News

Mihail Gorbaciov, în „Memoriile” lui Silviu Brucan. Liderul de la Kremlin a aprobat răsturnarea lui Ceaușescu, dar Partidul era „condamnat” să conducă România

În „Memoriile” sale, fostul demnitar comunist Silviu Brucan povestește cum Mihail Gorbaciov s-a declarat de acord cu răsturnarea lui Nicolae Ceaușescu, însă Partidul trebuia să rămână forța conducătoare în România.
31.08.2022 | 13:16
Mihail Gorbaciov in Memoriile lui Silviu Brucan Liderul de la Kremlin a aprobat rasturnarea lui Ceausescu dar Partidul era condamnat sa conduca Romania
În Memoriile sale, Silviu Brucan rememorează întâlnirea în cadrul căreia Mihail Gorbaciov i-a dezvăluit condițiile eliminării lui Nicolae Ceaușescu (sursa montaj FANATIK)
ADVERTISEMENT

Încă din start trebuie precizat că demersul nostru este pur memorialistic, prilejuit de moartea fostului lider al URSS, Mihail Gorbaciov. Silviu Brucan, autorul cărții „Generația irosită”, a fost un personaj controversat, care a trecut din poziția de potentat comunist la disident anti – Ceaușist, cu relații în cercurile de spionaj capitaliste și, ulterior, la cea de… analist politic, în România post – decembristă. Audiența sa la Gorbaciov, în timpul căreia acesta din urmă a afirmat că dorește eliminarea lui Ceaușescu, dar condiționată de continuarea supremației PCR, rămâne o mărturie interesantă, despre o perioadă tulbure…

Brucan-Silviu-Generatia-irosita
Coperta volumului de memorii al lui Silviu Brucan, intitulat „Generația irosită” (sursa cercetare-memorialulrevolutiei1989.ro)

Silviu Brucan, în „Memoriile” sale: „De la început, Gorbaciov a declarat că este de acord cu răsturnarea lui Ceaușescu, cu condiția menținerii PCR ca forță conducătoare!”

Silviu Brucan devenise persona non grata pentru regimul de la București după „Scrisoarea celor 6”, în care, alături de alți demnitari comuniști (Gheorghe Apostol, inițiatorul documentului, Constantin Pârvulescu, Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu și Grigore Răceanu) denunțau politica dură dusă de Nicolae Ceaușescu.

ADVERTISEMENT

Peceput de unii drept un act de curaj, de alții mai mult drept o trădare, pentru că se punea, justficat, problema apartenenței semnatarilor la serviciile secrete străine, documentul l-a salvat de Brucan de o reacție mai dură din partea autorităților de la București, totul culminând cu un blând arest la domiciliu, care nu l-a împiedicat pe „Oracolul din Dămăroaia” (așa cum a fost poreclit mai târziu) să ofere interviuri pentru Washington Post etc.

De altfel, „Scrisoarea celor 6” fusese difuzată atât la BBC, cât și la Radio Europa Liberă, iar Silviu Brucan (n.r născut Saul Bruckner) era privit drept o persoană credibilă, mai ales prin prisma relațiilor pe care și le crease în perioada în care fusese detașat (cu ajutorul lui Iulian Vlad), timp de șase luni, la Washington. Chiar în acea perioadă, Brucan l-a cunoscut pe ambasadorul URSS în SUA, Anatoli Dobrinin, cel care avea să-i faciliteze întâlnirea cu Gorbaciov, din 1988.

ADVERTISEMENT

„Când am trecut la chestiunea care mă durea pe mine mai mult, România, el (n.r Gorbaciov) a deschis discuția, dovedindu-se perfect în temă. De la început a declarat că este de acord cu acțiunea de răsturnare a lui Ceaușescu, cu condiția ca ea să fie concepută și realizată astfel încât să ducă la menținerea Partidului Comunist ca forță politică conducătoare în România”, a scris Brucan în lucrarea citată, publicată în anii 1990 și 1992, la editurile Universul & Calistrat Hogaș.

Mihail Gorbaciov Nicolae Ceaușescu
Mihail Gorbaciov și Nicolae Ceaușescu, în timpul vizitei tensionate pe care liderul de la Kremlin a întreprins-o la București, cu puțin timp înainte de Revoluție (sursa hepta.ro)

S-a ținut „Gorby” departe de „treburile interne” ale Bucureștiului?

