Magia Crăciunului și-a făcut loc printre tranșeele Primului Război Mondial în 1914. Se împlinesc 110 ani de la celebrul armistițiu de pe 24 decembrie, care i-a făcut pe britanici și germani să uite, pentru câteva ore, că sunt rivali pe câmpul de luptă.
Primul Război Mondial a fost declanșat pe 28 iulie 1914, la o lună de la asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand, moștenitorul Imperiului Austro-Ungar, în Sarajevo. Soldații care au pornit la luptă în „Marele Război” au crezut că vor reveni acasă peste câteva luni, însă, din păcate, norocul nu a fost de partea lor.
Oamenii care au plecat la război și-au petrecut următorii 4 ani din viață în tranșee, nu în liniștea casei lor. Peste 14 milioane de vieți s-au pierdut în „Marele Război”, care a oferit un episod special istoriei, pe care FANATIK vi-l prezintă în acest material.
S-a întâmplat pe Frontul de Vest, pe 24 decembrie 1914. Trecuseră 5 luni de la momentul în care oamenii plecaseră pe front, iar speranța unei întoarceri acasă pentru a sărbători Crăciunul împreună cu familia dispăruse.
Britanicul Bruce Bairnsfather a scris în memoriile sale despre atmosfera din Ajunul Crăciunului, care l-a prins la Bois de Ploegsteert, Belgia, cu Batalionul 1 al Regimentului Regal Warwickshire: „Iată-mă în această cavitate groaznică de lut… la mile și mile de casă. Rece, umed și acoperit cu noroi. Nu părea că există nici cea mai mică șansă de a pleca, poate doar într-o ambulanță”.
Soldații de pe Frontul de Vest nu au plecat acasă, însă și-au petrecut Crăciunul așa cum nici nu sperau. Oamenii au ieșit din tranșee și au început să cânte colinde în „Țara Nimănui”. Germanii au fost primii care au încercat să aducă spiritul sărbătorilor pe câmpul de luptă, iar englezii i-au urmat pe rivalii din Primul Război Mondial.
Sergentul britanic Graham Williams, Brigada a V-a Londoneză de Pușcași, a povestit pentru „The Times” cum a început Armistițiul de Crăciun din 1914: „Brusc, au început să apară lumini de-a lungul parapetului german care era la 50-60 de metri de noi, erau brazi împodobiţi cu lumânări aprinse, care au ars constant în aerul îngheţat, fără vânt…
Pentru început, germanii au cântat un colind de-al lor şi apoi noi am cântat unul de-al nostru, până când noi am început să cântăm «O Come, All You Faithful» şi germanii s-au alăturat imediat cântând acelaşi imn în versiunea sa latină, «Adeste Fideles».
Şi m-am gândit, ei bine, acesta este într-adevăr un lucru extraordinar: două naţiuni, în mijlocul unui război, cântând acelaşi colind. Era ireal, era magic, avem impresia că dorm și visez… ”.
Cu siguranță, soldații din Primul Război Mondial nu s-au bucurat ca în anii trecuți de cadourile primite de la familii sau stat în 1914. Lumea în care trăiau era nesigură, iar fiecare clipă din viața lor era despre supraviețuire.
Totuși, un dar în Ajunul Crăciunului a fost binevenit. Soldații britanici au primit din partea Prințesei Mary o cutie specială de alamă, care conținea ciocolată, un pachet de tutun, unul de țigări și un bilețel din partea familiei regale pe care scria: „Fie ca Dumnezeu să vă protejeze și să vă aducă în siguranță acasă”.
Și germanii au primit cadouri de la Wilhelm al II-lea. Soldații au primit pipe, iar ofițerilor li s-au oferit pachete de țigări. Iar „Le Temps” anunța pe 22 decembrie 1914 că președintele francez Raymond Poincar a vizitat depozitul de la Paris, unde producătorii de vin au reușit să furnizeze 1.200 de sticle „pentru front” până la acea dată.
Pe 7 decembrie 1914, Papa Benedict le-a cerut liderilor mondiali să oprească lupta de Crăciun. Acesta a cerut ca „armele să tacă măcar în noaptea în care îngerii au cântat”, însă cererea lui a fost ignorată la acel moment.
