FCSB a câştigat în 2024 primul titlu după o pauză de 9 ani. Roş-albaştrii au avut un parcurs impresionant şi în Europa League, acolo unde au obţinut deja calificarea în faza play-off-ului, cu două meciuri rămase de disputat.
Mihai Stoica a câştigat premiul “Managerul anului” în cadrul SUPER GALEI FANATIK. Conducătorul roş-albaştrilor a acordat un amplu interviu despre performanţele reuşite de FCSB în 2024, parcursul în Europa, relaţia de colaborare cu Gigi Becali, dar şi titlul care i-a rămas la inimă:
Domnule Mihai Stoica, un an 2024 excelent pentru FCSB, nu?
– Trebuie să vă mărturisesc că suntem peste aşteptări. Campionatul părea că o să-l câştigăm, ar fi fost un mare insucces şi o mare surpriză, neplăcută. Parcursul în Europa este mult, mult peste aşteptări. Am câştigat împotriva a trei campioane, dintre care două sunt campioanele Greciei, în deplasare, şi Danemarcei. Ţări care ne sunt, indiscutabil, superioare din punct de vedere fotbalistic.
A fost o descătuşare în momentul în care aţi câştigat campionatul? L-aţi câştigat lejer, chiar şi la înjumătăţire…
– Probabil trebuia să se mai înjumătăţească o dată şi atunci erau mai multe şanse pentru oponenţi. A fost doar o glumă, nu s-a vrut o aroganţă, nu mai am eu vârsta să recurg la mijloacele la care am recurs acum mulţi ani, care la un moment dat s-au şi întors împotriva mea. Descătuşare, da. Dublă descătuşare. Am câştigat de două ori. O dată pentru meciul cu Farul, pe care nu trebuia să îl pierdem, eram matematic campioni. Şi a doua oară: cu CFR Cluj, când 55.000 de suporteri au asistat la premiere. A fost ceva emoţionant, nu aş spune că trăieşti o dată în viaţă că eu am mai trăit… e a şasea oară. Dar mai vreau.
Dintre cele şase titluri care este special?
– Urziceniul, clar. Când am pornit în aventura asta, în 1992, mi-am spus că trebuie să câştig un titlu de campion. Aproape imposibil, eram la Galaţi şi pe vremea aia nu se plimbau conducătorii de la un club la altul. În 2005 am câştigat primul titlu cu Steaua, a însemnat mult, dar cel din 2009 cu Urziceniul are un loc special în inima mea. A fost venit de nicăieri. Şi chiar dacă au lipsit foarte multe ingrediente: suporteri, expunerea, dar a rămas tatuat pe suflet. A fost ceva ieşit din comun.
V-aţi întors în 2011 la Steaua, aşa se numea atunci. Care a fost cel mai dificil moment de atunci?
– Mi-e greu să găsesc un moment greu, profesional. Pentru că am avut momente grele în viaţă. Şi fiind cu urmări atât de mari, cele din fotbal au rămas aşa… fără urmări. Da, au fost momente grele, dar niciunul care să mă fi marcat pe viaţă.
Mulţi spun că le-ar fi imposibil să lucreze cu Gigi Becali. Dumneavoastră o faceţi de atâţia ani. Care e secretul acestei colaborări?
– Dintre cei care spun că nu ar vrea să lucreze sunt mulţi cei cărora nu le va propune niciodată să lucreze. Pentru că atracţia e mare. Clubul ăsta e ceva special. Ne-am pierdut numele, palmares, sper eu temporar. Ce-a rămas? Un bazin de suporteri care creşte inimaginabil, în fiecare seară. Văd generaţii din ce în ce mai tinere. Există, după miezul nopţii, că noi aşa jucăm, noaptea, copii de 5-6 ani, care vin şi vor să facă poze, să ia autografe de la jucători, de la toată lumea.
Nimeni nu poate să conteste asta şi oricine trăieşte în acest fenomen, îşi doreşte asta. Este îngrozitor să faci performanţe într-un club unde nu ai suporteri. Pentru că nu ai pentru cine să le faci. Pentru cine să le faci? Din punctul ăsta de vedere, nimeni, niciodată, nu va ajunge nici măcar să ne deranjeze. Locul 1 e clar, pentru locul 2 se bat alţii. Cel puţin din punctul ăsta de vedere. Sportiv, au fost perioade în care CFR a dominat fotbalul românesc, mult înainte când Dinamo a lui Cristi Borcea a dominat fotbalul românesc. Degeaba domini fotbalul românesc, dacă nu ajungi în Europa.
Aşa, despre colaborarea cu Gigi Becali…
– Nu e niciun secret. Este vorba de compatibilitate. Şi cred că e greu să găsească pe cineva compatibil (râde), dar eu m-am obişnuit din 2002, cu pauzele aferente, dar din 2002 până în 2024 este o viaţă de om.
Dar pentru parcursul excelent din Europa care e explicaţia?
– Secretul pentru Europa? Dacă l-aş ştii, nu l-aş spune, dar crede-mă că nu-l ştiu. Ştiu sigur că băieţii ăştia ai mei vorbesc de antrenori. Au pregătit aproape fără fisură, tactic, meciurile astea. Cred că meritul le aparţine. S-a creat impresia asta falsă că FCSB nu are antrenor, că Gigi face şi drege. Nu, nu… FCSB are antrenori, care la un moment dat sunt puşi în situaţii foarte delicate, din care ies mereu cu brio.
Cum l-aţi descoperit pe Elias Charalambous, ironizat de o mare parte a opiniei publice, în momentul în care a venit?
– Înainte era ironizat, acum este subestimat. Am mai spus-o, am puţini oameni cu care colaborez, iar unul dintre ei este Georgios Fougias. El mi l-a propus, am avut încredere, aşa cum am avut încredere că l-am luat pe Protasov şi l-am luat şi pe el acum.