Într-adevăr, „Gorby”, cum era poreclit în Occident, ducea o politică reformatoare, dar… numai pe jumătate. Liderul de la Moscova inventase „Perestroika”, un sistem de reforme care urmau să conducă la un tip de „comunism cu față umană”. În schimb, avea limitele sale, precum stoparea avântului naționalist în Țările Baltice, dar, în primul rând, continuarea hegemoniei partidelor comuniste în țările „roșii”, evident sub tutela PCUS (Partidul Comunist al Uniunii Sovietice).

ADVERTISEMENT

„Aici era, într-adevăr, călcâiul lui Ahile pentru Gorbaciov și cred că tot aici a fost diferența specifică între URSS, unde Partidul Comunist a rămas în picioare în întreaga perioadă gorbaciovistă, și în țările est – europene, unde revoluția a zdruncinat din temelii Partidul Comunist, chiar acolo unde inițiativa schimbării a venit de la aripa reformistă din partid, cum a fost cazul Ungariei sau al Bulgariei. Este diferența dintre original și copii scoase cu indigoul”, a continuat Brucan.

ADVERTISEMENT

Viitorul sfătuitor al lui Ion Iliescu, primul președinte din epoca democrată a României (și el educat la Moscova…), a evocat răspunsul pe care i l-a oferit liderului sovietic: „M-am gândit puțin și i-am răspuns: Totul va depinde de comportarea celor din organul conducător al partidului, Comitetul Politic Executiv, și un test apropiat îl va constitui reacția lor la „Scrisoarea celor 6”. Trebuie ținut seama, tovarășe Gorbaciov, de aceea că toți semnatarii Scrisorii sunt oameni importanți, dar niciunul nu deține putere în momentul de față”.

În opinia lui Brucan, cheia problemei rămânea în mâinile celor care ocupau funcții esențiale în partid, în stat, în armată și în Securitate, care, până în momentul respectiv, creaseră un zid în jurul dictatorului de la București.

Autorul „Generației irosite” a menționat că Gorbaciov a fost de acord cu respectiva idee, dar că repeta aproape mecanic: „Partidul trebuie să rămână în picioare, altfel va fi haos”. În același timp, „Gorby” a ținut să declare categoric că nu se va amesteca în treburile interne ale României, așa cum nu a făcut-o nici în celelalte țări est–europene.

„Pentru mine – a subliniat el – neintervenția este o chestiune sfântă”. Și a adăugat: „Uite, am ezitat multă vreme să recunosc public că intervenția sovietică împotriva „Primăverii de la Praga” a fost o greșeală, deși mi-am dat seama că aceasta ar fi ajutat enorm reformiștii din partidul cehoslovac, tocmai pentru că era o problemă internă sensibilă, acolo. De aceea, nu vă așteptați la niciun fel de ajutor din partea noastră, deși noi dorim să vedem sfârșitul regimului ceaușist”, se mai arată în cartea citată.

Ion Iliescu Petre Roman Dumitru Mazilu
Ion Iliescu, aici alături de Petre Roman și de Dumitru Mazilu, a încercat să pună în practică doctrina gorbaciovistă (sursa hepta.ro)

Iliescu a încercat să respecte pilda sovietică

De altfel, ca o paranteză, strategia lui Gorbaciov părea să dea roade, în primele zile ale Revoluției. Prezent în studioul TVR, Ion Iliescu a delimitat clar Partidul căruia îi fusese credincios, de cuplul dictatorial. De altfel, Iliescu participase, de-a lungul timpului, la câteva întâlniri subversive, alături de alți lideri comuniști, care vizau înlăturarea lui Ceaușescu, dar vizau păstrarea regimului politic.

„Nicolae și Elena Ceaușescu numai au întinat nobilele idealuri ale comunismului!”, a declamat Iliescu, încercând, probabil, să pregătească un nou sistem, intitulat de unele voci „Comunismul cu față umană”.

Până la urmă, cu sau fără intervenția sovietică, deoarece din acest punct de vedere există o mulțime de controverse, românii l-au păcălit pe Gorbaciov. În zilele Revoluției s-a scandat „Jos comunismul!” și „Fără comuniști!”. Nu a durat mult și partidul a fost, practic, desființat sau, după unele voci prezente în Studioul 4 al TVR („Studioul Revoluției”), „interzis”.

