Mihaela Buzărnescu, interviu eveniment: “Mi-a pocnit şi pielea când s-a rupt ligamentul! A curs sânge” Ce spune despre banii din tenis şi Simona Halep

Mihaela Buzărnescu are o carieră în tenis demnă de un scenariu de film. “Miki” a luptat mai mult de un deceniu atât cu adversarele, dar şi cu accidentările. În 2006 a jucat o finală de US Open la junioare care anunţa o carieră strălucitoare. Dar, strălucirea a venit abia 12 ani mai târziu când “Miki” reuşea să urce în top 30 WTA şi să câştige primul turneu WTA. Însă, a fost un deceniu de sacrificii, accidentări şi eforturi în care nu exista nicio garanţie a succesului. 

Din 2017 şi până în prezent, “Miki” a avut o ascensiune fulminantă în clasamentul WTA, de pe locul 540 până pe 29 WTA, în acest moment. Nu este cea mai bună perioadă pentru jucătoarea din România care are 11 înfrângeri la rând în circuit după accidentarea teribilă din meciul cu Svitolina de la Montreal. Mihaela Buzărnescu a acordat un interviu pentru FANATIK în care a vorbit despre provocările pe care le-a avut de-a lungul carierei: accidentări, lipsa banilor, şicanele cu Federaţia Română de Tenis şi multe alte probleme care au stat în calea performanţei.

Mihaela Buzărnescu, interviu eveniment: “Nu am vrut să renunţ la sport din cauza unei accidentări”

Cum ai vedea cariera ta până în 2017, când a început ascensiunea?

– Eu am avut rezultate bune şi la nivelul juniorilor, dar din păcate accidentările nu m-au lăsat să am o continuitate. Au urmat câteva operaţii la genunchi, când eram pe locul 140 WTA. Pe la 18-19 ani am avut câteva probleme la umăr şi am stat departe şase luni. Toate aceste lucruri îşi spun cuvântul. Este foarte greu să revii în circuit şi la un nivel ridicat după o accidentare. S-a văzut şi acum în august, când m-am accidentat la gleznă. A fost o accidentare grea şi complicată şi nu este uşor să revii. Trebuie să avem răbdare şi să nu punem presiune pe noi pentru că este normal să ai o ascensiune progresivă şi să vină meciuri câştigate după un anumit număr de meciuri pierdute.

În 2017 ai apărut şi ţi-ai revoluţionat jocul, reuşind să câştigi meci după meci. Ai pătruns în circuitul WTA din cel ITF într-un timp rapid. Cum s-a întâmplat?

– Am încercat să mă bucur cât mai mult de tenis şi că sunt sănătoasă, nu mai aveam nicio durere la genunchi şi asta m-a ambiţionat enorm, să merg să particip la cât mai multe concursuri, să lupt până la ultima minge, să-mi doresc să văd unde este nivelul meu cel mai ridicat pentru că nu aş fi vrut să renunţ la acest sport din pricina unei accidentări şi atunci presiunea mea era una destul de mică. Aveam energie mereu să joc, nu mă oboseau, iar victoriile mă ambiţionau.

“A trebuit să lupt singură, să îmi adun toate forţele. Mereu am avut acest noroc” 

La tragerea la sorţi pentru BRD Open 2017 nu ai primit wildcard de la organizatori şi toţi am fost surprinşi. Ai fost dezamăgită de această decizie?

– Eu trebuia să primesc un wildcard pe tabloul principal ca să joc. Eu eram deja într-o finală într-un turneu ITF şi nu puteam să mai prind calificările. Din ce am înţeles, înainte s-a stabilit că wildcard-urile se vor da doar junioarelor şi cele care veneau din urmă. Nu am fost cea mai fericită persoană. Jucătoarele mai tinere au nevoie de un wildcard, mai ales că au în faţa mai mulţi de ani joc. Am respectat această decizie, iar în acea săptămână nu am mai jucat nicăieri. Am ales să mă odihnesc puţin înainte să plec alte două turnee ITF. Atunci mi-am spus că anul următor voi juca pe tabloul principal, fără să mai am nevoie de wildcard şi s-a întâmplat.

