din Bruxelles. Din păcate, finala a fost umbrită de incidentele petrecute cu o oră înainte de startul finalei. Un grup de suporteri ai lui Liverpool i-a atacat pe cei ai lui Juventus. Italienii au încercat să fugă, în acea învălmăşeală un perete s-a prăbuşit peste suporteri şi a provocat moartea a 39 de oameni, alţi peste 600 fiind răniţi. În ciuda incidentelor, meciul nu a fost anulat, ci s-a jucat pînă la capăt. Juventus a tranşat finala prin golul din penalty (unul inventat!) al lui Platini din minutul 56. După acel masacru, echipele engleze au primit interdicţie în competiţiile europene pe termen nelimitat, ridicată abia în sezonul 1990–91. 14 fani ai lui Liverpool au fost condamnaţi pentru ucidere din culpă.
1986: Cea mai mare performanţă românească
Finala Cupei Campionilor din 1986 le punea faţă în faţă pe Steaua şi pe FC Barcelona. Meciul a fost unul anost, cu puţine ocazii, ambele echipe fiind preocupate să nu încaseze gol. Barcelona era mare favorită, mai ales că finala se juca la Sevilla, pe Ramon Sanchez Pizjuan, cu Regele Juan Carlos în tribune. Meciul a ajuns la penalty-uri, unde Helmuth Duckadam a scris istorie. Portarul Stelei a apărat 4 lovituri de departajare la rînd, performanţă de Cartea Recordurilor. Chiar dacă Majearu şi Boloni au ratat, intuiţia incredibilă a lui Duckadam a făcut ca finala să fie tranşată înainte de ultima serie de lovituri, moment în care Regele Juan Carlos nu înţelegea de ce nu se mai bate… Cîştigarea Cupei Campionilor din 1986 rămîne cea mai importantă performanţă din istoria Stelei şi a României. Steaua a mai jucat o finală, în 1989, însă atunci „roş-albaştrii” au pierdut categoric pe Camp Nou, 0-4 cu AC Milan.
1995: Finala lui Crăciunescu
Finala Ligii Campionilor din 1995 s-a jucat la Viena pe stadionul Ernst Happel. Ajax şi AC Milan ajunseseră în ultimul act, pe băncile celor două echipe fiind doi antrenori uriaşi, Louis van Gaal şi Fabio Capello. Meciul a fost arbitrat de o brigadă românească. Ion Crăciunescu a fost la centru, asistenţi au fost Nicolae Grigorescu şi Tudor Constantinescu, iar rezervă Adrian Porumboiu. A fost o finală tensionată, iar Crăciunescu a avut un meci greu, trebuind să-l potolească la un moment dat pe van Gaal, care a replicat cu o lovitură împrumutată din artele marţiale. Patrick Kluivert s-a dovedit decisiv pentru Ajax, reuşind unicul gol al partidei în minutul 85. A fost ultimul trofeu al Ligii cîştigat de Ajax şi ultima finală arbitrată de o brigadă românească. Olandezii au jucat ultimul act şi în 1996, însă Juventus a cîştigat trofeul după loviturile de departajare.
