Știrea că ArcelorMittal din Hunedoara își oprește producția din 5 septembrie 2025 a atras atenția tuturor. Antreprenorii indieni care dețin afacerea nu sunt primii care s-au împotmolit în țara noastră, încercând să facă afaceri.
Decizia celor de la ArcelorMittal a fost determinată de costurile uriașe ale energiei electrice, dar și de o scădere abruptă, de aproape 60%, a comenzilor, comparativ cu anul trecut. Angajații intră în șomaj tehnic, anunțându-se o reducere salarială la 75% din banii pe care îi primeau în mod normal. Compania a transmis că situația rămâne una incertă, fără un orizont clar de reluare a producției.
Reprezentanții spun că piața internațională deteriorată, concurența acerbă din importuri și suprataxele și costurile ridicate cu energia fac de multe ori imposibilă producția fără pierderi semnificative. Nu este prima oară când ArcelorMittal pune lacăt: s-a mai întâmplat în perioada februarie-martie 2025, cel mai recent.
Care e situația financiară a companiei condusă de Lakshmi Mittal și familia sa? Potrivit datelor valabile pentru anul 2025, ArcelorMittal Hunedoara SA a avut, în 2024, o cifră de afaceri de 511.000.000 de lei, însă pierderi uriașe. Profitul net a fost în scădere cu 111.541.173 lei anul trecut. Compania figurează și cu datorii uriașe, de 437.424.961 de lei. 2023 a fost un an ceva mai bun pentru indienii de la ArcelorMittal, raportând un profit net de 67.258.000 de lei.
ArcelorMittal, companie care numără 545 de angajați, potrivit rapoartelor din 2024, este unul din cei mai mari producători de oțel din lume. Firma, condusă de Lakshmi Niwas Mittal, un miliardar indian stabilit în Londra, este un gigant global în industria siderurgică, cu operațiuni în peste 60 de țări. Compania are o influență semnificativă pe piața internațională de metalurgie. Alături de el, în conducerea grupului se află și fiul său, Aditya Mittal, care ocupă funcția de director general.
Cu privire la averea personală a antreprenorului indian care operează la Hunedoara, potrivit clasamentelor realizate de Bloomberg și Forbes, valoarea netă a averii este estimată în prezent între 18 și 23 miliarde de dolari, cifrele variind în funcție de metodologia de evaluare și de fluctuațiile pieței internaționale a oțelului.
Nu doar ArcelorMittal a întâmpinat probleme în România. În țara noastră, mai multe investiții străine de amploare au eșuat din cauza unui mix de factori economici, politici și sociali. Printre acestea se numără proiecte semnificative precum Gabriel Resources, Avesta Battery & Energy Engineering (ABEE), Chevron și Karl Mayer Group.
Gabriel Resources, cunoscută companie canadiană, a investit în proiectul minier Roșia Montană, vizând extragerea aurului și argintului. Proiectul a fost abandonat în anul 2014 din cauza opoziției publice și a statului UNESCO al zonei. În anul 2015, firma a intentat un proces de arbitraj împotriva României la Centrul Internațional pentru Reglementarea Disputelor privind Investițiile (ICSID), solicitând despăgubiri de 4,4 miliarde de dolari. În martie 2024, instanța a respins cererea, iar România a câștigat cazul.
Avesta Battery, companie belgiană înființată de dr. Noshin Omar, a planificat construirea unei fabrici de baterii pentru vehicule electrice la Galați, cu o investiție inițială estimată la 1,4 miliarde de euro, însă în septembrie 2024 compania a anunțat abandonarea proiectului. Motivul invocat? Lipsa sprijinului din partea autorităților române și scăderea cererii de vehicule electrice la nivel european.
Mergem mai departe la un alt eșec răsunător: cazul Chevron. Gigantul american din domeniul energetic a obținut în anul 2010 licențe pentru explorarea gazelor de șist din România. În 2013, compania a început să sape o sondă în localitatea Pungești, dar a întâmpinat o rezistență puternică din partea comunității locale și a autorităților. În 2015, Chevron a anunțat retragerea definitivă din proiect, invocând motive economice și sociale.
Putem menționa, în continuare, și Karl Mayer Group, firmă germană de mașini textile care aparține familiei cu același nume, Mayer, multimilionară în euro, a investit 500 de milioane de euro în două fabrici din județul Maramureș, la Baia Mare și Groși. Anul acesta, compania a închis operațiunile din România, invocând scăderea cererii de mașini textile și pierderile financiare din ultimii ani.
Veștile nu par destul de îmbucurătoare pentru economia românească. Cazurile de mai sus confirmă un raport comunicat anul acesta de Banca Națională a României. Investițiile directe ale străinilor au scăzut spectaculos în primul trimestru al anului 2025, ajungând la doar 1,67 miliarde de euro, față de 2,48 miliarde în aceeași perioadă a anului trecut. Mai simplu pus, banii străini ocolesc tot mai mult România, iar situația locală este alarmantă pentru firmele care mizau pe investiții externe.