Între tine şi foşti membri ai federaţiei au avut loc câteva conflicte. Unii nu au avut încredere în tine. Daniel Dobre spunea că „ce poate să mai facă şi Mihaela Buzărnescu, deja are o vârstă”. Cât de mult te-au deranjat aceste vorbe?

Digisport.ro

FOTO "Arată dezgustător". S-a umplut de mușchi după retragere, dar un fost coleg l-a pus la punct: "N-aș face la fel"

– Nu ştiam de chestia asta, că a zis Dobre aşa ceva despre mine. Este opinia dânsului şi o respect, dar aşa crede dumnealui. Nu prea citesc ştirile şi nu sunt la curent cu aşa ceva. Poate ştie mai bine, aşa a văzut el. Fiecare antrenor vede altfel jucătorii şi poate aşa a văzut el rezultatele mele.

Nu pot să nu remarc felul în care ai reacţionat la şicanele Federaţiei. Nu ai primit wildcard, nu ai fost protejata lor. Când au avut nevoie de tine, ai jucat…

– Pentru că o fac pentru ţară, pentru mine, pentru palmaresul meu. Este sportul pe care îl practic încă de când eram mică şi îmi place cât mai mult să joc pentru România, la Fed Cup sau la turneul WTA care se dispută în fiecare an la noi în ţară. Am vrut să profit de orice oportunitate oferită. Nu am ce să fac, a trebuit să lupt singură, să-mi adun toate forţele şi eu am avut parte de acest „noroc” de fiecare dată. A trebuit să muncesc enorm ca să mă afişez cu rezultate. Am fost o persoană puternică, am reuşit să am toate aceste rezultate pe munca mea, iar acest lucru nu poate să mi-l ia nimeni. Doar familia mea se poate bucura de acest lucru, în special tatăl meu, care m-a antrenat de când am început acest sport. Nimeni altcineva nu se poate mândri că mi-a fost alături în cariera mea, pe partea de tenis. Pe partea de recuperare, psihologie, am o întreagă echipă care m-a ajutat, dar pe partea de tenis, aşa este. Eu vreau să mulţumesc pentru fiecare ajutor care mi-a fost acordat.

“Mi-a pocnit şi pielea în momentul în care ligamentul s-a rupt. A curs şi sânge”

Anul 2018 a venit cu primul titlu WTA câştigat la San Jose. Cum te-ai simţit atunci?

– M-am simţit foarte fericită, a fost un vis devenit realitate că am reuşit să câştig un turneu la acest nivel şi nu unul la valoare cea mai mică. A fost o victorie la un nivel mijlociu în circuitul WTA. Îmi doresc foarte mult să nu fie ultimul şi să mai am ocazia să câştig cel puţin unul. Ştiu că nu este deloc uşor. Mulţi spun că este uşor, mai ales dacă ai clasamentul pe care eu îl am. În tenis orice este posibil. Poţi pierde în faţa oricui, cum la fel poţi câştiga împotriva oricărui adversar. Îmi doresc ca oamenii să aibă răbdare şi să nu judece prea mult activitatea naostră sportivă. Avem turnee în fiecare săptămână şi nu putem avea o formă sportivă înaltă mereu. Suntem oameni şi avem şi noi stările noastre şi trebuie ştiut acest lucru.

Spui că poţi bate pe oricine. La Roland Garros ai arătat asta. Ai reuşit să o învingi pe Svitolina şi ai jucat pe Chatrier sub ochii lui Ion Ţiriac. Cum a fost pentru tine?

– A fost, cred, cel mai bun concurs al meu de când joc. Îmi doresc ca pe viitor să mai am parte de astfel de meciuri şi să câştig împotriva unor adversare din elită. Trebuie doar să am încredere şi să continui să mă gândesc la viitor. Nu trebuie să mă gândesc la trecut sau la vreun meci pe care l-am pierdut. Bineînţeles că vor veni şi meciuri pe care le voi pierde.