1999: Thrillerul din prelungiri
Ultima finală disputată pe Camp Nou a fost cea dintre Manchester United şi Bayern Munchen din 1999. Finala a început perfect pentru bavarezi, care au deschis scorul prin Mario Basler în minutul 6 dintr-o lovitură liberă. A fost o finală a marilor ratări, Jancker şi Basler irosind ocazii importante pentru nemţi. Manchester United nu a contat aproape deloc în atac şi nimic nu anunţa finalul dramatic al meciului. Sir Alex Ferguson i-a trimis în teren pe Sheringham şi Solskjaer pe final de meci. A fost mişcarea care le-a adus Liga „diavolilor” din Manchester, pentru că Sheringham în minutul 90+1 şi Solskjaer în minutul 90+3 au marcat cele două goluri care au întors finala şi au trimis trofeul în Regat! Lennart Johansson, preşedintele UEFA de atunci, a coborît în minutul 90 din lojă pentru a-i premia pe cîştigători şi cînd a ajuns pe marginea terenului nu înţelegea de ce sînt jucătorii lui Bayern în lacrimi, pentru că era 1-0 pentru nemţi cînd părăsise loja…
2005: Infarctul de la Istanbul
AC Milan şi Liverpool jucau finala de acum un deceniu pe Ataturk din Istanbul. Italienii porneau ca favoriţi, mai ales că au reuşit să cîştige competiţia în 2003. Începutul a fost de vis pentru rosso-neri, care au marcat încă din minutul 1 prin Paolo Maldini. AC Milan a dominat autoritar prima repriză şi pe finalul ei a mai punctat de două ori prin „dubla” lui Crespo. Toată lumea credea că s-a încheiat totul pentru englezi încă de la pauză. |nsă căpitanul Gerrard a semnat revenirea cu un gol în minutul 54. Au fost 6 minute magice pentru „cormorani”, care au reuşit să egaleze prin golurile lui Smicer şi Xabi Alonso. Meciul a ajuns la loviturile de departajare, unde erou a fost polonezul Dudek. Serginho, Pirlo şi {evcenko au fost vrăjiţi de mişcările executate de acesta pe linia porţii şi au ratat. Liverpool reuşea miracolul, să întoarcă un 0-3 de la pauză şi să cîştige trofeul! AC Milan şi-a luat revanşa doi ani mai tîrziu la Atena, cînd a cîştigat cu 2-1 finala împotriva „cormoranilor”.
2010: Chivu, ultimul român în finală
Finala din anul 2010 a avut loc între Inter şi Bayern Munchen pe Santiago Bernabeu din Madrid. A fost ultima finală în care a jucat un român, Cristi Chivu fiind titularizat de Jose Mourinho în defensiva Interului. A avut viaţă grea pentru că trebuia să îl ţină pe Robben şi a făcut-o cu dificultate timp de 68 de minute, pînă a fost schimbat. Eroul partidei a fost atacantul nerazzurrilor Diego Milito, care a reuşit o dublă şi a adus Interului Liga Campionilor după o pauză de 45 de ani. A fost ultimul meci pentru Jose Mourinho pe banca italienilor, club alături de care reuşea să cîştige tripla în acel an. Cristi Chivu devenea primul român, după o pauză de 10 ani, care joacă într-o finală de Ligă. |n 2000, Adrian Ilie evolua 30 de minute pentru Valencia în finala cu Real Madrid, pierdută cu 0-3. În 2010, a fost ultimul triumf al unei echipe italiene în cea mai importantă competiţie inter-cluburi, însă 5 ani mai tîrziu, Juventus are şansa de a readuce Liga în Peninsulă.
2014: La Decima de Real
Real Madrid e echipa cu cel mai bogat palmares din Liga Campionilor. Madrilenii aveau 9 titluri înainte de finala din 2014 jucată împotriva concitadinilor de la Atletico Madrid pe Estadio Da Luz din Lisabona. Era un meci cu o încărcătură imensă pentru Real, care voia al 10-lea trofeu. Atletico a fost echipa care a început mai bine finala. Godin a profitat de o gafă a lui Casillas şi a deschis scorul cu o lovitură de cap. „Galacticii” s-au chinuit o repriză întreagă să revină în meci şi Sergio Ramos a marcat golul egalizator cînd nimeni nu se mai aştepta, în minutul 90+3. În prelungiri, Real Madrid a defilat şi a înscris prin Bale, Marcelo şi Ronaldo golurile care îi aduceau al 10-lea trofeu din Ligă, un record care pare de neatins în acest moment. Carlo Ancelotti şi-a salvat sezonul în minutul 93, la acel gol al lui Ramos.