Mihai Covaliu, despre obiectivul României la Jocurile Olimpice de la Tokyo: “Putem obţine 8 medalii!” Exclusiv

În episodul 90 al seriei “Olimpicii României”, preşedintele COSR, Mihai Covaliu a dat un amplu interviu pentru FANATIK în care a vorbit despre obiectivele delegaţiei României la Tokyo, dar şi despre cariera de excepţie pe care a avut-o în sabie.

Mihai Covaliu, carieră de excepţie în scrimă! A câştigat aurul olimpic la 23 de ani

Mihai Covaliu a avut o ascensiune rapidă în structurile importante ale sportului românesc devenind în 2016 preşedintele Comitetului Olimpic şi Sportiv Român. Însă, pentru Covaliu totul a început cu o carieră de excepţie în scrimă.

A participat la patru ediţii ale Jocurilor Olimpice, iar la vârsta de 23 de ani a devenit campion olimpic în concursul individual de sabie la Sydney. A câştigat aurul mondial în 2005 şi aurul european cu echipa în 2006, înainte de a se retrage cu o nouă medalie olimpică, bronz la Beijing 2008.

Tot preşedintele COSR este cel care a dat şi vestea proastă a retragerii Simonei Halep de la Jocurile Olimpice de la Tokyo: “A făcut nişte analize amănunţite în urma accidentării, iar medicii i-au spus că nu va putea juca tenis cel puţin patru săptămâni de acum încolo. Pentru România, Simona reprezintă o mare pierdere şi suntem trişti.”

Digi24.ro

Vedeta de filme pentru adulți Jenna Jameson a mai primit o lovitură după ce medicii i-au spus că mai are câteva luni de trăit

“După ce ne-au explicat că este vorba de săbii, de muşchetari, de cavaleri, de duel, a doua zi toţi eram la scrimă”

Mihai Covaliu a vorbit pentru FANATIK din dublă postură, cea a medaliatului olimpic şi cea a preşedintelui COSR. Discuţia a avansat de la cele mai importante momente ale carierei în scrimă la provocarea de a conduce delegaţia României la Tokyo la o ediţie atipică a Jocurilor Olimpice.

Domnule Covaliu, în primul rând aş vrea să vă întreb cum aţi început scrima?

– Este clar că nu acesta a fost visul meu, să fac scrima. Ca orice copil, atunci când ieşeam afară şi ne jucam în faţa blocului, cel mai comun sport era fotbalul. Toată lumea se pricepe la fotbal. Încă de pe atunci era în inimile tuturor. Astăzi putem vorbi despre fotbal ca o religie, este peste tot pe globul pământesc. Se ştie de fotbal, se joacă fotbal peste tot. Drumul meu a început cu fotbalul. Am jucat tenis de masă, la şcoală am mai jucat handbal, eram în echipa de atletism. Şi dacă mă duc mai mult în urmă, la grădiniţă, prima diplomă a mea era la un concurs de triciclete.

Eraţi prea mic şi pentru bicicletă…

– Da, atât de mic. Tricicletele erau acelea pe trei roţi, dacă vă aduceţi aminte. Cu scrima am început în clasa a III-a în urma unei selecţii la Şcoala Generală nr. 19 în care antrenorii au venit, au povestit despre scrimă, nimeni nu ştia ce înseamnă scrima. După ce ne-au explicat că este vorba de săbii, de muşchetari, de cavaleri, de duel, a doua zi toţi băieţii şi o parte din fete erau la Clubul Sportiv Tractorul să facă scrimă. Dintr-o dată ştiam ce este scrima şi voiam să devenim scrimeri, muşchetari, cavaleri.

“Când am plecat la Sydney îmi amintesc că mi-am spus că oricine poate câştiga din top 10”

Cum aţi transformat hobby-ul în sport de performanţă? 

– A venit natural, neforţat, odată cu timpul. La început antrenamentul era de a dezvolta aptitudinile pentru acest sport. Au început competiţiile, am început să particip la competiţii, să fiu din ce în ce mai bun, să fiu în finală, pe podium şi la un moment dat a fost o dorinţă a mea de a face acest sport şi de a performa.

Digisport.ro

”Monstrul” a murit! Soția sa a făcut anunțul: ”Era în paradisul său”

Succesul a venit repede în ceea ce vă priveşte. La Sydney nu aţi fost printre favoriţii competiţiei, dar aţi reuşit să câştigaţi aurul. Cum aţi trăit acea competiţie?

– Trebuie spus că pentru mine Sydney a fost a doua participare olimpică. Am fost în 1996, aveam deja experienţa olimpică în ceea ce priveşte competiţia cea mai importantă. La Sydney nu am venit doar să particip, aşa cum s-a întâmplat la Atlanta în 1996. Am avut o experienţă foarte folositoare, fetele de la floretă au câştigat o medalie de aur şi una de argint. Laura Badea a luat aurul la individual şi România argintul în proba pe echipe. Nu eram favorit, eram pe locul 10 în topul mondial. Am avut podiumuri în competiţiile internaţionale, îmi învinsesem principalii adversari. Când am plecat îmi amintesc că mi-am spus că oricine poate câştiga din top 10.