A urmat un tur trei la Wimbledon, turneele americane şi accidentarea de la Montreal. Poţi să ne spui ce s-a întâmplat atunci?

– Eram foarte hotărâtă, mai ales că revenisem în acel meci. Adversara mea avusese 5-2 şi eu am reuşit să câştig setul. Nu mai ştiu exact scorul din tie-break, dar am câştigat acel set şi îmi dăduse foarte multe aripi. Condusesem cu 3-0, apoi a fost 3-3. Era un scor strâns şi începuse deja să plouă şi simţeam cum se aluneca. Eu i-am spus arbitrei că aş vrea să stăm câteva minute, să aşteptăm să se usuce terenul. Nu a vrut să accepte acest lucru, am continuat, iar după două puncte am alunecat. M-am proptit în piciorul drept. Aşa a fost să fie acea neplăcere maximă care mi-a adus următoarele patru luni pe bară.

VEZI VIDEO ACCIDENTAREA MIHAELEI BUZĂRNESCU DE LA MONTREAL: 

Cred că ţi-ai dat seama în acel moment ce s-a întâmplat şi cât de gravă este accidentarea, nu?

– A fost groaznic. Mi-a pocnit şi pielea în momentul în care ligamentul s-a rupt. A curs şi sânge. La cum arăta piciorul, după câteva zile, toată lumea spunea că este foarte grav. Mi s-a spus şi de operaţie. Uite că am reuşit şi fără operaţie, cu multe sacrificii şi multe ore state cu recuperare, chinuri şi dureri şi plânsete.

“Între 2006 şi 2016? Ce să fac, facultate, masterat, doctorat şi în rest…” 

Cum ai trecut peste acea accidentare? Tu erai într-o formă extraordinară. Urma US Open, pe o suprafaţă care te avantajează şi pe care ai avut rezultate foarte bune.

– Am reuşit să privesc cu mai mult calm această accidentare, faţă de cele două de la genunchi pentru că eram conştientă ce trebuie să fac pentru a mă recupera total. Am avut răbdare şi încredere, am ştiut că o să revin la o stare optimă şi că voi putea să câştig din nou meciuri. Ştiam că o să încep cu un anumit număr de meciuri pierdute, niciodată nu ştii câte. Puteam să pierd şi la 15 turnee în primul tur, ideea este că ştiam că victoria va veni şi voi putea reveni la forma sportivă.

Te mai deranjează accidentarea acum?

– Nu, nu mă mai deranjează în prezent, însă medicii mi-au spus că timp de un an de zile mi se va umfla glezna, va fi mai inflamată şi că voi avea edem osos. Mai vin şi anumite dureri, atunci când apar diferenţe de vreme şi temperatură, dar trebuie să am încredere şi să continui exerciţiile de prevenţie.

În 2006 ai câştigat US Open la junioare alături de Raluca Olaru la dublu. Ce s-a întâmplat între 2006 şi 2016?

– Am urmat cursurile facultăţii, masterat, doctorat şi în rest nu am făcut altceva. Am avut accidentările la umăr şi genunchi care m-au ţinut, adunate, aproape doi ani. Între accidentări, rezultatele au fost unele mediocre. La un moment dat eram locul 140 WTA, când eram în forma cea mai bună. De la suprasolicitare am avut câteva probleme la genunchi.

“Şi acum joc cu rachete folosite, luate de pe eBay, nu sunt toate noi” 

Dacă ai putea să te întorci în timp, în 2006, ce sfat i-ai da Mihaelei Buzărnescu de acum 13 de ani?

