Mircea Lucescu a murit la 80 de ani, dar a lăsat în urma sa o moștenire uriașă. Într-o carieră de 47 de ani, Mircea Lucescu are 9 titluri de campion al Ucrainei, dintre care 8 cu Şahtior şi unul cu Dinamo Kiev. Aici se adaugă două titluri de campion al României, dintre care unul cu Dinamo şi unul cu Rapid. Mai are două campionate în Turcia – unul cu Galatasaray şi unul cu Beşiktaş. Și-a lăsat amprenta și în Rusia: o Supercupă cu Zenit.
În Ucraina a mai câştigat 7 Cupe, dintre care 6 cu Şahtior şi una cu Dinamo Kiev, şi 8 Supercupe, dintre care 7 cu gruparea din Doneţk şi una cu cea din Kiev. În România a mai câştigat două Cupe cu Dinamo şi una cu Rapid. Cu giuleștenii a cucerit şi o Supercupă.
După ce a făcut carieră în România, Mircea Lucescu a luat în 1990 drumul străinătății. Iar prima echipă pe care a antrenat-o a fost Pisa. O formație mică din Italia, care îi transferase pe argentinienii Simeone și Chamot, și care trebuia să se bată pentru supraviețuire în cel mai greu campionat al lumii. Numele lui Lucescu nu a fost uitat la Pisa. Într-un editorial emoționant publicat de pisanews, principalul cotidian al orașului, Lucescu este elogiat în termeni remarcabili.
“Vestea morții lui Mircea Lucescu, care a avut loc la vârsta de 80 de ani, zguduie profund lumea fotbalului european, lăsând un gol care depășește cu mult trofeele și băncile ilustre. O figură carismatică, un maestru al fotbalului și al vieții, capabil să traverseze epoci și granițe cu o viziune mereu modernă asupra fotbalului.
Un antrenor capabil să-și construiască identitatea, care în sezonul 90-91 ne-a făcut să visăm după victoriile cu Bologna și Lecce și remiza cu Genova, i-a propulsat pe nerazzurri pe primele locuri în clasamentul Serie A. A fost demis după înfrângerile suferite cu Cagliari și Sampdoria, în etapa a 25-a, dar sub Turn, a lăsat o amintire bună.
Lucescu a fost o punte între fotbalul estic și cel occidental, între tradiție și inovație. Echipe solide, inteligente, niciodată triviale. Moștenirea sa nu se măsoară doar în trofee, ci și în capacitatea sa de a influența generații de antrenori și jucători. Un patrimoniu cultural și tehnic care rămâne viu, chiar și departe de lumina reflectoarelor.
Fotbalul pierde un gigant blând de pe bancă. Dar ideile lui, stilul și pasiunea lui vor continua să trăiască. Chiar și sub Turn, unde respectul pentru marii jucători ai fotbalului nu lipsește niciodată”, au scris italienii generând o grămadă de reacții emoționante.