Sport sângeros 1. Cum a ajuns băiatul lui Zmărăndescu campion MMA

Silviu Ghering   
în Stiri sportive
15/12/2017, 16:05
Sport sângeros 1. Cum a ajuns băiatul lui Zmărăndescu campion MMA GALERIE FOTO

L-am sunat pe Cătălin Zmărăndescu pentru câteva întrebări despre prima mare performanţă a fiului său, Mihai, care a devenit pe 9 decembrie campion WCMMA la categoria 77 kg, după ce l-a învins pe britanicul Alfie Hawes chiar la el acasă, în Anglia, la Londra. Unde l-am sunat pe preafericitul tată, ştiind că este plecat acolo de 9 ani. Nu ne cunoşteam, mă aşteptam la o voce preţioasă, plictisită, de, omul este cunoscut, este o vedetă în lumea boxului, a luptelor, în MMA şi nu numai… M-am înşelat, vocea a fost amabilă, chiar prietenoasă, m-a surprins când mi-a spus „Sunt la volan, pe drum prin Ungaria, mă întorc în ţară”. N-am prea înţeles de ce vine cu maşina şi nu cu avionul, dar m-am gândit că poate a fost omul în vacanţă pe undeva pe aproape… Pe aproape de adevăr nu eram eu!

A rămas să ne auzim şi să ne vedem după ce ajunge în ţară. Fără ifose, „n-am timp, să vedem, mai vorbim, sună-mă mâine” şi alte combinaţii de… eschivare. Ne-am văzut chiar a doua zi, a venit şi Mihai, un adolescent firav la prima vedere (!), cu o faţă senină, fără urmă de vânătaie (!!), cu degete lungi, fine, de pianist (!!!), nicidecum de luptător MMA! De campion MMA (VEZI AICI MECIUL CU ALFIE HAWES!), pentru că a venit cu centura de campion WCMMA. În rucsac! Şi după ce Zmărăndescu senior a răspuns la saluturile câtorva tineri pe care nu-i cunoştea – „Mă mir, dar mă şi bucur că nu m-a uitat lumea” – dialogul s-a legat fără nicio „încălzire”.

Vrei să citești acasă, în siguranță, TAIFASURI, revista ta preferată? Abonează te ACUM doar la oficiile Poștei Române! Surprize + CD urile preferate doar pentru ABONAŢII TAIFASURI

Mihai, fiul lui Cătălin Zmărăndescu, a cîştigat primul său titlu MMA

De ce atâtea mii de kilometri cu maşina şi nu cu avionul?

Cătălin: Păi simplu… Mă întorc definitiv în România şi după nouă ani petrecuţi în străinătate mai ai lucruri de cărat. Am mai trimis noi şi cu tirul, dar tot mai rămân aşa, nimicuri, haine, obiecte personale, pe care trebuie să le aduci şi nu poţi să le cari cu avionul pe toate.

Definitiv ai spus?

C: Da, definitiv.

Şi ce vei face în România, ştiu că te-ai retras în primăvară…

C: Mă stabilesc acasă, la Târgovişte, acolo este şi sora soţiei mele cu familia, o să-mi deschid o academie de lupte într-o sală pe care o amenajăm acum.

Este posibilă o revenire în ring… pardon, în cuşcă… deşi sună tare urât „în cuşcă”…

C: Mi-aş fi dorit să-mi fac meciul de retragere în România, deşi l-am făcut la Londra… Nu spun nu niciodată… Dacă se va ivi ocazia perfectă, vorbesc de un adversar bun, de un premiu bun, că toţi ne gândim la partea financiară, nu mai suntem acum 30 de ani să ne luptăm doar pentru glorie, avem familii de întreţinut şi avem nevoie de partea financiară. Lăsând la o parte gloria, şi partea financiară contează mult în sportul ăsta în care, la cel mai înalt nivel, ai doar două, trei lupte pe an, deci contează bursa.

Loading the player…

„Mihai este one man show”

Ai cinci titluri mondiale…

C: Exact. Unul la box, patru la MMA, în organizaţii diferite. Titlul mondial la box l-am luat la semipro, IBA, l-am apărat de două ori, iar cele de la MMA şi pe ele le-am apărat cel puţin de două ori pe fiecare. Se spune că un titlu mondial e al tău după ce l-ai apărat deja de trei ori. Trei le-am apărat de trei ori, două de două ori.

