Sport

Meciul care a îndoliat o ţară întreagă! Mondialul din 1950, singurul turneu fără finală jucată: “Eu, Papa şi Sinatra am redus Maracana la linişte”

Campionatul Mondial din 1950 a rămas în istorie ca singurul turneu fără finală jucată, dar şi pentru Maracanaço. Brazilia a trăit, în urmă cu 72 de ani, o dramă fotbalistică.
23.07.2022 | 00:32
Meciul care a indoliat o tara intreaga Mondialul din 1950 singurul turneu fara finala jucata Eu Papa si Sinatra am redus Maracana la liniste
Campionatul Mondial din 1950 a adus un meci de care Brazilia nu vrea să-şi mai aducă aminte
ADVERTISEMENT

Pentru orice brazilian, anul 1950 înseamnă drama ratării trofeului mondial. Cu turneul final găzduit în Brazilia, nimeni nu concepea ca Selecao să rateze victoria finală. Naţionala Uruguayului s-a opus marelui vis şi aşa s-a născut Maracanaço, dezastrul unei naţiuni.

Paşii spre dezastrul Braziliei la Campionatul Mondial din 1950

Medaliată cu bronzul la Mondialul din 1938, când Leonidas a devenit “Diamantul Negru”, Brazilia a aşteptat, la fel ca întreaga planetă, 12 ani pentru un nou turneu final. La cinci ani de la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, Campionatul Mondial se întorcea, cu un sistem diferit faţă de ultimele două ediţii.

ADVERTISEMENT

În primă fază, 16 echipe s-au calificat la turneul final, însă doar 13 au ajuns în Brazilia. India, Scoţia şi Turcia s-au retras, astfel că grupele au avut de suferit. Selecao, marea favorită, a pornit perfect, 4-0 cu Mexic, ca mai apoi să aibă parte un semnal de alarmă, 2-2 cu Elveţia. Chiar şi aşa, gazdele au obţinut calificarea în grupa finală, după 2-0 cu Iugoslavia.

Spania, Suedia şi Uruguay au urmat naţionala Braziliei, iar campioana mondială din 1930 ajungea în grupa finală în urma unui succes clar, 8-0 cu Bolivia. Specialiştii erau siguri că selecţionata antrenată de Flávio Costa va câştiga trofeul pe teren propriu, iar startul grupei finale părea să confirme acest lucru.

ADVERTISEMENT

În primul meci, Brazilia a umilit Suedia, scor 7-1, în timp ce Uruguay şi Spania se anulau reciproc. Etapa a doua i-a adus pe brazilieni şi mai aproape de trofeu. Selecao se distrase cu Spania, scor 6-1, în timp ce uruguayenii obţineau victoria cu cinci minute înainte de finalul meciului. În ultima etapă, Brazilia avea nevoie de o remiză în partida cu Uruguay pentru a câştiga trofeul.

Ziarele cântau deja victoria finală a Braziliei

După victoria cu Suedia, ziarele din Brazilia au început să anunţe succesul jucătorilor lui Flávio Costa. În ziua decisivului cu Uruguay, Gazeta Esportiva şi O Mundo scoteau ediţii în care proclamau Selecao drept noua campioană mondială. Siguranţa venea şi pentru că în 1949, la Copa America, Brazilia câştigase trofeul cu 46 de goluri marcate în 8 meciuri şi învinsese Uruguayul cu 5-1.

ADVERTISEMENT

Apăruse şi un cântec, sub numele “Brasil Os Vencedores” (Brazilia victorioasă), care fusese repetat pe durata întregii zile. Angelo Mendes de Moraes, primarul din Rio de Janeiro, le-a ţinut un discurs jucătorilor, în timp ce brazilienii au scos 22 de medalii cu numele jucătorilor.

În cantonamentul Braziliei, politicienii se grăbiseră să le ţină discursuri jucătorilor, în timp ce jurnaliştii realizau interviuri cu cei care în câteva ore erau obligaţi să câştige trofeul. Paulo Machado de Carvalho, preşedintele lui Sao Paulo, a încercat să-l avertizeze pe selecţioner că atmosfera nu era deloc bună pentru un meci decisiv, însă a fost ignorat. “Azi vom pierde”, a fost profeţia bărbatului, după ce a văzut tot circul.

ADVERTISEMENT

Cum a pregătit Uruguayul răspunsul la petrecerea Braziliei

Dacă brazilienii sărbătoreau prematur, jucătorii antrenaţi de Juan López Fontana au pregătit cu seriozitate meciul. În ziua finalei, ziarul O Mundo ieşeise pe prima pagină cu o fotografie a naţionalei Braziliei, sub care era titrat, cu litere de-o şchioapă: “Ei sunt campionii mondiali”.

Obdulio Varela a cumpărat cât mai multe copii ale ziarului şi le-a pus pe podea toaletei. Apoi, căpitanul naţionalei Uruguayului şi-a invitat colegii să-şi facă de cap cu paginile care cântau victoria Braziliei.

Peste 170.000 de spectatori, martori la dezastrul Braziliei

La ora 15:00, pe 16 iulie 1950, Maracana era un viespar. 173.850 de persoane erau în tribune şi toţi aşteptau doar victoria Braziliei. Când George Reader a fluierat startul partidei, Brazilia s-a năpustit în atac, la fel ca în meciurile cu Suedia şi Spania. Apărătorii Uruguayului şi-au învăţat lecţia şi nu au comis greşeli, aşa că la pauză scorul era alb.

Imediat după pauză, Friaça a deschis scorul, în minutul 47, şi Brazilia dădea startul carnavalului. Obdulio Varela a contestat golul şi a susţinut că brazilianul era în poziţie de ofsaid. După câteva secunde, în care arbitrul a fost de neînduplecat, căpitanul Uruguayului a strigat la colegii lui: “Acum este timpul să câştigăm”.

Jucătorii lui Juan López Fontana au pus imediat stăpânire pe joc, iar defensiva Braziliei începea să dea semne de fragilitate. În minutul 66, Juan Alberto Schiaffino egala şi zgomotul de pe Maracana se domolea. Selecao era campioană şi la 1-1. Cu 11 minute înainte de final, Alcides Ghiggia îl învingea pe Barbosa cu un şut moale, care a trecut pe sub portarul Braziliei. Maracana a amuţit şi a rămas aşa până când George Reader a fluierat finalul meciului. Uruguayul era noua campioană mondială, în timp ce Brazilia trăia o dramă, cu fani care s-au sinucis pe stadion, dar şi în celelalte oraşe. Coşmarul a primit numele de Maracanaço, iar fotbalul brazilian a avut nevoie de ani buni ca să treacă peste acest şoc.

“Eu, Papa şi Sinatra am redus Maracana la linişte”, avea să spună Alcides Ghiggia, eroul Uruguayului, peste ani. Brazilia a renunţat să mai folosească tricourile albe cu guler albastru, iar la Mondialul din 1954 a participat cu celebru echipament galben. “În Brazilia, pedeapsa maximă este de 30 de ani de închisoare, dar eu plătesc, pentru ceva de care nu sunt responsabil, de mai bine de 50 de ani”, declara Moacir Barbosa, portarul Selecao, cu doar câteva luni înainte să moară, la 79 de ani.

ADVERTISEMENT