“Fiind şi foarte tânăr, nu mi-am dat seama cum mi-a schimbat viaţa”

Aţi spus adevărul…

– S-a întâmplat ca exact numărul 10 să câştige. Eu eram locul 10 şi mă bucur că evaluarea mea a fost corectă şi am câştigat. A fost o ediţie deosebită în care s-au câştigat multe medalii pentru România şi m-am simţit onorat să fiu unul dintre ei.

Deseori, sportivii spun că nu realizează atunci că au devenit campioni olimpici, că au câştigat, ci mai târziu. În cazul dumneavoastră cum a fost?

– Fiind şi foarte tânăr, nu mi-am dat seama cum mi-a schimbat viaţa. Mai ales ca sportiv, o medalie de aur îţi schimbă viaţa. Mai ales ca sportiv. Deja eşti campion olimpic, toată lumea vrea să te învingă, ai demonstrat că ai valoare şi după aceea toată lumea vrea să vadă dacă poţi menţine acel nivel, dacă poţi reconfirma performanţa pe care ai făcut-o acolo. Eu spun că din 2000 până în 2008 cât am fost la cel mai înalt nivel, am demonstrat că sunt un sportiv de valoare şi am fost respectat şi aplaudat de către toţi adversarii.

“Medalia de bronz de la Beijing a fost obţinută mai greu. Medalia de la Sydney este mai importantă, este locul 1”

Ediţia 2004 de la Atena cum aţi caracteriza-o? Este presiunea mai mică fiind deja campion olimpic sau din contră, a fost mai dificil?

– Este mai greu, ai de reconfirmat ceea ce ai făcut la ediţia anterioară. Eram vicecampion mondial la acea vreme, eram printre favoriţi, între primii patru din Cupa Mondială. Mi-a lipsit un singur punct să ajung în semifinale şi acolo aveam adversari pe care îi învinsesem, pe care îi ştiam foarte bine. Un singur punct mi-a lipsit şi am ajuns pe locul 7. A fost o dezamăgire pentru mine, dar un an mai târziu am devenit campion mondial.

În 2008 la Beijing aţi câştigat medalia de bronz…

– Da, am pierdut semifinala. A trebuit să lupt pentru finala mică pentru medalia de bronz şi mi-am încheiat cariera sportivă cu un bronz olimpic, ceea ce spun eu că este foarte onorant. Am ieşit cu fruntea sus.

După ce aţi obţinut bronzul de la Beijing aţi spus că medalia obţinută în China este chiar mai importantă decât aurul de la Sydney…

– A fost obţinută mai greu. Medalia de la Sydney este mai importantă, este locul 1. Dar această medalie a fost obţinută mai greu. Aşa mi s-a părut la vremea aceea. După ce pierzi o semifinală trebuie să dai dovadă de foarte mare putere de a trece peste acest moment şi să lupţi şi să câştigi medalia de bronz. Am fost foarte mândru de ceea ce am reuşit acolo. Apoi am început cariera de antrenor.

“Am un alt examen important al carierei, al parcursului meu: preşedinte al COSR înainte de Jocurile Olimpice de la Tokyo”

Cu dreptul se poate spune..

– Da, a fost foarte bine, cu cea mai mare performanţă la sabie. O medalie de aur la echipe şi un argint la individual. Elevii mei din acea perioadă au reuşit cea mai bună performanţă din arma pe care am practicat-o. În 2012, la Jocurile Olimpice de la Londra am avut un loc 4 la individual, Rareş Dumitrescu. A lipsit foarte foarte puţin să urce pe podium şi să împlinim un vis, să avem două medalii la sabie. Dar, am avut un loc patru şi un loc doi, medalia de argint cu echipa. Un lucru foarte important pentru mine, ca tânăr antrenor. Au fost multe podiumuri cu diferiţi sportivi.

În 2013 aţi trecut la cârma Federaţiei Române de Scrimă şi trei ani mai târziu aţi preluat şefia COSR. Un traseu care v-a dus rapid în vârf…

– În 2013 am preluat preşedinţia Federaţiei Române de Scrimă, iar în 2016 am luat singura medalie de aur a delegaţiei României la Jocurile Olimpice,prin echipa de spadă feminin. În toamna aceluiaşi an am fost ales ca preşedinte al Comitetului Olimpic şi iată-mă acum aici, înantea unui alt examen important al carierei, al parcursului meu: preşedinte al COSR înainte de Jocurile Olimpice de la Tokyo.

“Eu cred că putem să obţinem 8 medalii la aceste Jocuri Olimpice”

Aşa cum aţi spus, aveţi un examen important în faţă în această vară. Ce obiectiv şi ce aşteptări are România la Jocurile Olimpice?

– Ţinând cont de specificul acestei ediţii a JO, ea fiind amânată după un an de pandemie, evaluarea pe care Comisia Tehnică Olimpică pentru Sportul de Performanţă de la COSR, o comisie cu oameni de foarte mare experienţă, a dat un verdict: între 4 şi 6 medalii. O estimare realistă bazată pe calcule şi multe argumente. Ţinând cont de specificul acestor Jocuri Olimpice şi de faptul că la JO se pot întâmpla răsturnări spectaculoase de situaţii, bazându-ne pe ultimele rezultate, eu cred că putem să obţinem 8 medalii la aceste Jocuri Olimpice. Este greu de spus o cifră exactă.