Câte meciuri ai pierdut?

C: Nu ştiu, n-au fost multe… dar chiar nu ştiu câte… n-am ţinut socoteala la înfrângeri. La mine a fost ori la bal, ori la spital, ori câştig, ori pierd, de aceea meciurile mele n-au fost lungi. Uite, Mihai e diferit, are alt stil de luptă, toată lumea îl aştepta să-l vadă ca pe mine, ori la bal, ori la spital, dar e altfel, se bazează… de altfel tot MMA-ul modern se bazează foarte tare pe tactica de luptă, pe gândirea sportivului în timpul luptei, e total diferit.

Se poate spune că Mihai e mai cerebral, mai… aşezat?

C: Din punctul meu de vedere, ca antrenor, are un atuu prin faptul că e un copil deştept, care învaţă din greşelile mele… şi din plusurile mele în acelaşi timp. Şi şi-a creat propriul lui stil… Este un one man show. Nu este genul care se duce la luptă, bam, bam, bam şi a plecat… Nu, el dacă nu face spectacol, nu se simte bine. (n.a. – a fost momentul în care Mihai, foarte sobru până atunci, a zâmbit prima dată). Eu înaintea unui meci mă închideam în mine, nu discutam decât foarte puţin numai cu staff-ul meu, nu mai răspundeam la telefon, abia după meci vorbeam cu familia, cu prietenii… El este opusul, este pus pe glume, pe şotii, inclusiv cu o zi înainte de meci dacă mă vede dormind prea mult dimineaţă vine şi-mi toarnă apă în cap să mă trezească să mergem mai repede la sală, năzbâtii de-astea… E pragmatic, e dezinvolt… Într-un cuvânt, dacă ar fi să-l caracterizez, merge la luptă parcă ar zice „Tată, mă duc şi eu la McDonald’s să mănânc un sendviş”. Asta-i părerea mea ca antrenor.  

Loading the player…

Şi ca tată? Cum e să-ţi vezi copilul tău bătut?

C: Dacă te uiţi la el, n-are niciun semn, ia uite! (n.a. – îi ia faţa cu mâna, o întoarce într-o parte şi alta, îl mângâie uşor când retrage mâna, Mihai zâmbeşte a doua oară) Asta-i faţă de campion la câteva zile de la luptă? Ai luat titlul fără luptă? Ai fost acolo? (n.a. – râd amândoi) Şi a avut un meci greu, a fost co-event, n-a fost main-eventul serii, dar toată lumea a spus că trebuia să fie main-eventul, dovadă mesajele pe care le tot primesc de la manageri şi promotori că vor să-l aibă în galele lor, Mihai semnând acuma cu o promoţie foarte mare care-i reprezintă interesele şi-l impresariază, Elite MMA Agency, deja eu, ca şi antrenor, nu mai pot să fac lucrul ăsta, pot numai să-i supraveghez antrenamentele şi să încerc să-l îndrum cât mai bine, altcineva se ocupă acum de interesele lui, atât financiare, cât şi sportive.

„Mă vede ca pe un bătrânel neputincios, pe care nu-i bine să-l loveşti…”

La antrenamente există luptă efectivă între voi, lovituri, sau doar îi coordonezi mişcările, stilul? Sparring-partner cine e?

C: Eu l-aş lăsa pe el să răspundă…

Mihai: Sparring-partner… de multe ori mă ajută tata la sparring, deşi e cam greu, că diferenţa de kilograme e foarte mare (n.a. – râde când tata se încruntă la el)

C: Adică eu am cam 115 şi el 77… m-am gândit la un moment dat să fac un sacrificiu să mă duc undeva la 90 de kilograme ca să pot să-l ajut mai mult, să-i fiu partener, dar tot chinuială e…

Şi cum e să daţi şi tu, şi tu… Tu, Cătălin, în copilul tău. Tu, Mihai, în tatăl tău.

C: Pentru mine, din momentul în care a intrat în sală, Mihai nu mai este copilul meu, este sportivul meu…

Şi te poţi detaşa?