„Perestroika”, iluzia fatală a liderului de la Moscova

Să revenim, însă, la lucrarea amintită. Brucan a amintit că Gorbaciov a adăugat că, la insistențele lui Anatoly Dobrynin, ambasadorul URSS în SUA, timp de mai bine de două decenii, va găsi soluția potrivită pentru a-i apăra securitatea personală, în momentul în care diplomatul român va reveni la București. Modalitatea găsită a fost ingenioasă. Rușii i-au ordonat corespondentului „Pravdei” în România, Stanislav Petuhov, să-l viziteze regulat, semnalând astfel autorităților române interesul sovietic în securitatea personală a lui Silviu Brucan.

Autorul volumului la care facem referire a subliniat că, în anul 1988, Mihail Gorbaciov încă mai gândea să acționeze tipic unui lider al Partidului Comunist. Brucan susține că, în contradicție cu părerea președintelui sovietic, în cadrul conferințelor sale, ținute chiar la Moscova, a atras atenția că, atâta timp cât Partidul Comunist rămâne forța politică dominantă, nici restructurarea economică, nici cea politică nu vor putea face pași înainte.

„Democrația și economia de piață sunt incompatibile cu hegemonia Partidului Comunist. Credința lui Gorbaciov că asemenea noțiuni antagoniste pot fi integrate în același sistem s-a dovedit o iluzie periculoasă și el va plăti un preț greu pentru această naivitate politică”, a încheiat Silviu Brucan.

Ca un amănunt de culoare, este foarte interesant modul în care a fost pregătită, „oficial”, vizita lui Brucan la Gorbaciov. În timpul șederii sale în America, nomenclaturistul român participase la două conferințe internaționale, unde i-a întâlnit pe directorii a două institute ale Academiei de Șiințe a Uniunii Sovietice. Deoarece prezentase în cadrul respectivelor întruniri o teză intitulată „Criza Partidului Comunist”, rușii l-au invitat la Moscova, unde urma să conferențieze la institutele lor, pe tema respectivă.

Silviu Brucan a relatat că a acceptat cu bucurie, mărturisind că avea intenția să se revadă în Rusia cu vechi prieteni, aflați în cercurile înalte ale PCUS…

Silviu Brucan Traian Băsescu Radu Vasile Gabriel Liiceanu
Silviu Brucan, la o reuniune a Grupului de Dialog Social, într-o companie selectă: Traian Băsescu, Radu Vasile și … anticomunistul Gabriel Liiceanu (sursa hepta.ro)

Silviu Brucan a cerut condamnarea la moarte a lui Iuliu Maniu și Corneliu Coposu

Silviu Brucan (n.r Saul Bruckner) s-a născut la 18 ianuarie 1916, la București, oraș în care avea să-și dea și obștescul sfârșit, la 14 septembrie 2006. S-a remarcat ca unul dintre cei mai de seamă ideologi comuniști, pentru ca, după Revoluția din decembrie 1989, să devină analist politic.

Născut dintr-o familie evreiască, încă din anii liceului a cochetat cu presa marxistă, devenind ziarist la „Gazeta de seară” și la „Dacia nouă”. A intrat în PCR la vârsta de 19 ani și a participat la acțiuni ilegale. În anul 1943, când a fost inclusiv arestat timp de două zile, a primit sarcina de a se ocupa de cotidianul „Scînteia”, cel mai puternic organ de presă comunist.

În paginile ziarului respectiv, Brucan a cerut condamnarea la moarte a lui Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu, Radu Gyr, Pamfil Șeicaru și Corneliu Coposu. În perioada 1948 – 1949, a fost profesor la Universitatea din București, deși nu absolvise decât șase clase.

Din 1955, a lucrat ca ambasador al României în SUA și ulterior la ONU, iar mai târziu s-a ocupat de reorganizarea Radioteleviziunii. Activitatea sa de disident anti–ceaușist (în niciun caz, anticomunist!) a debutat în anul 1987, după Revolta Muncitorilor de la Brașov. Regimul de la București i-a impus domiciliu forțat într-un cartier mărginaș, fapt care mai târziu i-a adus porecla de „Oracolul din Dămăroaia”.

Din 1996, Silviu Brucan a fost una dintre aparițiile frecvente pe micul ecran, în calitate de comentator politic, fiind invitatul permanent al lui Lucian Mândruță la emisiunea „Profeții despre trecut”, difuzată de Pro Tv. De asemenea, „Oracolul din Dămăroaia” a fost invitat la mai multe evenimente organizate de Grupul de Dialog Social…