Armistițiul izbucnit spontan pe Frontul de Vest nu le-a picat bine liderilor din armată, care au luat măsuri imediat. Spre exemplu, generalul britanic Horace Smith-Dorrien i-a pedepsit pe soldați și ofițeri după ce a aflat de cele petrecute în „Țara Nimănui”.
Unii ofițeri au fost degradați, iar soldații au făcut până la 60 de zile de arest pentru fraternizarea cu rivalii de pe câmpul de luptă. Într-un memorandum, Horace Smith-Dorrien a spus că „acest lucru este doar ilustrativ pentru starea apatică în care ne scufundăm treptat”.
Episodul special din 1914 i-a pus în gardă pe liderii militari de la acea vreme, care au făcut tot ce le stătea în putință pentru a împiedica un alt armistițiul de Crăciun. Primul Război Mondial s-a sfârșit în 1918 și niciun astfel de moment nu a mai existat de atunci în istorie.
„Din întuneric auzeam râsete şi vedeam lumini. Un neamţ i-a aprins ţigara unui scoţian şi invers, au schimbat apoi brichetele şi alte suveniruri” – sergentul englez John Ferguson
Spiritul sărbătorilor de iarnă și fotbalul i-au unit pe britanici și germani în 1914. Episodul din Primul Război Mondial rămâne unul unic în istoria „sportului rege”, iar UEFA a ținut să marcheze centenarul Armistițiului de Crăciun din 1914.
UEFA a organizat o ceremonie specială în Belgia pentru a marca 100 de ani de la Armistițiul de Crăciun din 1914. Michael Platini a dezvelit la Comines-Warneton o statuie, care păstrează vie amintirea episodului unic din „Marele Război”.
„Țara Nimănui” a găzduit și un meci de fotbal între britanici și nemți. Nici până în ziua de astăzi nu se știe cu siguranță ce tabără a avut inițiativa, însă un lucru este sigur, pe Frontul de Vest a pătruns „sportul rege”. În jur de 200 de persoane au participat la meciul care nu a avut nevoie de arbitru.
Caporalul englez Ernie Williams a jucat fotbal în acea zi, iar la 69 de ani de la Armistițiul de Crăciun a povestit pentru CNN cum a decurs meciul din „Țara Nimănui”: „Mingea a apărut de undeva, nu ştiu de unde. S-au făcut repede niste porţi, un băiat cu nişte mânuşi noi, nouţe, tocmai primite de acasă, a devenit portar şi a început meciul.
Cred că au fost vreo două sute de oameni care s-au băgat la joc. Nu a existat ură între noi. N-am avut arbitru, nu s-a ţinut scorul, nimic. A fost un simplu meleu, nu semăna cu fotbalul pe care îl vedem acum la televizor”.
„La început a fost un moment de tăcere, apoi am mai strigat încă o dată, i-am invitat încă o dată şi britanicii au strigat în germană «Nu trageţi!”. Apoi, un bărbat a ieşit din tranşee, am făcut şi eu acelaşi lucru şi ne-am dat mâna… e adevărat, cu prudenţă… Imediat au început să iasă soldaţi şi de la noi, şi de la ei” – căpitanul german Josef Sewwald
La Armistițiul de Crăciun din 1914 au asistat și două personaje celebre din Marea Britanie. Este vorba de Bruce Bairnsfather, umorist și caricaturist, și Henry William Williamson, scriitor și câștigător al premiului Hawthornden.
Bruce Bairnsfather a fost angajat în 1914 în Regimentul Regal Warwickshire în funcția de sublocotenent. Caricaturistul a lucrat într-o unitate din Franța până în 1915, atunci când a fost internat în spital după a doua bătălie de la Ypres.
După cele întâmplate pe câmpul de luptă, umoristul britanic și-a dezvoltat personajul „Old Bill”. Caricatura lui Bruce Bairnsfather, devenită celebră, a ridicat moralul soldaților, iar astfel britanicul a fost promovat și a primit o funcție în biroul de război pentru a desena în continuare.
Henry William Williamson s-a oferit voluntar ca pușcaș în Batalionul 5 din Regimentul Londrei în 1914 și a plecat pe câmpul de luptă pe 5 august. În noiembrie a fost trimis în Franța, iar după Armistițiul de Crăciun s-a întors în Marea Britanie din cauza unei dizenterii. După război, Henry William Williamson s-a dedicat pasiunii sale și a scris române despre istoria socială engleză și Primul Război Mondial.