Primul „Mister” din fotbalul românesc, Cornel Dinu, este FANATIK! FANATIK al fotbalului, în care, pentru care, din care a trăit toată viața. A „ars” ca jucător, a „ars” ca antrenor, a „ars” ca președinte de club, „arde” în continuare pentru „sportul-rege”. Și cum un FANATIK adevărat se potrivește „mănușă” cu FANATIK, Mister Cornel Dinu a intrat titular în echipa FANATIK și va „juca” săptămână de săptămână cu editoriale hotărâte și acide , așa cum i-a fost și evoluția pe gazon.
Cornel Dinu nu mai are nevoie de nicio prezentare. Este arhicunoscut în lumea fotbalului mioritic și nu numai. Vă amintim doar că a jucat, la nivel de seniori, 17 sezoane la un singur club, Dinamo București (doar sunt de aceeași… vârstă!), numai în Liga I. Alte vremuri, veți spune. Aveți dreptate, dar cifrele rămân peste vremuri. Adevărat simbol al „câinilor roșii”, Cornel Dinu a „mușcat” întotdeauna – și la propriu, și la figurat! -, din adversari. Cu crampoanele în iarbă, cu verbul acid după retragere, în presă, la televizor, în cărțile sale. Dur, neiertător, cu toată gama de ironii pe care i-o permite și i-o susține o cultură vastă, enciclopedică. În ciuda etichetei „desuet” pusă de globalizarea „de bună voie obligat forțat” a unor timpuri de înregimentare EURO, Cornel Dinu a rămas un patriot care „arde” în continuare, ca să închidem cercul, pentru țară, neam și… Dinamo!
Cornel Dinu nu este un nou-venit în ale scrisului. A mai cochetat cu „meseria” în multe editoriale și analize ale fenomenului fotbal. Are expertiză, are „peniță”, ascuțită!, are „vorbele” la el. A scris trei cărți de amintiri: „Zâmbind din iarbă” (2007), „Jucând cu destinul” (2008) și „Misterele lui Mister” (2019). Trei romane autobiografice (și termenul nu este deloc exagerat!) despre fotbalul anilor ’70-’80, dezbrăcat de minciunile vremurilor respective, frust, dur, adevărul gol-goluț. Trei romane autobiografice mustind de savoarea unei Grase de Cotnari șprițuite rece din viața de dincolo de gazon, în lumea boemă a unor artiști, fie ei ai condeiului, de la Fănuș Neagu la Guță Băieșu, de la Tudorică Mazilu la Conți Bărbulescu, fie ai scenei, de la Fane Bănică la Gigi Dinică, de la Mitică Furdui la Tomiță Caragiu, lume aleasă și dăruită de Dumnezeu cu har dulce de genialitate. Aceasta a fost lumea în care a devenit tânărul Cornel Dinu de la Târgoviște căpitanul lui Dinamo și al echipei naționale. „Procurorul” care va „instrumenta” de azi înainte „dosare” ale fotbalului românesc pe site-ul FANATIK.RO! La bună citire!
„Prezența activă, ironică și galcevitoare în conștiința publică, de mai multe decenii, Cornel Dinu s-a hotărât să-și povestească viață. Și are ce spune acest fiu de boier de Bârlad, inteligent și arțăgos, crescut în umbră Turnului Chindiei, în răcoarea legendarei Vai a Voievozilor și pe pământul sfințit de poeții Văcărești. Părea, prin naștere, hărăzit norocului” – Fănuș Neagu
„În acești ultimi ani orfani de Dumnezeu, fotbalul s-a umplut de neopropagandiști și de milionari cu mărunțiș sub frunți. Când fotbalul nostru a dat semne că se va zdrențui până la ecorșeu, Cornel Dinu s-a tras către scris. Schimbul sau transferul, cum vreți să-l considerați, nu a fost echitabil. Scrisul nu a avut de suferit când unii ziariști au devenit funcționari la federație. Dar fotbalul românesc e cea mai mocirloasă toamnă de când s-a desfrunzit de Cornel Dinu” – Răzvan Ioan Boanchiș