– Sincer i-aş spune că ar fi bună o pregătire fizică mai intensă. Să înceapă aeastă pregătire de la o vârstă cât mai fragedă pentru a fi fit. Era şi foarte greu, nu aveam bani să-mi iau preparator fizic. Eram la junioare, urma să fac pasul către senioare. Nu aveam sponsori, trebuia să plătesc totul. Pregătirea fizică este foarte importantă şi trebuie luată cât mai în serios.

Îmi vine în minte o declaraţie pe care ai făcut-o mai demult, în care spuneai că tu ţi-ai luat şi rachete folosite de pe eBay ca să-şi continui cariera.

– Şi acum joc cu rachete folosite, luate de pe eBay, nu toate sunt noi. Modelul pe care îl folosesc eu nu mai este produs de firma Wilson. Sunt în discuţii cu ei, mi-au trimis acum o rachetă modificată, apropiată de a mea. Voi avea ocazia să joc cu ea în următoarele săptămâni, la antrenamente, şi apoi o să mă decid dacă vom finaliza un contract.

“E vorba de sute de mii de euro care se cheltuie de-a lungul anilor pentru performanţă”

Sacrificii pe care le fac părinţii sunt uriaşe pentru ca tinerele fete să ajungă jucătoare de tenis. Cât cheltuie părinţii pentru ca, în cazul fericit, jucătorul să-şi poată susţine cariera?

– E vorba de sute de mii de euro care se cheltuie de-a lungul anilor. Dacă ajungi la un nivel ridicat, unde câştigurile sunt mai mari, după ce te achiţi în România şi în alte ţări de toate taxele, profitul poate fi unul mic atunci, dar părinţii trebuie să-şi asume acest lucru încă de început. Pot fi nişte bani pierduţi, nu trebuie să se gândească la profit. Dezamăgirea poate fi foarte mare la final. Eu până anul trecut nu am avut o satisfacţie financiară şi cu greu mă descurcam. Mergeam şi jucam pentru echipe din alte ţări care îmi plăteau concursul sau deplasări. Era imposibil altfel.

Vorbind de câştiguri, în 2017 ţi-a fost propus să trânteşti un meci în Japonia. Poţi să ne spui ce s-a întâmplat atunci?

– Primim tot felul de mesaje pe conturile de Instagram sau Facebook, când pierdem sau câştigam. Suntem obligaţi să raportăm, de atunci nu mai ştiu nimic. Este o aplicaţie pe care o foloseşti atunci când primeşti vreun mesaj de acest gen. Îl raportezi şi de acolo se descurcă ei. Habar nu am, nu s-a mai întâmplat nimic de atunci.

Simona Halep a reuşit să devină lider mondial în WTA. A fost pentru voi un model, rezultatele ei v-au făcut să credeţi că se poate face performanţă în România, în condiţii mai dificile decât în alte ţări?

– Generaţiile mai mici au luat-o ca pe un model, şcolile au început să implementeze tenisul mai mult cu ocazia aceasta. Nouă ne-a demonstrat că o jucătoare din România poate câştiga un turneu de Mare Şlem sau să fie numărul 1, dar eu mă iau după forţele mele şi nu mă gândesc la acest lucru. Suntem firi diferite şi nu putem compara stilurile de joc sau avantajele şi dezavantajele pe care le primeşte fiecare jucătoare. Datorită ei, tenisul este mult mai bine văzut şi mediatizat. În multe cluburi din ţară, tenisul este mult mai bine văzut. Sper ca şi eu să am o mică implicare, iar mici jucători să mă aibă ca model.

“Cred că Simona Halep are oricând şansa să mai câştige un Grand Slam” 

Ţi s-a părut vreodată că Simona Halep primeşte prea multă atenţie din partea presei, în timp ce restul echipei de FED Cup nu are parte de această atenţie. Te-a deranjat vreodată?