“Când se ajunge acolo, trei zile ai o carantină de făcut în care eşti monitorizat, testat”

Este o ediţie atipică din cauza pandemiei. Din punctul dumneavoastră de vedere, cum vor fi afectate prestaţiile atleţilor?

– Aceste reguli sunt pentru toată lumea. Nimeni nu este favorizat în vreun fel. Toată lumea intră într-o bulă de siguranţă cu două săptămâni înainte de a ajunge la Tokyo. Când se ajunge acolo, trei zile ai o carantină de făcut în care eşti monitorizat, testat. Ai voie să te antrenezi, să mergi o dată pe zi la locul desemnat pentru antrenament, după care intri în program normal. Sigur, respectând aceleaşi norme.

Pentru toţi, aceste norme sunt cunoscute şi trebuie aplicate. Din punct de vedere al formei sportive şi a presiunii psihice la care sportivii vor rezista sau nu, asta vom vedea atunci, la competiţie. Eu spun că sportivii noştri sunt bine pregătiţi, au beneficiat de toate condiţiile, de a ajunge în cea mai bună formă sportivă pentru aceste Jocuri Olimpice. Au cele mai bune echipamente şi eu, personal, mă aştept la cât mai multe surprize plăcute.

“În momentul în care bugetul pentru MTS este de 0,0 ceva, nu putem spera mai mult decât 0,0, da?”

Cum arată viitorul sportului în România? Vă întreb pentru că s-a vorbit mult despre scăderea numărului de medalii odată cu fiecare ediţie a Jocurilor la care am luat parte… Cum vedeţi această tendinţă?

– Este foarte simplu. Culegi ceea ce semeni. Să fac o radiografie foarte scurtă. În momentul în care bugetul pentru MTS este de 0,0 ceva, nu putem spera mai mult decât 0,0, da? Ceea ce se întâmplă şi ceea ce facem acum, este rezultatul unei strategii care vizează maximizarea potenţialului pe care noi îl avem. Nu este o consecinţă a unei investiţii într-un sistem care să producă performanţă.

De aceea, îmi este foarte greu să spun cum va fi viitorul. Există o gândire strategică, cel puţin la COSR, din acest punct de vedere lucrurile sunt foarte clare. Nu putem vorbi de sport de performanţă fără finanţare. Nu putem vorbi de sport de performanţă fără investiţie. Nu putem ajunge la maturitate cu nişte sportivi dacă nu îi susţii când au plecat de jos şi până ajung să facă parte din echipa olimpică, din loturile naţionale. Doar aşa, sistemul va funcţiona.

“Fără strategie este un joc al hazardului, aşteptăm să apară acei supereroi, cum este Simona Halep, Anamaria Brânză sau Marian Drăgulescu”

Aţi spus şi dumneavoastră, sportul este la coada finanţărilor. Pentru ultimele Guverne, sportul nu era o prioritate în România şi acest lucru a fost spus de premieri. Pentru dumneavoastră nu este deranjant să auziţi aceste lucruri că sportul este mereu la coadă? 

– Aici este vorba de educaţie, de proiecte, de sportul de masă, sportul în şcoală. V-am spus la începutul acestei întâlniri că prima mea diplomă a fost la grădiniţă la un concurs de triciclete. De acolo trebuie plecat. De la a semăna, de la a pune bazele pentru ceea ce ne dorim peste 10-20 de ani. Doar în acest mod putem vorbi despre o predictibilitate a performanţelor viitoare. Altfel este un joc al hazardului, aşteptăm să apară acei supereroi, cum este Simona Halep, Anamaria Brânză sau Marian Drăgulescu.

Oameni care au făcut mai mult decât maximum şi au ajuns la nişte performanţe extraordinare. Mi-aş dori să avem competiţii de la grădiniţă. Doar aşa putem continua în şcoală şi mai departe cu cei care îşi doresc să facă performanţă. În vremea noastră se pune o mare presiune pe copii de la vârste foarte mici. Şi nu este în regulă. Lucrurile trebuie canalizate într-un mod natural. Doar aşa putem avea acel sistem care va produce în permanenţă acei sportivi care pot câştiga medalii. Nu toţi copii ajung campioni, nu toţi copii trebuie să ajungă campioni, dar toţi copii şi părinţii trebuie să facă sport.

În încheiere, aş vrea să transmiteţi un mesaj românilor care îşi vor încuraja favoriţii din faţa televizorului…

– Să fie cu inima lângă fiecare sportiv, să trimită energia lor şi să formeze acea echipă în gând, în conştiinţă şi în energie care să îi împingă pe cei care ne reprezintă la Tokyo, să îşi depăşească cea mai bună performanţă a lor.

• 43 de ani are Mihai Covaliu
• 8 medalii este estimarea preşedintelui COSR pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo