Marți, 4 octombrie 2022, se împlinesc 88 de ani de când s-a născut inegalabilul om de cultură și actor Mircea Albulescu. Cu sprâncenele sale stufoase, cu vocea baritonală care vibra până în sufletul celor care îi erau în preajmă, Mircea Albulescu rămâne în istoria culturii românești nu doar prin monumentalul fel de a impersona rolurile din teatru, ci și pentru versurile pe care le-a scris sau influența pe care a avut-o asupra a sute de studenți care i-au trecut, într-un fel sau altul, prin mână.
Pe 4 octombrie 1934 se năștea Iorgu Constantin Albulescu, fiul lui Vasile Albulescu și al Olgăi (cunoscută ca Tempinski). Cu toate acestea, niciodată el nu a fost cunoscut sub numele pe care l-a primit în acte. Și-a spus, tot timpul, Mircea, așa cum îl striga mama sa.
”Tata a vrut să-mi spună Iorgu, numele bunicului. Mama nu s-a împotrivit, săraca, a tăcut. De îndată ce a început să vorbească cu mine, să ne înţelegem, mi-a spus Mircea. De ce? N-am aflat niciodată. Cert e că aşa mi-a rămas numele.
Mama mea era o femeie tare frumoasă. Provenea dintr-o familie de polonezi, era catolică, iar pe mine m-au botezat în religia tatălui, ortodoxă”, povestea Mircea Albulescu în ultimul său interviu, cel pe care l-a acordat revistei Taifasuri cu câteva zile înainte de a se stinge din viață, pe 8 aprilie 2016.
Anul 1950 era anul în care Mircea Albulescu debuta pe scena teatrului. Ajungea la Teatrul Național, acolo unde era angajat ca actor figurant. Îndrăgostit iremediabil de meserie, Mircea Albulescu ajungea student la Teatru după ce urmase cursurile Facultății de Arhitectură.
”Arhitectura, unde eram student, începuse să scârțâie. În toamna lui ’52 am dat examen la Teatru şi, culmea, am intrat. După aceea mi s-a spus că nu pot fi student în anul I şi angajat al Teatrului Naţional și mi s-a pus în vedere să-mi dau demisia”, mai povestea, pentru Taifasuri, Mircea Albulescu. Dar, cum Dumnezeu nu voia să lase un actor de talia lui să se piardă, înainte de a termina cursurile era remarcat de uriașa actriță Lucia Sturdza-Bulandra.
”Venisem să-i dau replica lui Victor Rebengiuc, care se înscrisese la concursul pentru ocuparea unui post la Teatrul Municipal, actualul Bulandra. Îmi terminasem „rolul” și o pornisem agale spre casă, când aud pe cineva că mă strigă. Era nea Jenică Manta, actor la Teatrul Municipal.
`Hai înapoi la teatru, că te cheamă doamna Bulandra`. M-am întors, am mers în birou, și dânsa îmi zice: `Albulescule, de ce nu ești pe listă la Municipal?`. Zic și eu, mândru nevoie mare: `Nu sunt pentru că nu m-am înscris. Vreau să dau concurs la Național, aici am venit numai pentru o replică, să ajut un…`. Și doamna Bulandra, cum era dânsa hotărâtă tot timpul și sigură pe sine, îmi taie vorba: `Nu mai dai niciun concurs, pentru că te iau la mine, la Municipal`”, mai povestea Albulescu pentru sursa citată.
Cunoscut pentru rolurile pe care le-a făcut până în 2013, atunci când și-a anunțat, oficial, retragerea, Mircea Albulescu și-a lăsat amprenta asupra cinematografiei și dramaturgiei românești. Actor la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra, Teatrul de Comedie și Teatrul Național București, Mircea Albulescu a apărut în sute de piese și, de fiecare dată, a reușit să impresioneze prin felul în care a interpretat rolurile sale.
Cu toate acestea, când venea vorba de teatru, cel radiofonic era marea lui bucurie, jucând sute de roluri. De altfel, teatrul radiofonic a fost și subiectul lucrării sale de doctorat.
Filmografia lui Mircea Albulescu este una la fel de stufoasă. A jucat în mai toate filmele de referință ale lui Sergiu Nicolaescu sau ale regizorului Mircea Veroiu și a impresionat în rolurile pe care le-a avut pentru nume precum Francis Ford Coppola, Andrei Blaier, Mircea Daneliuc.
Calitățile sale de actor l-au transformat și în profesor la Universitatea de Teatru și Film din București, printre studenții săi numărându-se nume cunoscute precum Adrian Titieni, Irina Movilă, Florin Piersic jr., Elvira Deatcu, Manuela Hărăbor sau Dragoș Bucur.
Mircea Albulescu, pe lângă cariera de actor sau cea de profesor, a avut preocupări culturale și în domeniul artelor, având mai multe volume de poezii scrise, ceea ce i-a adus statutul de membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.
Actorul a fost membru și în Senatul UNITER și al Uniunii Cineaștilor din România și a fost decorat Ordinul Meritul Cultural și Ordinul Serviciul Credincios în grad de Comandor.
Mircea Albulescu a fost căsătorit, din 1956 cu Maria. Pierderea soției l-a făcut, la acea vreme, pe Mircea Albulescu să își piardă echilibrul emoțional. Opt luni nu a putut intra în casa în care a locuit alături de marea lui iubire, a renovat apartamentul, și căuta să fie doar singur.
”Soţia mea a încetat din viaţă, dar de ceva vreme o simt tot mai des prin casă, mă ceartă adesea, că sunt dezordonat, că de ce pun aia colo sau dincolo”, a spus artistul la emisiunea ”Dincolo de aparenţe”, în 2015.
Femeia, pe care a iubit-o până în ultimul moment atunci când ea a încetat din viață, în 2007, i-a dăruit un fiu, pe Matei. Eforturile lui Mircea și Maria Albulescu de a avea un copil au fost însemnate, iar dragostea pe care actorul i-o purta fiului lui poate fi înțeleasă și în poezia pe care i-a dedicat-o.
”Fiule,
azi când împlinești
vârsta celor dintâi înțelegeri
îți pun pe frunte coroana de OM.
Și ca să nu te spulbere
șoaptele clevetirii
adierile minciunii
uraganele urii
ce fac atâtea mori neodihnite
să macine malurile sufletului –
Fiule,
îți dau drept sceptru
greul vieții!”.
Mircea Albulescu are și un nepot, pe Vladimir care, astăzi, chiar în ziua în care actorul ar fi împlinit 88 de ani, se pregătește să plece, alături de tatăl său, în Germania. ”Facem bagaje, fiul meu pleacă la facultate, în Germania. Oricum, sincer, mi-ar fi greu să povestesc despre tata, sunt destul de încărcat”, a spus, pentru FANATIK, Matei, fiul lui Mircea Albulescu.