C: Da, mă pot detaşa. Eu toată viaţa mea am încercat să-mi ajut sportivii, incluzând antrenamentele în care eu am fost sparring-partnerul lor, pentru că aşa mi-e mult mai simplu să-i corectez, mult mai simplu să le arăt unde greşesc. Şi atunci, făcând sparring, în momentul în care ei nu acoperă, de exemplu, capul, sau nu se blochează bine, sau nu fac combinaţii de lovituri bine, oprim în momentul ăla sparringul şi repetăm, repetăm, repetăm până când sunt sigur că a înţeles şi şi-a însuşit acea lipsă. Cam asta-i din punctul meu de vedere. Din punctul lui…

M: Din punctul meu de vedere, să fac sparring cu tata este foarte greu. Încerc să-mi fac jocul tehnic, dar nu pot să-l ating… sau să-l lovesc…

C: Mă vede ca pe un bătrânel neputiincios, pe care nu-i bine să-l loveşti, să-l superi… (n.a. – râd amândoi)

M: Nu să-l supăr, dar e tatăl meu până la urmă şi chiar dacă în sală este „Coach”, aşa-i spun eu, e ca şi fratele meu, îi mai spun şi „Bro”, şi nu mă lasă inima să fac sparring cu el… De aceea când am fost acuma în Anglia să mă pregătesc pentru ultimul meci, am fost la mai multe sparringuri, cu luptători foarte buni…

C: Luptători din UFC, cea mai mare divizie de arte marţiale mixte din lume…

M: Da, cu care am avut ce să lucrez, ce să învăţ, am avut parteneri foarte buni de sparring, la un momet dat, când m-am uitat cu cine am făcut sparring şi vedeam acolo profesionişti 5 cu 0…  şi 5 cu 0 era cel mai slab rezultat…

Ce înseamnă asta?

C: 5 cu 0 înseamnă 5 meciuri câştigate, 0 pierdute… la profesionişti… ăsta era cel mai slab, ceilalţi aveau 7 cu 0, 10 cu 0, unii dintre ei deja în primăvara anului viitor păşesc la UFC, Nathaniel Wood, Daniel Perez, ăştia trec la UFC anul viitor.

Şi tu îl dai pe mâna celor mai buni dintre cei buni?

C: Partea bună pentru Mihai abia acuma spun eu că începe. Pentru că, uşor, uşor, a început să se integreze într-o lume care pentru români e mai greu de accesat, şi datorită mie că mă cunosc cu ei, cu antrenorii lor, l-au acceptat pe Mihai în mijlocul lor. Pima dată când am fost cu el acolo, au fost mai reticenţi, nu l-au prea băgat în seamă. După al doilea sparring şi-au schimbat toţi comportamentul faţă de el şi l-au adoptat de parcă erau fraţi mai mari şi toată lumea încerca să-l ajute cu sfaturi, cu una, cu alta… cu tot ce se poate în acest sport. Inclusiv la meciul de titlu toţi au fost acolo ca să-l suţină, asta a fost o chestie grozavă, înseamnă că îl aceptă în familia lor, mai ales că a semnat cu acelaşi promotor pe care îl au şi ei, Chris Fig, managerul Elite MMA Agency. Eu zic că are un plus Mihai că eu am fost în lumea asta de mult… Şi nu am fost degeaba. E foarte frumos când mergi afară şi oameni simpli de pe stradă vin să dea mâna cu tine, „Tu eşti luptătorul ăla român, te cheamă cu Z…”, e bine când laşi urme pe unde treci… Iar la un meci de acest gen să se ridice englezii în picioare să-l aplaude… pentru mine a fost mai mult decât o bucurie.

Loading the player…

„Până în momentul acesta Mihai e un fel de roboţel” 

Tot nu mi-ai răspuns la obiect… Când eşti pe margine şi Mihai e în cuşcă şi e într-un moment dificil, şi e lovit dur, ce simţi?