– Este absolut normal ca ea să primească o atenţie aparte, pentru că rezultatele ei şi le-ar dori oricine. Nu putem decât să ne bucurăm cu rezultatele pe care le avem noi şi atenţia pe care o primim noi. Şi noi ne dorim să avem o mediatizare mai mare sau să avem beneficii din partea sponsorilor pentru că ne luptăm toate cu această probleme, să avem o susţinere, dar pe mine nu mă deranjează. Ador să văd o jucătoare din România cu astfel de rezultate, o respect foarte mult. Sper să ating şi eu o performaţă remarcabilă până în momentul în care îmi voi încheia cariera.

În urmă cu câteva zile, Sorana Cîrstea a dat un interviu în care, e adevărat că vorbele au fost interpretate, dar în care spunea că Simona Halep nu prea mai are şanse la un turneu de Mare Şlem pe hard din cauză că au apărut alte jucătoare în circuit care lovesc puternic. Ce părere ai?

– Eu cred că Simona, la fel ca şi alte jucătoare, are şansa să câştige oricând un turneu de Mare Şlem sau să obţină o performanţă notabilă. Eu îmi doresc pentru ea, pentru mine sau pentru orice altă colegă să avem rezultate bune, aşa că nu ne putem da cu părerea doar despre noi personal. Simona ştie cel mai bine, dar ştiu că este foarte motivată şi îşi doreşte să câştige un nou turneu de Mare Şlem.

Tu simţi că ai putea să câştigi un turneu de Mare Şlem?

– Cred că aş putea. Sunt o persoană căreia îi place foarte mult să joace şi care vrea să aibă cât mai multe experienţe pe arene mari. Important este să am o echipă bună lângă mine, care să-mi dea încredeere mereu, dar şi să am o stare fizică foarte bună.

“Mi-aş dori această ocazie, să pozez pentru Sports Illustrated”

Ce ai alege între un turneu de Mare Şlem sau să câştigi Fed Cup cu România?

– Sunt două lucruri diferite. Ne-am dori foarte mult să aducem câştigăm Fed Cup, în acelaşi timp şi un Grand Slam este un turneu individual pe care oricine şi-l doreşte şi jucăm ca să ajungem la un nivel cât mai ridicat. Mi le doresc pe amândouă. Poate cu echipa României este mai uşor să câştigăm Fed Cup-ul, dar aici contează forma fiecăreia în zilele respective şi sunt mai puţine meciuri decât la un turneu de Mare Şlem. Îmi doresc să câştig ambele trofee.

De curând ai făcut un pictorial îndrăzneţ. Te-ai vedea pozând pentru revista Sports Illustrated, aşa cum au făcut Eugenie Bouchard sau Sloane Stephens?

– Sunt o persoană deschisă, care ştie unde sunt limitele acestor pictoriale. Eu m-am bucurat de acest pictorial, mai ales că am avut parte de o echipă profesionistă. Mi-aş dori să am această ocazie, să pozez pentru Sports Illustrated, mai ales că banii sunt folosiţi pentru anumite cauze. Toate jucătoarele au analizat foarte bine aceste oferte şi au ştiut totul înainte. Cu siguranţă mi-ar plăcea. Este o mică relaxare pe care o facem şi noi între turnee. Nu ştiu dacă lumea ştie, dar noi, când suntem la competiţie, nu avem timp de nimic. Avem meciuri, antrenamente, recuperare şi mai avem timp să mâncăm. Nu putem să ieşim, ca să nu pierdem orele de recuperare. La fel se întâmplă şi când suntem acasă.

Cu ce jucător din lume ţi-ai dori să joci la dublu-mixt?

– Am avut ocazia acum să joc cu Marach, care este printre cei mai buni jucători, dar din păcate a fost un moment neplăcut când s-a accidentat din cauza mea. M-a călcat pe gleznă şi s-a lovit la picior, mi-a fost tare teamă să nu fie ceva serios, dar mi-ar plăcea să am cândva şansa să joc şi cu Horia Tecău, care a avut rezultate remercabile. Cu Marius Copil mi-aş dori să joc, mai ales că este mai apropiat de vârstă. Poate la Olimpiadă. Dacă nu sunt vorbiţi deja cu alte fete, va conta şi clasamentul pe care îl vom avea fiecare. Mi-aş fi dorit să joc cu Pete Sampras, care a fost idolul meu. Din păcate nu mai joacă, ce pot să mai fac acum.

“Încercăm să ne găsim timp în America să facem shopping. Altfel, facem shopping online, cu mari şanse de retur”

Simona Halep a spus de multe ori că vrea copii. Ea are un plan pe termen lung în ceea ce priveşte tenisul. Tu te gâdeşti la acest lucru acum?

– Bineînţeles că îmi doresc o familie şi să am copil sau copii. Nu m-am gândit, las totul să vină natural. Când o să găsesc persoana potrivită se va întâmpla. Acum sunt concentrată la carieră, la ceea ce fac pe teren. Vreau să joc tenis atât timp cât mă mai ţin balamele. După 35 de ani m-aş gândi şi la o familie.

S-a scris în ultimul timp despre multe abuzuri, nu doar în tenis, şi în alte sporturi, din partea antrenorilor. Ai auzit despre aşa ceva şi ce părere ai?

Am auzit câte ceva despre anumite jucătoare, dar nu putem avea nicio asigurare că nu sunt. Eu aş spune bârfe. Mi-ar părea rău să fie adevărate. Nu-mi doresc ca o jucătoare să evolueze fiind abuzată sau cu o presiune aşa de mare. Nu aş accepta să am un antrenor care să abuzeze de mine.

Cât stai la shopping? Spuneai că nu ai timp atunci când sunteţi la turnee, aşa că trebuie să compensaţi cumva.

Încercăm să ne facem timp în America, acolo sunt cele mai bune magazine, cu preţuri variate. Când avem turneu acolo încercăm mereu să ne găsim o oră să mergem la cumpărături. Altfel, facem shopping online, cu şanse mari de retur, că nu se potrivesc mereu mărimile. Online-ul este la ordinea zilei.

“Mi-ar plăcea să stau două săptămâni în aceste oraşe, la un turneu de Grand Slam (râde)”

Cine crezi că este cea mai bună jucătoare din lume în acest moment?

E greu de spus. Sunt câteva fete cu potenţial foarte mare, plus cele tinere care vin din urmă. Fiecare are ceva aparte. Simona are un stil aparte, care o face să fie cea mai bună. La fel e la Serena, Wozniacki sau Pliskova. Fiecare are ceva care le face cele mai bune jucătoare. Clsamentul este subiectiv. Osaka este revelaţia tenisului, deja a câştigat două turnee de Mare Şlem şi poate ajunge oricând în top.

Ai o dietă bazată pe produsele fără gluten. Cât de mult de ajută în carieră? A fost o decizie pentru carieră sau pentru viaţa personală?

A fost o decizie în urma unor teste făcute. Sunt la limită cu intoleranţa glutenului. Înainte simţeam cum reacţionează organismul meu când mănânc gluten. De doi ani nu mai mănânc carbohidraţi, mai mult proteine, legume. Le mai combin. Îmi place patiseria, sunt o persoană care adoră pizza. Am intoleranţă şi la lactoză. Încerc să le evit pentru că îmi dă o stare bună.

Care este oraşul preferat?

New York-ul îmi place foarte mult, dar nu ca să trăiesc, doar să stau o perioadă mai lungă acolo. Şi Parisul îmi place foarte mult. Sunt total diferte. Melbourne îmi mai place, dar este foarte departe. Mă descurc cu limba străină în aceste oraşe. Mi-ar plăcea să stau două săptămâni în aceste oraşe, la un turneu de Mare Şlem (râde)

• 1 turneu WTA are Mihaela Buzărnescu câştigat în 2018 la San Jose
• 29 este locul ocupat de Buzărnescu acum în clasamentul WTA
• 540 a fost locul ocupat de Buzărnescu în clasamentul WTA la începutul anului 2017
• 1,582,809$ a câştigat Buzărnescu în carieră din premii