C: Încerc să-i dau în momentul acela sfaturi privind cea mai bună tehnică pe care ar trebui să o adopte, ce trebuie să facă el, din punctul de vedere al celui de pe margine care vede mult mai bine lucrurile, pentru că de pe margine se vede mult mai bine. Până în momentul acesta Mihai e un fel de roboţel, cu mici lipsuri, normal, că e la început, mici lipsuri pentru nivelul la care suntem, mari lipsuri pentru nivelul cel mai mare (n.a. – Mihai schiţează doar o grimasă de nemulţumire), poate şi din cauza faptului că nu stă tot timpul cu mine, sau nu stătea, să poată să se pregătească tot timpul cu mine, el se pregătea în Bucureşti, venea la mine, în Anglia, câte o lună, două, depinde de meci, era destul de complicat. Acum, venind în România, o să ne fie mult mai simplu, chiar dacă el stă la Bucureşti şi eu stau la Târgovişte (n.a. – Cătălin este despărţit de prima soţie, mama lui Mihai, cu care locuieşte acesta, de 10 ani), chiar dacă el merge şi se pregăteşte şi în Bucureşti, la sala unuia dintre cei mai buni luptători din România, Ionuţ Atodiresei. Pe mine nu mă deranjează lucrul ăsta, poate să meargă oriunde, important este ca atuncea când vine să se pregătească cu mine să nu vină cu minusuri şi în fiecare zi să mai urcăm o treaptă, nu să coborâm.

Va urma în curând Sport Sângeros 2, a doua „serie” a interviului cu Cătălin şi Mihai Zmărăndescu în rolurile principale. Veţi afla de ce a dat Mihai fotbalul pe lupte după 9 ani la Steaua şi la West Ham United, tocmai când West Bromwich Albion făcuse o ofertă de 250.000 de lire sterline pentru  el. Avea doar 14 ani…

„Mihai şi-a creat propriul lui stil… Este un one man show. Nu este genul care se duce la luptă, bam, bam, bam şi a plecat… Nu, el dacă nu face spectacol, nu se simte bine” – Cătălin Zmărăndescu

„Pentru mine, din momentul în care a intrat în sală, Mihai nu mai este copilul meu, este sportivul meu” – Cătălin Zmărăndescu

„Din punctul meu de vedere, să fac sparring cu tata este foarte greu. Încerc să-mi fac jocul tehnic, dar nu pot să-l ating… sau să-l lovesc… e tatăl meu până la urmă şi chiar  dacă în sală este „Coach”, aşa-i spun eu, e ca şi fratele meu, îi mai spun şi „Bro” şi nu mă lasă inima să fac sparring cu el…  – Mihai Zmărăndescu

„Ultimul lucru pe care i l-am spus înainte să înceapă lupta a fost «Nu uita că eşti român!». Îl cunosc, asta l-a ambiţionat la maximum, mai ales că în gala precedentă, unul dintre partenerii lui de antrenament, elev şi el al Academiei Zmărăndescu, a fost învins, iar promotorul a spus «Great Britain – România 1-0!» Asta i-a rămas lui în minte şi a vrut să răstoarne situaţia” – Cătălin Zmărăndescu

„Meciul a fost super greu, nu mă aşteptam. Alfie a evoulat foarte mult de la ultimele lui meciuri şi s-a văzut că s-a pregătit foarte bine. Ne-am bătut trei reprize într-una, dar am dovedit ce înseamnă să fii român, cum şi fanii mei au dovedit ce înseamnă să îţi susţii favoritul. Le mulţumesc din suflet, nu aveam cum să nu câştig la ce atmosferă au creat pentru mine. Şi, ca întotdeauna, nimic nu ar fi fost posibil fără ajutorul tatălui meu, care o să fie în colţul meu, ca main-coach, până la capăt” – Mihai Zmărăndescu

17 titluri din care 5 mondiale – unul la box, 4 la MMA – a câştigat Cătălin Zmărăndescu în 37 de ani de lupte (şi-a început cariera cu lupte libere la… 7 ani!)

115 kg are Cătălin Zmărăndescu la 1,80 m şi… 45 de ani!

8 decembrie este data în care Mihai Zmărăndescu a semnat un contract de reprezentare cu Elite MMA Agency, cea mai importantă agenţie britanică de impresariat din sporturile de contact

 

Închide ×

FANATIK.RO utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea si în activitatea curentă a FANATIK.RO cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie.

Am înțeles